FOTO Ofertele „Adevărul“ de Sărbători: Cartea de Istorie - „Fiul Poporului“, volumul al II-lea din Biografia lui Nicolae Ceauşescu
0De Sărbători, Editura Adevărul vă propune o lectură de enorm impact în reprezentarea istoriei românilor: volumul al II-lea al trilogiei Biografia lui Nicolae Ceauşescu, autori Lavinia Betea (coord), Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai şi Ilarion Ţiu. Volumul se va distribui zilnic împreună cu ziarul „Adevărul“ timp de o săptămână, începând de joi, 12 decembrie, până pe 19 decembrie.
Text de Lavinia Betea
Se împlinesc, la acest Crăciun, 24 de ani de când Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi. Tot atâţia cât ultimul lider comunist a condus România cu puteri dictatoriale. În simetria acestor etape ale istoriei noastre – comunismul naţionalist şi tranziţia post-comunistă – povestea vieţii lui Nicolae Ceauşescu poate fi ,,spusă” cu non-implicarea interesată a autorilor şi cititorilor. Şi, totodată, cu respectarea canoanelor şi surselor istoriografiei moderne.
De ce o biografie de dictator ?
Nicolae Ceauşescu s-a născut în 1918, anul mirific al fondării României Mari. A fost al treilea dintre cei zece copii ai unei familii olteneşti de plugari. În satul său de baştină, nu se prefigurau însă pe-atunci semne că un copil oarecare ar putea ajunge mai marele peste ţară.
Dar în acel prim pătrar al veacului XX s-a schimbat lumea din temelii. S-au prăbuşit marile împărăţii ale bătrânului continent iar graniţele dintre ţări s-au mişcat. Într-un singur război au pierit nouă milioane de oameni. Goarna întronării “erei mulţimilor” a răsunat în Europa şi în numele libertăţii au izbucnit răzmeriţe pretutindeni. Pe benzile rulante ale fabricilor americane s-a plămădit cultul atotputernicului zeu al profitului. Iar microbii revoluţiei bolşevice au spuzit planeta.
Proiectată pe acest fundal, biografia lui Nicolae Ceauşescu este şi caz atipic în ciclurile sociale româneşti. Prima jumătate a vieţii lui – prezentată în primul volum al trilogiei intitulat Ucenicul Partidului - seamănă cu parcursul basmelor. Ca-ntr-o poveste, copilul Nicolae de 11 ani a fost trimis de părinţi din Scorniceşti să-şi încerce norocul în lumea Capitalei. Dar după trecerea ,,încercărilor” a ajuns în competiţia moştenirii ,,împărăţiei”. După cei şase ani şi şase luni de închisoare şi lagăr din perioada intrebelică, după ambuscade propagandistice, munci de teren şi plenare de partid, într-o Românie controlată de sovietici după război, Ceauşescu a intrat, la 36 de ani în Biroul Politic, areopagul puterii din regimul comunist.
Biografia lui Ceauşescu e însă o istorie românească a secolului XX. În parte deoarece acţiunile politice îşi au originea în aspiraţiile, valorile şi trăsăturile de personalitate şi caracter ale unor personaje-cheie. Dar mai ales pentru că timpurile de ,,fractură istorică” ale conflagraţiilor mondiale, au cutremurat credinţele şi structurile patriarhale ale societăţii româneşti, scoţând la suprafaţă reliefuri noi. În această parte a Europei, aşa cum observa Hannah Arendt, ,,era mulţimilor” s-a întronat prin regimuri totalitare. Din plămada vestitorilor acestora a fost şi Ceauşescu. Prin angajarea în comunizarea ţării şi prin deciziile sale voluntariste a schimbat apoi faţa României şi cotidianul românilor.
Ca-ntr-un sfârşit de telenovelă, cu groaznica moarte a soţilor Ceauşescu s-a pus capăt războiului rece. Procesul şi execuţia lor a fost boom-ul mediatic al anului 1989 şi act revelator în teoriile manipulării şi conspiraţiei. „Anticristul a murit în ziua de Crăciun“ a anunţat crainicul televiziunii naţionale în seara de 25 decembrie 1989.
Cel mai Iubit şi, totodată, cel mai urât conducător al românilor
Dar Nicolae Ceauşescu a amprentat memoria colectivă a românilor ca nimeni altul. El reprezintă şi paradoxul nostrum statistic. În Barometrul noilor democraţii, iniţiat de Fundaţia Soros pentru sondarea evoluţiei opiniilor şi atitudinilor cetăţenilor din statele ex-comuniste, liderul român a înregistrat paradoxale aprecieri. În 1998, zece ani după căderea regimului comunist, 22% din subiecţii eşantionului reprezentativ al populaţiei României, l-au desemnat pe Nicolae Ceauşescu cel mai bun conducător al lor din ultimul secol. În aceeaşi surprinzătoare proporţie, a fost a cotat şi “cel mai slab”. Tot pe-atunci, şi fostul apărător din oficiu al soţilor Ceauşescu, C. Lucescu (în fapt, freneticul lor acuzator) declara că tot ce se petrecuse în decembrie 1989, în acea sală improvizată de judecată, “nu se poate constitui într-un act juridic care să poarte calificativul de proces şi nici nu putem să ne îngăduim să mânjim şi istoria Justiţiei cu aşa ceva“.
