Un „Ocean’s“ #metoo VIDEO

Într-o îndrăzneaţă relansare a francizei „Ocean’s“, regizorul şi scenaristul Gary Ross încearcă, prin filmul „Ocean’s 8: Jaf cu clasă“, cu o distribuţie feminină all-star: Cate Blanchett, Sandra Bullock, Anne Hathaway, Helena Bonham Carter, Rihanna, să recupereze „stilul“ pierdut, nu atât cel din filmele cu George Clooney, cât cel al „filmelor-jaf“ din anii ’60-’70, operaţie care-i reuşeşte doar parţial.

Filmul „Ocean’s 8: Jaf cu clasă“, recent intrat pe marile ecrane, de la noi şi „de la ei“ (pe 8 iunie a avut loc premiera americană), reprezintă o premieră din mai multe puncte de vedere. Îşi propune să „revitalizeze“ seria „Ocean’s“ – concretizată de regizorul Steven Soderbergh într-o celebră „trilogie“ a deceniului trecut (2001-07) –, dar nu oricum, ci înlocuind personajele originale cu femei, şi încă cu opt. Nu este însă ceea ce se cheamă un reboot al seriei respective (adică o „restartare“, o repornire de la zero), ci o continuare a celor trei filme (un spin-off mai exact, adică un produs derivat), pentru că ni se spune foarte clar, încă de la bun început, că Danny Ocean (personajul principal şi titular al francizei, interpretat de George Clooney)... a murit.

De opt ori femeie

Aşadar, nu avem nici un remake – ceea ce primul film al trilogiei, „Ocean’s Eleven“ (2001), era, după originalul din 1960 (regia Lewis Milestone, cu aşa-numita „rat pack“: Frank Sinatra, Dean Martin, Sammy Davis Jr.) –, ci cu o tentativă de a împinge seria într-o cu totul altă zonă, cea a feminismului dominant actualmente, dacă nu peste tot, sigur cel puţin în cultura populară americană (cea mai de succes, de altfel). Lucrurile au stat în felul următor: după „Ocean’s Thirteen“ (2007), George Clooney a insistat să iasă din combinaţie, nemaidorind să-şi asocieze imaginea cu o partitură care se subţia din ce în ce. Regizorul Steven Soderbergh – un autor versatil, care-a atins în carieră şi geniul, şi inepţia pură – nu a dorit însă să renunţe la aşa „găină“ cu ouă de aur, astfel încât „clocea“ de mult această relansare, căreia nu-i este (decât) producător executiv.

„Acum e rândul femeilor“: Sandra Bullock, Sarah Paulson şi Rihanna, în „Ocean’s Eight“ (2018)

L-a ales pentru aceasta pe regizorul Gary Ross (care vine şi cu ideea scenariului), un „profesionist“, care,-nsă, a lucrat rar, remarcat pentru filme ca „Pleasantville“ (1998), „Seabiscuit“ (2003) sau „The Hunger Games“ (2012). Acesta, cum spuneam, pentru a înlocui famecul unor Clooney, Brad Pitt sau Matt Damon, alege (în conivenţă cu Soderbergh, bineînţeles) să înlocuiască toată distribuţia (cea a „jefuitoarelor“, de data aceasta în număr de opt) cu un cast all-female, respectând astfel tendinţa dominantă în prezent la Hollywood, cea #metoo, să-i zicem (o altă tentativă recentă de relansare a unei francize în acest fel a fost „Ghostbusters“-ul cu femei de-acum doi ani, care însă nu s-a bucurat de cine ştie ce succes).

Fetele lui Ocean

Punctul de plecare este următorul: Danny Ocean (cel interpretat de Clooney) a murit – deşi, în bună tradiţie hollywoodiană, se păstrează mereu o ambiguitate asupra acestui fapt –, dar el are o soră, Debbie Ocean (Sandra Bullock), care tocmai iese din închisoare, după ce a executat 5 ani pe nedrept. Ea e cea care pune la cale „jaful secolului“, pe care l-a pritocit în aceşti cinci ani de recluziune, jaf pentru care are nevoie de încă câteva infractoare, „criminale“ înnăscute. Defilează astfel prin faţa ochilor noştri actriţe de certă valoare şi farmec: pe lângă Bullock, Cate Blanchett, Anne Hathaway, Helena Bonham Carter (o frumoasă revenire), sau celebrităţi ca Rihanna.

Nu numai femeile, ci şi toate rasele sunt reprezentate în „echipajul“ lui Ocean: Helena Bonham Carter şi Mindy Kaling, în „Ocean’s Eight“ (2018)

Chiar dacă o Blanchett sau o Carter mai mult s-au distrat la acest film, cele „opt femei“ oferă clar partituri actoriceşti, pentru care filmul merită văzut. Ross nu se opreşte însă aici, ci vrea să facă un film cu „stil“ („Jaf cu clasă“, sună varianta românească). Şi nu atât stilul fumat al lui Clooney, Pitt şi Damon, cât cel al filmelor similare imediat postbelice (de-aici, aducerea lui Anne Hathaway, care se vrea clar o replică a lui Audrey Hepburn, cea din „Vacanţă la Roma“). De-aceea, jaful se execută la gala anuală Metropolitan Museum of Art din New York, una dintre cele mai exclusiviste din lume (savuroase apariţiile de pe „covorul roşu“ ale multor vedete, în propriul rol). Amestecul însă de stil, clasă, eleganţă, savoare cu glume uşurele sau cu situaţii necredibile nu face bine deloc filmului, coborându-i mult nivelul.

Info

Ocean’s 8: Jaf cu clasă / Ocean’s Eight (SUA, 2018)
Regia: Gary Ross
Cu: Cate Blanchett, Sandra Bullock, Anne Hathaway, Helena Bonham Carter, Rihanna

3 stele

PORTRET DE ACTRIŢĂ

Cate Blanchett – unul dintre darurile făcute de Australia restului lumii

Recenta premieră cu „Ocean’s 8: Jaf cu clasă“ ne permite s-o vedem din nou în cinematografele noastre pe marea actriţă de origine australiană Cate Blanchett, născută pe 14 mai 1969, în metropola sudică Melbourne. Desigur că şi americanca Sandra Bullock sau londoneza Helena Bonham Carter (care n-a mai avut demult un astfel de focus pe ea) au apariţii de mare efect, dar australianca străluceşte întotdeauna, în orice film ar juca.

Filmografia ei se duce treptat spre 100 de credite, iar mulţi consideră că Blanchett este cea mai bună actriţă de film contemporană (desigur, dac-o excludem pe demult fumata Meryl Streep). Este unul dintre darurile făcute de continentul de pe emisfera sudică restului lumii, pentru că, chiar dac-au debutat în „ţara cangurilor“, ea sau Russell Crowe, ori, în muzică, Bee Gees, AC/DC sau Kylie Minogue, s-au afirmat în cele din urmă în Occidentul nordic, la Hollywood sau în Londra britanică.

Îl va juca pe Kaa

Important este că Blanchett nu şi-a executat aceste performanţe actoriceşti în filme „de nişă“ sau de festival, accesibile unui public foarte restrâns, ci în filme comerciale, de public, unele dintre cele mai mari succese ale Hollywood-ului. Ea a fost, din 1998 încoace, interpreta unor personaje iconice, din istorie şi din cultura populară, precum regina Elizabeth I (în două filme), elfiţa Galadriel, în filmele după scrierile lui Tolkien, sau ingenua Marion, în „Robin Hood“-ul lui Ridley Scott (unde face pereche cu conaţionalul ei, deja pomenitul Russell Crowe).

Actriţa se simte însă la fel de bine şi în partituri dramatice, sub mâna unor regizori de marcă, cea mai recentă fiind cea din uluitorul „Carol“ (2015) al lui Todd Haynes. Să spunem că tatăl ei era, totuşi, american, originar din Texas, dar moartea lui subită la 40 de ani le-a lăsat pe Cate şi pe mama sa să se descurce singure. Apare pe marele ecran din 1990, dar este remarcată de-abia în 1997, cu filmul „Oscar şi Lucinda“ (alături de Ralph Fiennes), al regizoarei australiene Gillian Armstrong.

În 1998, regizorul britanic de origine indiană Shekhar Kapur o distribuie în rolul reginei din „Elizabeth“ (partitură în care străluciseră deja atâtea mari actriţe), deschizându-i drumul spre celebritate. Cu şase nominalizări, are două Oscaruri, unul în 2005 pentru „Aviatorul“ (rol secundar, al actriţei Katharine Hepburn), iar celălalt în 2014, pentru „Blue Jasmine“ (rol principal). Va juca şarpele Kaa în viitorul „Mowgli“ (cu premiera programată anul acesta) şi se pregăteşte şi de regia unui serial TV, intitulat „Stateless“.

Top 5 filme importante

1. Elizabeth (Marea Britanie, 1998, regia Shekhar Kapur)
2. Veronica Guerin (Irlanda-Marea Britanie-SUA, 2003, regia Joel Schumacher)
3. Notes on a Scandal (Marea Britanie, 2006, regia Richard Eyre)
4. Carol (Marea Britanie-SUA, 2015, regia Todd Haynes)
5. Blue Jasmine (SUA, 2013, regia Woody Allen)

Citeşte şi:

„Străzile din San Francisco“ – cronica la filmul „Blue Jasmine“ (SUA, 2013, regia Woody Allen), cu Cate Blanchett

„Pur şi simplu dragoste“ – cronica la filmul „Carol“ (Marea Britanie-SUA, 2015, regia Todd Haynes), cu Cate Blanchett