Elogiu dragostei mature

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Gabriela David a
fost redactor la cotidiane şi reviste glosssy, apoi a petrecut mulţi ani în lumea
muzicală     Sursă
fotografii: Facebook
Gabriela David a fost redactor la cotidiane şi reviste glosssy, apoi a petrecut mulţi ani în lumea muzicală     Sursă fotografii: Facebook

Binecunoscută în lumea muzicii şi a cluburilor bucureştene, Gabriela David debutează acum în literatură, cu un volum de poezii apărut anul trecut: „Pretexte de femeie“ (editura Meditative Arts, 2019) – carte care, cel puţin pentru mine, a fost o surpriză foarte plăcută. Este un debut la maturitate, aşa cum se recunoaşte chiar în prezentarea cărţii de pe ultima copertă, când autoarea „s-a hotărât sa dea glas copilului creativ din ea“.

Maturitatea (mai ales a unei femei) este însă o vârstă potrivită pentru a te putea detaşa şi a-ţi privi corect propriile emoţii, propriul „drum al vieţii“ (aflat încă, în orice moment, într-un potenţial reînceput), pentru a-ţi mărturisi „emoţiile din perioade foarte diferite de timp“, aşa cum se scrie în aceeaşi prezentare.

Şi se mai spune ceva (important) aici: „I se pare (Gabrielei David – n. mea) cel mai greu lucru pe care l-a făcut vreodată, pentru că se simte ca şi cum ar defila dezbrăcată pe stradă“. Într-adevar, ne plângem mereu că nu înţelegem femeia, că nu avem acces la „misterul feminin“, dar nu acordăm suficientă atenţie literaturii confesive scrise de femei – fie aceasta poezie, fie proză (G.D. scrie în prezent la un nou volum, de data aceasta de proză) –, pe care-o expediem grăbiţi cu eticheta „literatură feminină“.

„Poeme de amor“

Nu este cazul aici (de o astfel de etichetă minimizatoare sau reducţionistă), pentru că poezia aceasta este una extrem de substanţială, realizată în primul rând poetic. „Pretexte de femeie“ trebuie citit „pre-texte“, ceea ce (ne) spune că Gabriela David mai înainte a trăit, apoi a oferit aceste „textuări“ (deşi afirmă că „scrie dintotdeauna“). Desigur, poemele pot fi definite, aproape integral, ca fiind „de dragoste“, dar abordarea nu este deloc una naivă sau romantic-sentimentală (avantajul acelei maturităţi de care vorbeam).

Chiar şi descrierea sentimentului genuin al atracţiei fizice are o elaborare care-atestă şlefuirea mijloacelor pe care s-a străduit s-o obţină autoarea: „la intersecţia dintre ochiul tău şi sânul meu / se iscă vâlvătăi“, sau „mă întâlneam cu tine în fiecare noapte / la poarta cerşită a sărutului / te chemam cu buze tocite de rugăciune / în fiecare dimineaţă clipă“. (Mi-a plăcut în primul rând că nu asist, dar chiar deloc, la „metaforita“ atât de des întâlnită în volume de acest gen, de „poezii de dragoste“ – „poeme de amor“, cum spunea, pe vremuri, ironic-ghiduş-parodic, genialul Cărtărescu.)

„Condiţia feminină“

Sau poemul „oboseala femeii după ce s-a dăruit cu totul bărbatului care acum râde senin ca un copil“, care-ar merita citat în întregime („râdeam ca să îţi fac pe plac / şi să îţi păstrez / bucuria posesiunii / obosită obosită obosită /

Gabriela David
mă dădusem cu totul / şi nu mă mai aveam /

îmi muncisem prea mult / sufletul / şi gândul / ca să te întâlnesc / în contopire / oboseam / şi nu mă mai aveam“). „mi-era un pic greu / fără mine / dar atât de bine / cu tine / doar cu tine“, descrie splendid Gabriela David această „condiţie umană“ a femeii, acest extaz al dăruirii şi contopirii în egala măsură.

„Vintage“

Pe de altă parte, în acest veritabil „portret al artistei la maturitate“, poeta redă şi-acea amărăciune a vârstei adulte de care vorbeam, acel regret, dar şi-„mpăcare cu tine“ care survine la un moment dat în viaţă:

Imagine indisponibilă
„anotimpul iubirii a trecut de mult / doar eu, deocamdată, încă îl ascult / aşa cum bunicile stau încă în foişorul din parc / ascultând fanfara ce cânta acum o sută de ani /

până şi sentimentele îmi sunt demodate / am o iubire ca o rochie de bal“ (poemul „vintage“, integral), sunt versuri care mi-au plăcut foarte mult.

Şi încă, acest „jurnal“: „de atâta singurătate / îmi umpleam casa / cu iubiri inventate / pe rafturi / aşezam / miniaturi / vorbele noastre“. Şi iarăşi: „în fiecare dimineaţă / îmi inventariez noile riduri / în ciobul de fereastră / şi cuget cu seninătate / la cât de liberă sunt de acum / fără tine“. Sau: „un picior în faţa altui picior / şi tot aşa / învăţ să merg / uneori respir fără să îţi caut parfumul“.

„M-am oprit din creştere“

Eul poetic al Gabrielei David e unul care-şi trece în revistă, nu neapărat cu mâhnire, toate momentele frumoase, dar şi nefericirile de până acum. De exemplu, această „mondenă“: „pasăre de noapte / am fost / colindând printre piane şi jazz / printre riduri şi ochi / printre şoapte şi rânjete / printre faruri şi taxiuri / dar acum am obosit / (...) /

mă dor ochii / de atâta singurătate / printre voi / treceam / căutându-mă pe mine“.

Nu „priveşte înapoi cu mânie“ este deviza acestei poete, ci eventual „priveşte înainte cu speranţă“: „nu mă lăsaţi singură / deşi pare ciudat / încă n-am învăţat / jocurile voastre / de societate / deşi pare ciudat / la vârsta asta / n-am crescut destul de mare / ca să pot juca singură / la ruletă / (...) / deşi pare ciudat / m-am oprit din creştere / cu mulţi ani în urmă / deşi pare ciudat / cred că nu vreau / să mă fac mare“.

Citeşte şi (despre alte două debuturi feminine „întârziate“, dar de succes):

„Madame Bovary, c’est toi!“ sau „De ce iubim bărbaţii?“

„Living the life in hell...“ – debutul în proză al Cameliei Cavadia



Volumul „Pretexte de femeie“ este şi o foarte plăcută şi elegantă apariţie grafică, atât ca tipar, cât şi ca ilustraţie fotografică, cu fotografii semnate de Mihaela Hurley şi Gabriela David.

Gabriela David
Gabriela David
„fapt divers când mi-am pierdut iubirea n-am ştiut să plâng nu mai aveam glas să ţip şi nici nu am putut să implor m-am întors resemnată în cămaşa de forţă a zilelor ce aveau să mai vină“

„atunci mă sunai în fiecare zi să spui te iubesc
atunci mă ţineai de mână pe stradă
atunci noi doi

toate gesturile îmi sunt goale de tine
ca oglinzile fără ramă
în care refuz să văd chipul unei femei foarte bătrâne

atât de mult să fi trecut
de când m-ai părăsit“

(din „incoerenţă 2“)

Imagine indisponibilă
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite