40 de ani de însemnări ale Papei Ioan Paul al II-lea, într-o ediţie de colecţie: "În mâinile Domnului. Însemnări personale, 1962–2003"

Papa Ioan Paul al II-lea a dorit ca aceste însemnări să fie arse după moartea lui, însă acestea nu au fost distruse, ci au fost salvate dintr-o profundă dragoste şi respect. Papa ne oferă una dintre cărţile fundamentale ale umanităţii. Adevărul.ro vă prezintă fragmente în exclusivitate.

Editura Humanitas va lansa în curând  volumul de însemnări ale Papei Ioan Paul al II-lea cu  titlul "În mâinile Domnului. Însemnări personale, 1962–2003". Încredinţate prin testament părintelui Stanisław Dziwisz, secretarul şi cel mai apropiat colaborator al Papei, pentru a fi arse, aceste însemnări nu au fost distruse, ci au fost prezentate Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. Decizia luată de cardinalul Stanisław Dziwisz, mitropolitul de astăzi al Cracoviei, din profundă dragoste şi respect faţă de Papă, ne oferă, poate, una dintre cărţile fundamentale ale umanităţii, un extraordinar document care ne dezvăluie taina sufletului unuia dintre cei mai iubiţi oameni şi un loc spiritual aparte în care ceea ce este omenesc şi ceea ce este dumnezeiesc se îmbină în dimensiunea sfinţeniei, potrivit reprezentanţilor Editurii Humanitas.

Karol Wojtyła,  episcop, apoi arhiepiscop al Cracoviei, cardinal şi Suveran Pontif din 1978, devenit după moarte sfânt al Bisericii Catolice, a străbătut una dintre cele mai dificile perioade ale secolului XX, fiind nucleul lumii spirituale occidentale.  Însemnările sale reprezintă unica şansă de a înţelege viaţa interioară a celui care, prin dragostea sa pentru oameni şi Dumnezeu, a influenţat cursul istoriei. Singurul Suveran Pontif care a vizitat România, Ioan Paul al II-lea a făcut posibil un moment de o imensă importanţă istorică. Sute de mii de oameni, ortodocşi, catolici şi greco-catolici, au participat la evenimentele petrecute în cele trei zile ale vizitei.

„Însemnările spirituale ne arată profunzimea vieţii în Dumnezeu a lui Karol Wojtyła. Ele dezvăluie taina inimii unui Petru al timpurilor noastre, care în perioada grea a comunismului a fost episcop al Cracoviei, iar apoi, timp de aproape douăzeci şi şapte de ani, a condus Arca lui Petru pe valurile învolburate ale secolului XX şi ale începutului de secol XXI. Însemnările personale cuprind reflecţii asupra trăirilor interioare, decizii, rugăciuni, cugetări şi consideraţii cu privire la propriul progres spiritual. În primul rând, ele exprimă relaţia personală a autorului cu Dumnezeu, centrul vieţii sale interioare.“ pr. Jan Machniak „Fie ca lectura însemnărilor personale ale Papei Ioan Paul II să ne ajute pe toţi să descoperim profunzimea spirituală a omului secolului XXI şi să ne ducă la o şi mai mare iubire pentru Dumnezeu şi pentru semeni.“ card. Stanisław Dziwisz, mitropolitul Cracoviei

FRAGMENTE

O trăsătură caracteristică a însemnărilor este Cristocentrismul. Preotul Karol Wojtyła şi- a raportat toate trăirile la Cristos, Preotul Suprem. Cu El s-a străduit să stabilească o legătură personală prin rugăciune sistematică, prin meditaţie asupra Cuvântului lui Dumnezeu şi prin slujirea pastorală. Spre Cristos şi- a îndreptat întreaga viaţă, cu toate problemele care l- au preocupat ca episcop, cardinal şi papă.

„Cu toate că Isus nu s-a numit pe Sine preot, a dezvăluit până la capăt sensul preoţiei şi, înainte de orice, profilul «preoţesc» al existenţei umane. Preoţia este înscrisă în lume şi în om ca poli ai existenţei profund legaţi. În preoţie, creaţia se exprimă în strictă dependenţă faţă de Creator, dar în acelaşi timp raportată la Creator şi orientată către El.

Omul este capabil de această raportare şi orientare deoarece a fost instituit «stăpân» al creaţiei. De asemenea, a fost dăruit cu stăpânirea de sine. Şi de aceea, ca stăpân al creaţiei şi stăpân al său, se poate oferi pe sine: dar din întreaga creaţie şi, înainte de orice, din sine însuşi. În acest sens, preoţia este o sinteză deosebită a existenţei create, care se exprimă şi se articulează în om şi prin om în deplinătatea sensului ei. Preoţia se naşte din dragoste şi aprofundează dragostea ca liant al creaturilor şi liant între creaturi şi Creator. “
.“
[…]
Experienţa istorică ne învaţă că structurile sociale şi economice ale dominaţiei modelează într- un sens diferit «împărăţia din această lume». Domnul Cristos în faţa lui Pilat a spus «împărăţia Mea nu este din lumea aceasta». Care este specificul «împărăţiei» pe care o predica şi pe care trebuie să o realizăm, participând «in munere regali» Christi [«la misiunea regală» a lui Cristos]? Ea este clădită pe temelia iubirii.

Cristos Fiul lui Dumnezeu a venit pentru a duce la îndeplinire în lume o altă ordine a stăpânirii decât cea care se bazează pe «împărăţia»  firească a omului (deşi şi pe aceasta o cuprinde şi o include «in munere regali»).

Noua ordine se realizează atunci când Fiul oferă Tatălui totul şi pe toţi, astfel încât Tatăl să fie «totul în toţi». Aceasta este «regalitatea» dăruirii şi a iubirii, regalitatea slujirii, datorită căreia Dumnezeu, fiind Stăpânul a toate, poate să se reveleze ca Iubire în toate şi în toţi. Astfel, Cristos- Regele schimbă – sau mai curând completează – sensul de bază al regalităţii. Ea nu mai constă numai în stăpânire (nici chiar în stăpânirea de sine), ci şi în dăruire. În acest sens, «a sluji înseamnă a domni». (Copyright Editura Humanitas)

Papa Ioan Paul al II-lea /Karol Wojtyła
În mâinile Domnului. Însemnări personale, 1962–2003
Traducere din polonă de Constantin Geambaşu, traducerea fragmentelor din latină şi italiană de Mariana Băluţă-Skultéty
Ediţie de colecţie, cu reproduceri după manuscrisele originale şi fotografii