Se clădeşte un monument, „Hronicul Operei Române din Bucureşti“ de Octavian Lazăr Cosma

Este o deosebit de importantă apariţie, ajunsă la al treilea volum, ultimele două recent lansate de Editura Academiei Române.

Prin cele 930 plus 965 de pagini tipărite în condiţii grafice excepţionale, se acoperă perioadele 1921 (instituţionalizarea) – 1953 şi 1953 – 1970, după ce primul volum (802 pagini), publicat anterior de Editura Muzicală, tratase începuturile, 1885 - 1921, datorate eforturilor părintelui Operei bucureştene, compozitorul George Stephănescu.

Acad. Octavian Lazăr Cosma, distins muzicolog, este ctitorul acestui monument editorial, care se clădeşte sub ochii noştri. Noutatea vine din faptul că este o istorie concepută şi redactată în mod sintetic, deosebit de utilă documentărilor de orice fel şi adresată cercetătorilor, artiştilor, publicului larg. O operă literară care nu este destinată numai primei scene lirice naţionale, ci întregii culturi româneşti, punct de pornire pentru exegeze ulterioare.

Aşa cum era firesc, deţine o structură pe perioade temporale, care detaliază şi desăvârşeşte fresca. Stagiunile sunt descrise pornind de la elementele lor cheie - premierele, noile producţii, cu punctări asupra reluărilor şi creaţiilor interpretative valoroase. Numai din perioada 1953-1970, care îmi este intim apropiată prin vizionări de mari spectacole, citez cu emoţie, în ordine, cu totul selectiv, intertitluri precum „Şerban Tassian – vibrato-ul cald al vocii sale”, „Petre Ştefănescu-Goangă – admirabilul Hans Sachs”, „Zenaida Pally – arsenal vocal şi temperamental copleşitor”, „Valentin Teodorian – admirabila muzicalitate”, „David Ohanesian – o creaţie impresionantă”, „Garbis Zobian – Canio, marele rol”, „Magda Ianculescu – remarcabila sensibilitate”, „Cornel Stavru a cântat cu strălucire”, „Nicolae Herlea – o rar întâlnită bogăţie a armonicelor”, „Elena Cernei – deliciosissima voce”, „Ludovic Spiess posedă în chip superlativ arta cântului”, „Arta Florescu – o imagine convingătoare”, „Ion Buzea – acutele sale strălucitoare”, „Eugenia Moldoveanu debutează”, „Dan Iordăchescu – certă izbândă” etc. etc.

Ce pleiadă de cântăreţi! Li se adaugă nume de dirijori, regizori, scenografi, directori, dar şi de balerini sau coregrafi, toţi artizani ai unui număr de 97 de titluri în repertoriu, cifră impresionantă pentru cei 18 ani ai perioadei de care se ocupă volumul al treilea. În primii 32 de ani post-instituţionalizare numărul titlurilor se ridicase la 132.

Nu lipseşte marcarea turneelor în străinătate, individuale sau cu întreg ansamblul, spectacolelor cu concursul unor celebrităţi precum sopranele Virginia Zeani şi Lucia Bercescu, mezzosoprana Irina Arhipova, başii Nikolai Ghiaurov şi Nicola Rossi-Lemeni, baritonul Pavel Lisiţian, tenorii Dimităr Uzunov şi Nicola Nicolov, balerina Maia Pliseţkaia ş.a.

Aprecierile personale ale autorului sunt îngemănate cu ale altor critici muzicali sau ale partenerilor străini iluştri.

Cele aproape 2700 de pagini conţin scrieri de căpătâi, indispensabile, care se parcurg ca un roman. O bogată iconografie susţine textul, prin multe cadraje inedite.

Se aşteaptă ca puterea de muncă a acad. Octavian Lazăr Cosma să dăruiască culturii româneşti şi cel de-al patrulea volum, ce va duce monumentalul demers până în timpurile prezente. O întreprindere de mare necesitate.