Andreas Ottensamer, clarinetistul cu o mie de chipuri

Este născut în 1989, are, deci, 28 ani. La 22 ani devenea prim-clarinetist al uneia dintre cele mai bune orchestre din lume – Filarmonica din Berlin, o orchestră de a cărei magie şi performanţă ne-am putut convinge şi noi în 2015, când am putut-o asculta la Bucureşti, în cadrul Festivalului Enescu. Să fii membru al acestei orchestre, ar fi putut fi suficient pentru orice muzician, însă pentru Andreas Ottensamer, nu: în paralel cu activitatea sa de membru al acestei orchestre, el desfăşoară o intensă carieră solistică. Şi în plus, joacă tenis şi fotbal; de fapt, la Viena, de unde este originar, a şi înfiinţat o echipă de fotbal care activează cu succes.

Andreas Ottensamer are deja înregistrate 4 discuri la casele Deutsche Grammophon şi Decca; primul a apărut în 2013, ultimul în februarie 2017. Discurile surprind diferitele faţete ale activităţii lui Ottensamer: concerte, muzică de cameră, membru al  ansamblului The Clarinotts, adică formaţia care-i reuneşte pe Andreas, pe fratele şi tatăl său, Daniel şi Ernst Ottensamer, şi ei clarinetişti de succes, membri ai Orchestrei Filarmonicii din Viena. Adaug că Ottensamer este şi primul clarinetist din istoria de aproape 90 ani a casei Decca care semnează un contract cu celebra casă, iar primul disc din această colaborare este albumul New era.

Cred că adevărata măsură a clarinetistului Andreas Ottensamer o găsim pe acest ultim disc al său, New era, apărut pe 3 februarie 2017. New era – adică noua epocă ce începe în secolul al XVIII-lea odată cu apariţia şcolii de la Mannheim, creuzet al clasicismului în muzică, locul unde însuşi Mozart a avut mult de învăţat atunci când în călătoriile sale a ascultat concertele de la Mannheim. Compozitorii de la Mannheim sunt şi cei care au introdus clarinetul în orchestra simfonică, dar şi cei care l-au impus pentru prima dată ca solist al orchestrei – într-adevăr, o nouă eră importantă în istoria clarinetului. Şi cred că şi pentru Ottensamer, de asemenea, o nouă eră în cariera sa: a fost foarte bun şi pe precedentele sale discuri, în care însă parcă simţeam mai mult implicarea laturii comerciale a activităţii unei companii de discuri. Andreas Ottensamer însă nu mai are nimic de demonstrat faţă de ceea ce a demonstrat deja: că este cu adevărat unul dintre cei mai buni clarinetişti care există la nivel mondial. În paranteză fie spus, şi unul dintre cei mai frumoşi, atu care i-a folosit destul de mult până acum în promovare. Aşa că pe albumul New era îl descoperim pe Andreas Ottensamer strălucind fără niciun alt artificiu într-un repertoriu pe care evident îl stăpâneşte la perfecţie: concerte de Johann Stamitz şi Carl Stamitz, lucrări de Franz Danzi şi Wolfgang Amadeus Mozart. Totul, construit în jurul lui Mozart, acel genial creator care a descoperit clarinetul ascultând concertele de la Mannheim şi care a scris el însuşi, mai târziu, un celebru concert pentru clarinet şi orchestră. Pe disc: transcripţiile a două arii de Mozart, din operele Mitridate şi Don Giovanni, dar şi o Fantezie de Franz Danzi pe teme din opera Don Giovanni de Mozart.

Şi nu doar Andreas Ottensamer străluceşte pe acest disc, ci şi partenerii săi de scenă, alţi doi celebri interpreţi la instrumente de suflat: flautistul Emmanuel Pahud şi oboistul Albrecht Mayer. Sunt doi dintre colegii lui Ottensamer din Orchestra Filarmonicii din Berlin, doi muzicieni care, ca şi Ottensamer, au o importantă carieră solistică la nivel internaţional. Fără a uita de Kammerakademie Potsdam, ansamblu care-i acompaniază, cu o perfectă acordare la intenţiile soliştilor.

Dacă vă place muzica clasică, un repertoriu mai rar abordat şi glasul cald al instrumentelor de suflat din lemn, atunci acesta este discul perfect; îl puteţi asculta pe site-ul proiectului Radio România Muzical Discurile anului 2017 

Cum să ai succes cântând la blockflote – cazul Lucie Horsch

Pentru cine nu ştie, blockflote sau flautul drept face parte din familia instrumentelor de suflat din lemn: este un flaut mai simplu construit chiar din lemn, flautul modern fiind construit, aşa cum se ştie, din metal. Blockflote este un instrument des folosit în şcolile generale vest-europene la orele de muzică, fiind considerat un instrument la care e mai simplu să înveţi să cânţi o melodie uşoară. De aici, şi renumele poate nu tocmai bun al acestui instrument pe scena muzicii clasice; de altfel, prea rar se aude pe o scenă de concert sunetul de blockflote.

Însă fiecare instrument poate avea interpretul său providenţial; iar această tânără olandeză de 17 ani, Lucie Horsch, poate fi interpreta providenţială din timpurile noastre pentru blockflote. Cântă uimitor la acest instrument, cu o uşurinţă şi muzicalitate absolut remarcabile. De altfel, ea este laureata, în 2016, a Concertgebouw Young Talent Award; să nu uităm că ea a început să cânte la blockflote pe când avea doar 5 ani, iar la 9 ani apărea deja în programele televiziunii olandeze.

Sigur, talentul se moşteneşte din familie: părinţii ei sunt ambii muzicieni, iar tatăl ei este violoncelist în Orchestra Regală Concertgebouw (la un moment era considerată chiar cea mai bună orchestră din lume), dar şi membru al Amsterdam Vivaldi Players, ansamblul cu care Lucie Horsch a înregistrat primul ei disc, apărut în octombrie 2016 la casa Decca.

Aşadar, Vivaldi: concerte pentru flaut şi orchestră transcrise pentru blockflote şi orchestră (La notte şi La tempesta di mare), un concert în original pentru blockflote şi orchestră (RV 441), o arie din opera Il Giustino în aranjament pentru blockflote şi orchestră, dar şi prima parte din celebrul concert “Primăvara” într-o transcripţie pentru blockflote solo realizată chiar de filosoful Jean Jacques Rousseau.

Aşa cum au sesizat mai mulţi cronicari internaţionali, este un debut discografic spectaculos: o tânără de 17 ani care promite o carieră de mare calibru – virtuozitate, prospeţime, inteligenţă, inovaţie. Discul Vivaldi semnat de Lucie Horsch poate fi ascultat pe site-ul proiectului Discurile anului 2017