Vânătoarea de Mozart la Festivalul Enescu 2019. Biletele se pun în vânzare pe 6 martie
0
Începe numărătoarea inversă: mai sunt câteva zile până când, pe 6 martie, de la ora 12.00 se pun în vânzare biletele pentru Festivalul Enescu 2019 – pe www.eventim.ro, în reţeaua Eventim şi pe site-ul festivalului, www.festivalenescu.ro, la categoria bilete.
Jurnalista Nona Rapotan vă propune o vânătoare de Mozart pentru această ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu. Care sunt interpretările de Mozart pe care nu trebuie să le rataţi şi de ce este muzica lui Mozart o binecuvântare peste timp, aflaţi din articolul de mai jos.
Text de Nona Rapotan
Pentru mulţi dintre noi, muzica clasică/cultă se asociază involuntar cu un anumit ritual, cu o anumită punere în starea de ascultare. Iar acest ritual începe cu alegerea sălii de concert. Există prejudecata că nu poţi asculta o simfonie sau un concert pentru coarde într-o piaţă publică, sau într-o cafenea, asta chiar ar fi blasfemie curată pentru unii dintre melomanii cu state vechi. Da, este foarte adevărat faptul că muzica a fost compusă pentru a fi cântată într-un anumit spaţiu - pe vremuri sălile de bal ale curţilor regale se dovedeau a fi cele mai bune opţiuni -, dar, iată, astăzi muzica aceasta se ascultă şi în săli de concerte construite special sau chiar în aer liber (sunt inclusiv festivaluri dedicate muzicii de operă care au loc în aer liber). Există cutume legate şi de ţinuta vestimentară – cum să asculţi muzică clasică în papuci de casă? Şi cu toate acestea, să ştiţi că Dan C. Mihăilescu aşa ascultă (l-am auzit la o lansare de carte afirmând asta, el preferând să savureze muzica de foarte bună calitate acasă, acolo unde confortul personal este instaurat sine die şi unde doar plăcerea personală dictează). Dan C. Mihăilescu este doar unul dintre numele care-mi vin în minte acum. Pe de altă parte, să recunoaştem, cultura muzicală de calitate nu o faci doar în sala de concerte, dar da, acolo e un bun început al acesteia – acustica unei săli de concert nu se compară cu niciun sistem audio, indiferent cât de profesionist ar fi acesta. Aşadar, pledez pentru festivalurile de muzică cum este cel despre care facem vorbire acum, dar insist că aceste concerte sunt doar fundamentul unei educaţii muzicale solide, care aproape că devine imperios necesară într-o lume tot mai asaltată de zgomote şi furii scăpate de sub control.
Festivalul Internaţional George Enescu 2019 propune iubitorilor de muzică, dar şi celor mai puţin iniţiaţi o serie de concerte care au loc în cele patru săli consacrate ale Bucureştiului – Ateneul Român cu cele două săli, Sala Radio, respectiv Sala Palatului. Se adaugă la acestea sala Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti (acolo unde se vor ţine Forumul Compozitorilor şi o serie de concerte de muzică nouă - mulţi dintre compozitorii lucrărilor abordate vor fi şi ei de faţă). Ce e interesant vizavi de propunerile din programul festivalului este faptul că puteţi asculta lucrări ale aceluiaşi compozitor cântate în diferite locuri. Şi mă gândesc acum la Mozart, unul dintre geniile ale muzicii clasice.
Reflectam zilele trecute, revenind la ideea cu care am început articolul că pentru Mozart muzica nu înseamnă neapărat un anumit loc, nu e pusă în legătură directă cu o anumită ambianţă cotidiană. Muzica compozitorului vienez reuşeşte să transleze dimensiunea fizică, cea spaţială, fără să piardă din frumuseţe. Nu-ţi trebuie o cameră cu vedere la mare ca să asculţi Simfonia No 40, după cum nu e neapărat nevoie să fii la vârsta senectuţii ca să asculţi Requiemul (pentru mine este cel mai bine scris dintre cele cinci cunoscute iubitorilor de muzicii de gen). Într-o lume a experimentelor şi a instalaţiilor sonore universul muzical al lui Mozart pare că-şi găseşte adepţii fără prea multe obstacole. Nu există, din punctul meu de vedere, prea mult formalism (sau formalizare) în ceea ce priveşte ambientarea sonorităţilor. Personal, n-am ascultat niciodată concertele sau simfoniile scrise de el doar în anumite locuri; pot să fiu scufundată într-o linişte absolută, pe vârf de munte sau în vârful patului, pentru mine muzica lui va avea aceeaşi valoare (sentimentală sau nu).
În siajul celor spuse mai sus, vin evenimentele de la Teatrul Excelsior - Mozartweek In Residence -, care se vor desfăşura în două zile consecutiv, 18 şi 19 septembrie, două ocazii pentru cei care vor să asculte şi altceva sau vor să vadă şi un alt tip de orchestraţie.
Evenimente cu acces liber, numai bune să ne facă să înţelegem mai bine universul sonor al compozitorului, dar şi felul cum vedea el toată experienţa muzicală (schimbul de scrisori dintre el şi tatăl său stă la baza celui de-al doilea eveniment).
Dar ca să nu rămânem doar în zona de experiment, iată ce alte lucrări scrise de Mozart vom putea asculta în cadrul ediţiei 2019 a Festivalului Internaţional George Enescu, lucrări regăsite în programele a două secţiuni - Recitaluri şi orchestre camerale, respectiv Muzica Secolului XXI. Dar să le luăm pe rând.
Secţiunea Recitaluri şi orchestre camerale
- 02.09.2019 – Ateneul Român
Joyce Didonato (mezzosoprano) şi David Zobel (pian)
Lucrări de: Mozart, Rossini, Berlioz şi Händel
07.09.2019 – Ateneul Român
Julia Fischer (vioară), Henri Bonamy (pian)
Lucrări de: Mozart, Brahms, Enescu, Ravel
- 21.09.2019 – Ateneul Român
Mahler Chamber Orchestra; dirijor - Mitsuko Uchida
Lucrări de: Mozart şi Richard Strauss
- 22.09.2019 – Ateneul Român
Basel Chamber Orchestra; dirijori - Giovanni Antonini şi Erwin Schrott
Solişti: Erwin Schrott Don Giovanni (bass-baritone); Benjamin Bruns Don Ottavio (tenor); Julia Kleiter Donna Anna (soprano); Miah Persson Donna Elvira (soprano); Luca Pisaroni Leporello (baritone); Regula Mühlemann Zerlina (soprano); David Steffens Il Commendatore (bass); Johannes Kammler Masetto (baritone)
Se va cânta: „Don Giovanni” KV 527 de Mozart
Secţiunea Muzica Secolului XXI
05.09.2019 – Sala Radio
Orchestra Transilvania a Filarmonicii Cluj-Napoca; dirijor - Lera Auerbach
Lucrări de: Lera Auerbach şi Mozart
Ateneul Român şi Sala Radio; două locuri în care se va auzi anul acesta, în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, muzica lui Mozart. La care se adaugă sala Teatrului Excelsior pentru cele două evenimente atipice. Prilejuri pentru melomani să reasculte lucrările compozitorului vienez sau să facă cunoştinţă cu solişti şi orchestre veniţi pentru prima dată în România. Revenind la ceea ce spuneam la începutul articolului şi uitându-mă şi pe programul festivalului, cred că singura condiţie pentru ca muzica lui Mozart să atingă ascultătorul este ca acesta să lase suficient spaţiu stratificării acesteia; straturi de sunete care ajung să construiască de la sine universuri interioare unde nu e evoie de foarte multe reguli, pentru că armonia vine dinspre muzică. Şi e mare lucru să-ţi laşi simţurile să fie ghidate de succesiuni de sunete atât de bine conexate între ele. Închei cu o imagine dintr-o expoziţie de sculptură care mi-a rămas în memoria afectivă: corpuri umane torsionate sau aşezate în diferite poziţii dădeau voie revelaţiei să-şi facă treaba: ce mai înseamnă astăzi condiţia umană, când ne este din ce în ce mai greu să ne găsim locul? Corolarul: ce mai înseamnă astăzi muzica clasică/cultă, când oamenii par asaltaţi de valuri succesive de zgomote? Răspunsurile le-am putea găsi mergând la concertele propuse în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, ediţia 2019.
Se încarcă comentariile...
