Vă mai amintiţi de: Francisc Şirato

Unul dintre cei mai proeminenţi pictori ai primei jumătăţi a secolului XX, Francisc Şirato s-a născut la Craiova, la 15 august 1877, şi, pasionat de desen, a studiat mai întâi litografia la Institutul Grafic din oraşul natal.

Atracţia pentru culoare, vizibilă de altfel în toate tablourile sale de mai târziu, l-a determinat să plece în Düsseldorf în 1898, pentru a urma cursurile Academiei de Artă de acolo. Neavând resursele financiare pentru a se susţine, s-a întors însă în ţară un an mai târziu, înscriindu-se, în 1899, la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti.

În primii ani de activitate artistică, i-au fost remarcate doar desenele. A expus câteva lucrări în cadrul „Salonului Oficial" din 1907. De altfel, în aceeaşi perioadă, a lucrat ca desenator în diverse tipografii şi a semnat o serie de desene în diverse publicaţii ale vremii. Primele picturi le-a prezentat în cadrul expoziţiilor grupării „Tinerimea Artistică" (1908-1914), fiind şi unul dintre primii membri ai acestei asociaţii. Abia după război, în 1921, a organizat prima sa expoziţie personală.

Şirato devenise, încă din 1917, custode la Muzeul Naţional de Artă Populară, iar mai târziu, în anul 1932, a fost numit profesor la Academia de Belle-Arte din Bucureşti. Cea mai semnificativă adeziune artistică a sa a fost însă la „Gruparea celor patru", pe care a înfiinţat-o în 1925, împreună cu pictorii Nicolae Tonitza şi Ştefan Dimitrescu şi cu sculptorul Oscar Han.

Seria de naturi statice cu flori - „Cârciumărese", „Lalele", „Flori" -, portretele - „Fata în albastru", „La oglindă", „Vânzătorul de covoare" - şi peisajele - „Case la Sighişoara", „Peisaj din Balcic", „Case pe deal" - sunt doar câteva dintre lucrările ce confirmă faptul că „Şirato vibrează adânc în faţa realităţii, fiindcă ochiul său subtil nu se opreşte numai la aparenţele fizice ale oamenilor şi ale lucrurilor, ci trece dincolo de ele, pătrunzând în profunzimile lor spirituale", după cum afirma Nicolae Tonitza despre prietenul şi colegul său de generaţie.