BOOKFEST Istoricul Lucian Boia: „Românii se trag mai mult din comunism decât din daci şi din romani“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Sâmbătă, la standul Editurii Humanitas de la Salonul de Carte Bookfest, a avut loc lansarea volumului „Strania istorie a comunismului românesc (şi nefericitele ei consecinţe)“ de Lucian Boia. Autorul cărţii şi filosoful Gabriel Liiceanu au fost prezenţi la eveniment.

Istoricul Lucian Boia şi filosoful Gabriel Liiceanu au vorbit, sâmbătă la Bookfest, despre volumul „Strania istorie a comunismului românesc (şi nefericitele ei consecinţe), publicat recent la Editura Humanitas. 

Gabriel Liiceanu: „Cred că am lansat împreună cu domnul Boia cam toate cărţile pe care le-a publicat în ultimii şase ani. Simt nevoia să-i fac un elogiu, după care o să vorbesc despre cartea «Strania istorie a comunismului românesc». Există o propoziţie a lui Cioran care mi-a rămas în minte de-a lungul anilor: «Nu scrii fiindcă ai ceva de spus, ci pentru că ai dori să spui ceva». Urma asta e foarte adâncă, pentru că împarte scriitorii în două: oamenii ca Lucian Boia fac parte dintre oamenii de ştiinţă umanişti care scriu pentru că au ceva de spus. Noi, cei alţi câţiva, care scriem filosofie, să zicem, scriem pentru că am dori să spunem ceva şi nu suntem siguri că vom reuşi. (...)    

Cred că în clipa de faţă, dintre toţi intelectualii români, dintre oamenii de ştiinţă umanişti, Lucian Boia este persoana care scrie pentru că vrea să tălmăcească şi să înţeleagă şi să ne ajute să înţelegem lucruri pe care le-am trăit, dar nu le-am înţeles. E vorba de propria istorie, de istoria Europei, de istoria unor epoci diferite. (...)

Cartea are un titlu extrem de explicit, dar şi foarte literar: «Strania istorie a comunismului românesc (şi nefericitele ei consecinţe)». Titlul ne spune că este vorba de perioada pe care am trăit-o timp de patru decenii – de ce anume este ea stranie, iar subtitlul ne spune în ce fel de lume am intrat după 1989. (...)

Dar de ce are Lucian Boia privilegiul de a fi înţeles ceea ce noi nu am înţeles? Deşi trăim cot la cot cu el. Răspunsul e simplu: pentru că este istoric. (...) Cărţile lui nu sunt eseuri, ele au valoare de cunoaştere. 

Ce credeam noi că am înţeles din comunism şi, de fapt, n-am înţeles? (...) Vă spun pornind de la mine. Unii dintre dumneavoastră or fi înţeles şi ce mie mi-a scăpat. În primul rând, mi-a scăpat «altfelul», cuvântul care îi place atât de mult domnului Boia şi care are atâta acoperire. «Altfelul comunismului românesc». Am crezut, personal, că ceea ce am trăit între ‘48 şi ’89 a fost un fenomen analog întru totul cu ceea ce s-a petrecut în Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, RDG. Fals. Citind această carte, afli că ceea ce am trăit noi, alături de celelalte popoare care făceau parte din Blocul Sovietic, are marca unică a acestui loc. (...) O să dau un citat din carte, care spune totul: «Se va vedea astfel cum ţara cu cei mai puţini comunişti a devenit ţara cu Partidul Comunist cel mai numeros, în termeni relativi. Cum o societate abia atinsă de ideologia comunistă s-a colonizat în profunzime până într-atât, încât s-a despărţit mai curând de comunism ca oricare alta. Cum, virulent anti-naţională într-o primă fază, a sfârşit prin a deveni ultranaţionalistă. Cum s-a inventat în România comunismul dinastic, fără echivalent în Europa şi comparabil, fără a-şi pierde nota de originalitate, doar cu regimul din Coreea de Nord. (...)

Pentru perioada după 1989 şi până astăzi, nu am să vă ţin discursuri. O să dau două-trei citate şi o să închei: «Oricât ar părea de ciudat, decembrie 1989 nu a fost în punctul său de plecare o revoluţie anticomunistă. A avut, desigur, şi o asemenea dimensiune, rămasă minoritară. Oamenii s-au revoltat din motive mai curând alimentare decât filosofice, nu împotriva comunismului ca sistem, ci ca răspuns la insuportabila deteriorare a condiţiilor de trai, vinovat fiind socotit nu neapărat regimul, ci Ceauşescu. Cât despre noua conducere a ţării, aceasta numai anticomunistă nu era; alcătuită cu mici excepţii din foşti lideri comunişti sau din odraslele lor“.  

Pentru a concluziona, Liiceanu a citit următorul fragment: „Comunismul a pierdut partida, comuniştii, însă, au câştigat-o. E ca şi cum întreaga poveste a comunismului nu ar fi avut alt rost decât acela de a înlocui o clasă dominantă cu alta. Cel puţin, nu trebuie să ne temem că oamenii aceştia, foşti comunişti, şi urmaşii lor ne vor întoarce la regimul care i-a ridicat pe scara socială. Nicio grijă. S-au convertit total şi se simt ca acasă, în jungla actuală“. 

Lucian Boia: „Cu siguranţă este ultima mea carte despre comunism. Am început să scriu despre comunism imediat după prăbuşirea sistemului. (...) Ceea ce am căutat cu această carte a fost, pe de o parte, să povestesc comunismul. Sigur, nu tot ce s-a întâmplat în comunism este selecţia pe care am propus-o. (...) Într-adevăr, este o istorie stranie, în interiorul unei istorii stranii ea însăşi –mă refer la comunismul mondial. Comunismul a fost o aberaţie, până la urmă, care i-a indus în eroare pe mulţi. (...) A fost o încercare de a înrădăcina o utopie, dar niciodată o utopie nu are cum să fie transpusă în viaţa reală. (...) România de astăzi se trage din comunism în mai mare măsură, pentru că regimul comunist a dărâmat enorm şi a construit enorm. Aşa că am spus, oarecum ironic, dar serios, că românii se trag mai mult din comunism decât din daci şi din romani. Sigur, ne tragem din daci şi din romani la distanţă de 2000 de ani, dar nu mai semănăm chiar atât de bine cu aceste popoare antice, care aveau cu totul altă cultură şi mentalitate, însă de comunism suntem foarte apropiaţi“. 

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite