LANSARE „Cultura pe sticlă” şi „umbrele de pe ecranul tranziţiei”, văzute de Cezar Paul-Bădescu

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Scriitorul Cezar Paul-Bădescu, la lansarea cărţii sale "Luminiţa, mon amour"  FOTO: Arhiva personală
Scriitorul Cezar Paul-Bădescu, la lansarea cărţii sale "Luminiţa, mon amour"  FOTO: Arhiva personală

Luni are loc lansarea cărţii „Umbre pe ecranul tranziţiei“, publicată de Editura Humanitas, care include o selecţie a articolelor semnate de Cezar Paul-Bădescu, timp de zece ani, în revista „Dilema veche“.

Lansarea de la ora 19.00 de la Librăria Humanitas Kretzulescu va fi moderată de scriitorul Radu Paraschivescu. Alături de autorul cărţii Cezar Paul-Bădescu, vor vorbi despre carte criticul Dan C. Mihăilescu, jurnalistul Cătălin Ştefănescu şi redactorul-şef de la „Dilema veche“, Mircea Vasilescu

Scriitorul Cezar Paul-Bădescu, cunoscut pentru romanele „Tinereţele lui Daniel Abagiu“ şi „Luminiţa, mon amour“, a adunat în cel mai recent volum al său, „Umbre pe ecranul tranziţiei“, câteva zeci de articole din „Dilema veche“, pe care le semnează de zece ani în cadrul rubricii „Cultura pe sticlă“. Autorul, care este şi editorul paginii de cultură de la „Adevărul“, şi-a grupat articolele în trei capitole, „Vremuri“, „Momente“ şi „Personaje“. 

În finalul volumului publicat de Editura Humanitas, scriitorul Cezar Paul-Bădescu (45 de ani) a anexat câteva nostalgii despre duminicile de odinioară, despre „serialele de altădată, pe limba copiilor“ şi despre televizorul copilăriei sale, care devenise un membru al familiei.

Dacă sub patina „vremurilor“, în prima parte a cărţii,  autorul vorbeşte despre „ţara păduchilor de frunte“, despre cultură şi comerţ, analfabetismul media, vedetizarea politicii şi  minciuna publicitară,  în „Momente“, Cezar Paul-Bădescu punctează cu ironie momente hilare din „cotcodăceala politică“ şi ironizează cu aplomb ierarhizările noastre, edificator fiind textul „Cutremurul? Un fleac! Să-i vezi în schimb pe Iri & Moni!“. 

În partea a treia a cărţii, „Personaje“, Cezar Paul-Bădescu realizează, sarcastic, câteva profile ale unor personaje pitoreşti şi histronice, printre care  Piedone, „Domnu’ Cornel“ (n.r. – Corneliu Vadim Tudor) şi Claudiu Bleonţ.

Pervertirea unui întreg popor

"Acum 10 ani, Magdalena Boiangiu îmi propunea să preiau eu rubrica de cronică TV din – pe atunci –Dilema. (…) Dincolo de faptul că mă luptam cu morile de vînt, am ajuns după cîţiva ani de-a dreptul intoxicat de mizeriile pe care le urmăream pe micul ecran.  (...)Televiziunea are o putere extraordinară în zilele noastre, în timp ce impactul presei scrise este din ce în ce mai scăzut“, spune  Cezar Paul-Bădescu.

„Apoi, în televiziune se învârt foarte mulţi bani.Când e vorba de câştiguri aşa de importante, cine-şi mai pune probleme etice sau morale?“, se întreabă el, în prefaţa cărţii intitulate „Poziţia ingrată a unui cronicar TV“.

„Tot ce încerc prin textele mele de aici e să am o comunicare cu nişte oameni inteligenţi. Nu le spun lucruri pe care ei să nu le ştie, dar măcar putem să ne amuzăm împreună“, concluzionează autorul.

"Rareori mi s-a întîmplat să fiu mai aproape de temele, opiniile şi opţiunile de gust ale unei cărţi, decît acum, după ce am parcurs textul lui Cezar Paul-Bădescu. Şi eu sunt exasperat de toxina televizuală care mi se serveşte seară de seară, şi eu sunt exasperat de relevanţa scandaloasă pe care au căpătat-o «pe sticlă» personaje nule din toate punctele de vedere, şi eu sunt îngrozit de ampla operaţiune de «analfabetizare» a publicului, dirijată de o presă care şi-a ieşit din fire", afirmă  Andrei Pleşu.

Cezar Paul-Bădescu ne oferă „un adevărat inventar al degenerescenţei, în speranţa că ne vom decide să ne apărăm. Şi o face asumând riscul de a se expune el însuşi virusului, pentru a-l combate“, precizează filosoful. 

„Căci a petrece câteva ceasuri pe zi dinaintea televizorului e a accepta să te scufunzi cotidian în acid sulfuric. Cezar Paul-Bădescu are curajul de a o face. Şi o face cu inteligenţă şi umor, cu o cuviincioasă responsabilitate şi cu uneltele unui scriitor înzestrat şi matur. Cititorul se află dinaintea unei voluptăţi amare şi va găsi, poate, puterea să facă din lectura acestei cărţi un prim pas spre însănătoşire“, subliniază Andrei Pleşu. 

FRAGMENT

"Ţara păduchilor din frunte

umbre pe ecranul tranzitiei

Mult timp, expresia „iese ca păduchele în frunte” a fost pentru mine destul de obscură. Poate pentru că nu m-am procopsit niciodată cu drăgălaşii paraziţi şi prin urmare nu le cunosc obiceiurile. Cu vremea însă, viaţa din ţărişoara noastră mi-a dezvăluit înţelesurile profunde ale acestei ziceri. Chiar dacă nu ai păduchi, în România ajungi să ştii foarte bine cum se comportă aceştia. Şi, desigur, să te convingi că lucrul pe care se pricep de minune sa-l facă, în afară desigur să paraziteze, este să iasă în frunte.

Veţi spune că peste tot în lume există astfel de lighioane şi comportamentul lor e acelaşi indiferent de loc. Aşa e, numai că lumea civilizată şi-a dezvoltat tot felul de mecanisme de protecţie împotriva lor şi astfel ajung mai rar să se lăfăie în poziţiile unde nu au ce căuta. În România, dimpotrivă, parcă e pus la punct chiar un sistem care să-i ajute să-şi facă mendrele.

M-am lovit de această realitate tot timpul, de la lucrurile mici, pînă la cele aşa-zise de anvergură.

În joburile pe care le-am avut de-a lungul timpului, am dat de fiecare dată de incompetenţi şi de oameni de nimic ajunşi în poziţii cheie. Aproape că aceasta este o regulă: cu cît eşti mai lichea, cu atît ai şanse mai mari să fii promovat. Şi o precizare: nu am fost angajat niciodată la stat, unde să zicem că ar fi normal să existe prelungiri ale practicilor de nepotism şi pile din vremurile comuniste. Nu, am lucrat de fiecare dată în companii de frunte ale capitalismului neaoş triumfător. M-am întrebat de fiecare dată de ce un patron, interesat desigur de profit ca orice patron, îşi dă afacerile pe mîna unor astfel de indivizi care, neştiind să facă nimic altceva decît să paraziteze şi să iasă în frunte, aduc numai deservicii firmei. Poate pentru că şi patronul e din acelaşi aluat?

Nu altfel stau lucrurile la scară mare, pe scena politică a ţării. Dacă te uiţi la cei care ne conduc, în Parlament sau în guvern, vezi cu precădere nişte indivizi primitivi şi agramaţi, pe care în mod normal nu ai da doi bani. Mulţi dintre ei, în ciuda vorbăriei pe care o produc la orice oră, nu sînt în stare să lege două idei valabile, d-apăi să construiască nu ştiu ce strategii de dezvoltare a ţării! Şi vorbim aici, fără discriminare, de politicieni din tot spectrul politic.

Şi mai interesant e că în lumea lor nu există memorie, de parcă toţi s-au născut în dimineaţa zilei în care-ţi vorbesc şi, desigur, nici nu au avut timp să-şi piardă virginitatea. Îl văd, de exemplu, foarte activ în declaraţii la televizor pe Eugen Nicolăescu; acum are soluŢii şi ştie tot, nu contează că pe vremea cînd a fost ministru al SănătăŢii s-a dovedit o adevărată catastrofă.

Apare o formaţiune politică nouă, pusă la cale de oameni de o cu totul altă calitate decît restul politicienilor? Nu e cazul să-ţi faci mari speranţe. E de ajuns să vezi cum îşi pun cămaşa albă a purităţii tot felul de indivizi dubioşi, raliaţi pe parcurs ”Iniţiativei civice”. Printre ei, un Aurelian Pavelescu, pe care-l ştii prea bine cum bătea cîmpii la posturile de televiziune, inclusiv la OTV. Desigur, şi el s-a născut în dimineaţa zilei de astăzi.

Aşa stînd lucrurile, nu trebuie să mai mire pe nimeni că vedetele dezbaterilor televizate de la noi sînt nişte oameni care cred că se pricep la tot şi de fapt n-au habar de nimic. Sub luminile reflectoarelor din studiouri vezi indivizi de grotă pe post de bufoni, demni purtători ai numelor de Gigi, Mitică şi altele ca acestea, pramatii vorbăreţe în roluri de fecioare înţelepte, mercenari fără mamă şi fără tată pozînd în cavaleri ai dreptăŢii, băgători de seamă de tot felul. Toată această faună nu numai că se înghesuie să ajungă în frunte, dar este şi ajutată să o facă.

Dacă scoţi cablul din televizor, vezi purici. Dacă-l bagi, vezi păduchi. Coloraţi şi guralivi. Şi astfel ajungi să crezi că asta este ţara lor". ( Cezar Paul-Bădescu, 2012 - Text din volumul "Umbre pe ecranul tranziţiei", copyright  Editura Humanitas) . Volumul "Umbre pe ecranul tranziţiei"costă 32 de lei. 

Premiat pentru "Cazul Eminescu"

Cezar Paul-Bădescu a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti în 1994 şi masteratul în teoria literaturii şi literatură comparată în 1995.

Din 1996 până în 2008 este redactor la revista Dilema (devenită apoi Dilema veche).

În 1997 coordonează, tot la Dilema, un dosar care pune în discuţie mitologiile create în jurul lui Mihai Eminescu. Acest număr stârneşte numeroase reacţii în presă, determinând chiar o luare de poziţie în Parlamentul României, iar Cezar Paul-Bădescu este ameninţat cu „plutonul de execuţie" în publicaţiile extremiste.

În 1999 coordonează la Editura Paralela 45 o antologie cu titlul Cazul Eminescu, demers care redeşteaptă protestele din partea naţionaliştilor.

Un an mai târziu, Paul-Bădescu pri meşte o medalie pentru merite culturale din partea Preşedintelui României. Întâmplător sau nu, medalia se numeşte „Mihai Eminescu". Cezar Paul-Bădescu debutează editorial în 1995, în volumul colectiv Tablou de familie (Editura Leka Brâncuş), care obţine Premiul pentru debut al revistei Tomis.

La Editura Polirom publică romanele Tinereţile lui Daniel Abagiu (Editura Polirom, 2004, reeditare în 2012) şi Luminiţa, mon amour (Editura Polirom, 2006). E de asemenea prezent în antologiilePovestiri erotice româneşti (Editura Trei, 2006), Care-i faza cu cititul? (Editura Art, 2011) şi Primul meu job (Editura Art, 2011).

Din 2007, Cezar Paul-Bădescu este şeful departamentului Cultură al ziarului Adevărul. El a fost totodată redactorul-şef al suplimentului Adevărul literar şi artistic până când acesta a fost desfiinţat, în 2011. În prezent, scrie săptămânal în rubrica sa de analiză a fenomenului televizual, „Cultura pe sticlă“, pe care o ţine în Dilema cu începere din 2003.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite