„O viziune modernă asupra formării cântăreţului de operă“ de Cristina Radu, nouă apariţie la Editura Muzicală
0
Să afirm de la bun început. Volumul semnat de dr. Cristina Radu, cunoscuta soprană, solistă a Operei Braşov şi a podiumurilor de concert din ţară şi străinătate, profesor asociat la Facultatea de Muzică a Universităţii „Transilvania” din municipiul de sub Tâmpa, este o lectură indispensabilă pentru toţi cei pasionaţi de arta cântului, fie aspiranţi sau profesionişti, fie simpli melomani.
În prima categorie îi includ nu numai pe elevi şi studenţi, dar şi pe tinerii absolvenţi ai unor preparative în canto şi, de ce nu, pe cântăreţii deja formaţi, aflaţi în plină carieră, a căror cultură trebuie să se îmbogăţească în continuare. Şi dacă profesioniştii descoperă în mod implicit şi firesc utilitatea rândurilor Cristinei Radu, cred că important este ca acei „aficionados” din sala de spectacol liric sau împătimiţii discului să-şi explice percepţiile auditive prin informaţiile teoretice izvorâte din lectura volumului, ce depăşeşte sintagma exprimată în titlu. Aşadar, în lumea operei, spectrul de adresare este nelimitat.
Fundamentul pentru cartea recent apărută a fost teza de doctorat elaborată sub îndrumarea prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, susţinută strălucit la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, într-o colocviere care a demonstrat pregătirea temeinică şi pasiunea Cristinei Radu pentru aprofundări în domeniu.
Cele 374 de pagini sunt structurate în trei capitole, precedate de un succint studiu introductiv, cu rol de Cuvânt Înainte, inspirat intitulat „Quo vadis opera?”, subiect de actualitate care îi frământă pe toţi exegeţii spectacolului liric, dar şi pe fanii genului. Chiar dacă autoarea lasă o poartă deschisă răspunsului, transpare perenitatea genului peste evurile ce vor urma.
Foto Lavinia Ban
Secţiunile cărţii tratează „Vocea umană şi educaţia pentru o carieră lirică”, „Privirea asupra istoriei operei şi a interpreţilor săi în cultura muzicală europeană a secolelor XVII-XXI”, „Viziunea modernă asupra formării cântăreţului de operă” şi se încheie cu o foarte importantă Anexă ce conţine un util „Dicţionar selectiv de termeni specifici operei şi cântului vocal”. La final, se află bogata „Bibliografie generală”, ilustratoare a documentării largi pe care folosit-o Cristina Radu şi în care autorii români sunt solid reprezentaţi.
Stabilirea elementelor esenţiale pentru studiu se face în primul capitol, prin tratarea aspectelor de bază ale vocii şi vocalităţii, acest din urmă termen fiind actualmente des folosit în estetica de cânt. Urmează imaginile în context istoric ale şcolilor şi tradiţiilor muzicii vocale clasice, pentru ca la sfârşit să fie prezentată o clasificare („nouă”, spune autoarea) a glasurilor, cu caracteristicile lor şi rolurile din marele repertoriu, alături de nominalizări ale unor artişti de referinţă, încadraţi pe categorii de voci. Este, desigur, meritul Cristinei Radu în a oferi opinia-i personală, care nu exclude alternativele.
Privirea istorică este continuată în cel de-al doilea capitol, prin expuneri despre naşterea operei, clasicism (cu aplecare asupra stilului mozartian), romantism, verism (definit ca „O nouă viziune asupra expresivităţii în operă”), creaţia wagneriană („Sonorităţi titanice în operă”, sugestiv titrează autoarea) şi epoca modernă. Fără să-i dedice un subcapitol separat, Cristina Radu vorbeşte despre belcanto prin prisma erei pe care a influenţat-o puternic, „Romantism şi exaltare în operă sau a doua epocă de glorie a belcanto-ului”.
Trecerea în revistă a perioadelor creatoare este însoţită de prezentarea unor vocalişti reprezentativi, definitorii pentru fiecare dintre acestea. Citesc, spicuind, despre Farinelli sau Faustina Bordoni („Naşterea operei şi primele vedete lirice”), Caterina Cavalieri şi Francesco Benucci („Cântăreţii mozartieni”), Giuditta Pasta, Adelina Patti, Marie-Cornélie Falcon sau Giovanni Battista Rubini, Gilbert-Louis Duprez şi Luigi Lablache („Romantismul”), Wilhelmine Schröder-Devrient sau Lilli Lehmann („Primii cântăreţi wagnerieni”), Darclée, Caruso sau Pertile („Verismul”), Melba, Şaliapin, Gigli, Schwarzkopf, Nilsson, Callas, Corelli, Tebaldi, Sutherland, Bartoli, Domingo ş. a. („Cântăreţii epocii moderne…”).
În recital, cu Ovidiu Mezei
În selecţie, nu sunt uitaţi Viorica Ursuleac, Maria Cebotari, Mariana Stoica, Vasile Moldoveanu, Maria Slătinaru-Nistor, Ileana Cotrubaş, Angela Gheorghiu.
Desigur că nici autoarea, în abordarea deloc exhaustivă şi în împărţirea ei proprie pe perioade, nici aceste rânduri nu îi pot lista pe toţi, dar fiecărui nume îi este dedicată o „fişă” sintetică, în care cititorul găseşte date biografice şi de carieră, profiluri stilistice, caracteristici interpretative.
Capitolul al III-lea reia titlul cărţii şi atacă scopul declarat, prin subcapitolele „Actualitatea formării artistului liric”, „Configurarea elementelor de tehnică vocală”, „Exigenţe şi criterii în arta interpretării creaţiilor lirice azi” şi, în cel numit „Time management”, trece în sfera practică a planificării studiului, pregătirii rolurilor, competiţiilor, audiţiilor. Se vorbeşte despre instruire, competenţele-cheie şi abilităţile „transversale”, afirmarea artistică, carieră, longevitatea vocală. Cristina Radu prezintă parametrii de voce care necesită exersare şi deprinderi tehnice, elementele de tehnică vocală asimilate în procesul cântului, respiraţia şi susţinerea sunetului, emisia sonoră, dicţiunea, performanţa vocală.
Subiectele sunt tratate cu profesionalism, amănunţit, urmărind aplicabilitatea imediată. Stilul expunerii este direct, venit din partea unei artiste ce a dobândit experienţă de scenă şi profesorală, cu adresare ce merge direct la ţintă. La minţile şi inimile cititorilor.
Aplauze la Ateneul Român pentru Cristina Radu şi Christian Badea
Cunoscând realitatea zilei de azi, autoarea abordează tematici precum medierea făcută de interpret între compozitor şi public, cumpăneşte între respectarea tradiţiei şi actualizările cerute de auditoriul modern, între rigoarea şi libertatea interpretativă.
Cuprinsul detaliat şi glosarul de termeni înlocuiesc un eventual Index de nume.
Experienţele ca artist şi cadru didactic i-au servit Cristinei Radu spre a împărtăşi acumulările sale practice şi teoretice tuturor celor cărora cartea le este dedicată, „celor care iubesc arta cântului, dar mai ales tinerilor care îşi încearcă destinul pe drumul unei cariere lirice”.
Crezul pe care îl mărturiseşte autoarea rămâne exemplar: „Arta poate fi trăită şi valorizată în diverse intensităţi şi nuanţe, iar cântăreţul poate descoperi ceva actual (...) care se adresează direct sufletului său. Acel ceva pe care va încerca să-l transmită ulterior cât mai autentic, prin talentul şi imaginaţia sa, publicului - emoţia vie”.
Citiţi cartea Cristinei Radu şi folosiţi-o!
(foto dreapta: In "Traviata")
Se încarcă comentariile...