După două decenii de la căderea regimului, acelaşi Barometru al noilor democraţii a repetat ancheta. În ce priveşte reprezentarea lui Ceauşescu, în 2009, aproape un sfert dintre componenţii eşantionului l-au înalţat pe treapta „celui mai bun” conducător, în vreme ce altă pătrime i-au aplicat stigmatul de „cel mai rău”.
De la moartea sa încoace, Ceauşescu „bate recordul” la ambele categorii: e simultan „Dracula” şi „binefăcătorul” secolului XX din istoria României. Pe podiumul imaginar, clasaţii pe locurile doi şi trei din ambele capete, abia împreună reuşesc să-şi adune votanţi cât pentru campionul absolut Ceauşescu.
Mai mult decât atât: alături de Nadia Comăneci şi Dracula, Ceauşescu e acum brand-ul nostru naţional.
Interesul public pentru istorie
La pulsul unor realităţi contradictorii precum reprezentarea lui Ceauşescu sau percepţia publică a evenimentelor din 1989, ziarul cotidian se conectează mai repede decât o instituţie de cercetare. Prin funcţiile şi potenţialităţile sale, cotidianul poate iniţia şi finaliza campanii de presă de mare impact şi anvergură. Poziţionându-şi tematica şi discursul între graniţele fertile ale cercetării istorice, investigaţiei jurnalistice şi percepţiei sociale, presa alimentează eficient reprezentări şi resemnificări ale memoriei colective.
Răspunzând astfel interesului public privind istoria comunismului românesc, Jurnalul Naţional a decis, în urmă cu aproape zece ani, înfiinţarea unei secţii de istorie recentă. O secţie de jurnalistică specializată, în fapt, cu misiunea cercetării după metodologia consacrată în ştiinţele socio-umane şi a difuzării rezultatelor acestora în stilul şi prin genurile discursului jurnalistic. Transferat în 2011 la cotidianul Adevărul, nucleul acestei secţii - alcătuit din psihosociologul Lavinia Betea şi istoricii Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai şi Ilarion Ţiu - şi-a asumat proiectul Biografiei lui Nicolae Ceauşescu. Conceput într-o primă etapă sub forma unui serial journalistic, conţinuturile acestuia au fost structurate ulterior în volumele unei trilogii publicate de Editura Adevărul. Primul volum, Ucenicul Partidului, apărut în 2012, a înregistrat succesul scontat prin documentarea minuţioasă şi contextualizarea multiplă a copilăriei, tinereţii, personalităţii şi acţiunilor lui Ceuşescu.
Fiul Poporului, lansat la Târgul de Carte Gaudeamus (noiembrie 2013), prezintă cea mai interesantă perioadă din istoria contemporană a României: 1954-1971. Cooptarea lui Ceauşescu în Biroul Politic (1954) s-a soldat cu participarea sa nemijlocită la hotărârile care-au marcat viaţa conaţionalilor săi. În perioada de confuzii şi ,,revizionisme” care-au survenit morţii lui Stalin (1953), Ceauşescu a fost ,,ciocanul proletar” cu care şi-a zdrobit Gheorghiu-Dej potenţialii iniţiatori ai denunţării cultului personalităţii şi crimelor staliniste din România. Puţin cunoscute şi documentate au fost până acum şi acţiunile lui Ceauşescu în tulburările studenţeşti din 1956 sau în anhilarea agenturii sovietice de spionaj din România. Devenit în 1958, secretar al CC al PCR cu probleme organizatorice, prin urmare al doilea om în ierarhia partidului, Ceauşescu s-a aflat, din chiar acel moment, la pupitrul deciziilor interne.
Ambiţia lui Gheorghiu-Dej de a intra pe scena politicii mondiale - prin specularea doctrinei hruşcioviste a coexistenţei paşnice dintre cele două ,,lagăre” şi schisma sovieto-chineză – a fost hiperpotenţată de succesorul său. Episoade inedite precum: tratativele duse de Ceauşescu la Moscova, în 1965, asupra tezaurului României şi sistării livrărilor de uraniu în URSS; fronda în Trataaul de la Varşovia; solicitarea făcută de preşedintele American Nixon lui Ceauşescu în 1969 de a media relaţia SUA cu China; implicarea românilor în negocierile păcii cu Vietnamul; culisele ,,războiului de şase zile” arabo israelian (1967) şi ale invaziei Cehoslovaciei de trupe ale Tratatului de la Varşovia (1968) sunt câteva dintre temele de politică externă care-au făcut din Ceauşescu un om politic recunoscut de cei care reprezentau forţe ale planetei.
Poveste de viaţă şi istorie naţională
Ce este nou în această biografie a celui numit în spiritual propagandei comuniste ,,fiul poporului”?
Analizele istoriografice şi mediatice anterioare au prezentat fragmentar şi discontinuu deciziile şi evenimentele al căror protagonist a fost Nicolae Ceauşescu. În mare parte, aceste demersuri sunt viciate de interpretări propagandistice sau concluzii derivate din decontextualizări. Autorii Biografiei lui Nicolae Ceauşescu s-au documentat cu acribie în arhivele istorice puse recent în circuitul cercetării. Au investigat totodată ,,martorii privilegiaţi”- sursele directe în informarea asupra diverselor aspecte din viaţa liderului.
Fără patimi politice, clişee şi idei preconcepute, cu dovezi şi argumente provenite din multitudinea surselor istoriografice actuale, trilogia biografică dedicată lui Ceauşescu se constituie astfel în trainică punte dintre istoria recentă şi interesul public actual.
Se încarcă comentariile...
