
Muzică la Budapesta, de Sărbători (I) - Concerte
0
Spre deosebire de instituţiile muzicale din ţara noastră, cele din capitala Ungariei nu-şi întrerup stagiunile în perioada dintre Crăciun şi Anul Nou, ci le continuă aproape seară de seară cu spectacole şi concerte. Sălile sunt pline şi oferă melomanilor programe bogate.
Concert Surpriză de Crăciun
A fost genericul sub care Academia de Muzică Franz Liszt, fondată în 1875, a propus o serată „secretă” ca desfăşurare. Chiar aşa răspundeau plasatoarele cărora li se solicitau programele de sală, adaugând că le vor distribui la... sfârşit. De pe afiş se ştia doar că Budapest Festival Orchestra va fi dirijată de Iván Fischer. Pentru cei care cunoşteau limba maghiară a fost simplu, întrucât şeful de orchestră a prezentat succint piesele. Ceilalţi, urmau să le recunoască în măsura în care le erau familiare.
În Marea Sală din actualul sediu construit în 1907 şi decorat mirific în stil Art Nouveau, sonoritatea este impresionantă ca reverberaţie naturală, ca asamblări şi detalii. Sunetul este pe cât de somptuos, pe atât de rafinat. Armonicele nu se pierd, ci învăluie auditoriul într-o mantilă de bucurie acustică răscolitoare. Senzaţiile create sunt de divină profunzime.
Programul a avut o succedare cel puţin inedită, în care eclectismul a dominat, atât ca perioade componistice, cât şi ca mod specific de exprimare.
În deschidere, Róbert Stürzenbaum a interpretat Partea a III-a din Concertul pentru trombon şi orchestră al compozitorului danez Launy Gröndahl (1886-1960). A urmat Partea a II-a a Concertului de vioară în Mi major BWV 1042 de Bach, vioara solistă (Noémi Molnár) fiind însoţită de un cvintet de coarde şi de clavecin. Din creaţia compozitorului japonez Minoru Miki (1930-2011), Boglárka Fábry a interpretat la marimbafon piesa Marimba Spiritual, în acompaniamentul percuţioniştilor Lászlá Herboly, István Kurcsák şi Gábor Pusztal.
Elanul romantic a venit prin Simfonia Manfred, op. 115 de Schumann, viguros pusă în pagină de dirijor, cu o energie care a revelat şi asprimi în compartimentul „cordarilor”.
Şi a venit finalul primei părţi, se pare, ales anterior de public, dacă traducem cu Google fluturaşul de sală distribuit la ieşire. Cert este că baritonul grec Tassis Christoyannis, un nume de notabilă circulaţie în lumea lirică internaţională, şi-a interpretat propriile compoziţii, un ciclu de opt lieduri pe versurile americanului E. E. Cummings (1894–1962). O tematică diversă pe care Christoyannis a servit-o într-o scriitură post-romantică, propice pentru punerea în valoare a propriilor calităţi, căldură şi generozitate vocală. Supratitrarea fiind numai în limba maghiară, m-am bucurat să primesc prin intermediul Biroului de Presă al Academiei textele originale ale poemelor lui Cummings. Sunt versuri de dragoste, despre adâncurile trăirii şi filosofia credinţei, cărora le-aş dărui un generic inspirat din ultimul lied, „I thank You God for this amazing day”. Muzica lui Christoyannis merge între sensibil şi impulsiv.
Pentru debutul părţii secunde, a fost ales un Menuet mozartian pentru flaut (Borbála Szöke) şi corn (Zoltán Szöke), artişti care au interpretat şi Mattinata de Leoncavallo. A urmat o incursiune în jazz, „Caravan” de Duke Ellington, datorată muzicienilor Mihály Bazsinka (saxofon), József Bazsinka (tuba) - fiu şi tată, precum şi lui László Herboly (percuţie). Ritmurile şi titlul au inspirat o costumaţie arabă a performerilor.
„Cântecele populare” de Luciano Berio (1925-2003), dedicate folclorului din diverse colţuri ale lumii, au fost tălmăcite cu microfon, în limbile engleză, franceză, italiană, armeană şi azeră, de muzicala soprană Nora Fischer.
Finalul a încoronat serata prin Partea a VI-a, „Langsam—Ruhevoll—Empfunden”, în Re major, din Simfonia nr. 3 de Mahler, o viziune străbătută de pace şi tihnă, străpunsă contrastant doar de culminaţiile copleşitoare în tutti, ce au dat monumentalitate discursului melodic. Tempourile lui Iván Fischer, calme şi liniştite, au revelat o orchestră bine sudată şi, spre deosebire de pagina schumanniană, înzestrată cu culoare de sunet învăluitoare.
Comuniunea dintre dirijor şi Budapest Festival Orchestra a fost de mare complexitate şi calitate.

Adam Fischer, Maria Celeng, David Szigetvari - Foto Müpa Budapest - Kotschy Gábor
În prima zi a anului, „Creaţiunea” de Haydn
2015 a marcat aniversarea unui deceniu de la construirea pe malul stâng al Dunării, lângă podul Rákóczi, a Palatului Artelor, un complex cultural în care elementul central este Sala Naţională de Concerte „Béla Bartók”. Un auditorium modern de aproape 2000 de locuri pe scaune şi în picioare, având lemnul ca principal material ce îi conferă calităţi acustice suverane.
Drept Concert de Anul Nou, a găzduit interpretarea Oratoriului „Creaţiunea”, Hob. XXI:2, de Haydn de către Austro-Hungarian Haydn Philharmonic, Corul Operei de Stat din Viena (pregătit de Thomas Lang) şi soliştii Mária Celeng (soprană), Dávid Szigetvári (tenor), Florian Boesch (bariton), toţi sub conducerea renumitului dirijor Ádám Fischer, fratele mai mare al lui Iván Fischer.
A fost o serată de inspiraţie clasică în care capodopera haydniană ce descrie Geneza, sfârşind cu întâlnirea din Gradina Edenului dintre Adam şi Eva, a avut o desfăşurare străbătută de un puternic conduct dramaturgic ce a înveşmântat muzica. Prezentarea scenică ar fi fost chiar nimerită, în condiţiile în care s-a simţit teatralizarea. A fost meritul expresivei baghete, a tuturor participanţilor la actul artistic.
Baritonul Boesch s-a dovedit un maestru al accentuării cuvântului, de la expansivităţi pline de deciziune la subtilităţi în vocalizări moi, în mezzavoce, catifelate, mătăsoase. Modelările sonore, atitudinile, au fost continue. Tânăra soprană Celeng a cântat cu inflexiuni nuanţate, rafinat, până la pianissimele eterate, graţioase. Tot atât de tânărul tenor lejer Szigetvári a expus sunete angelice, cu linie vocală fluidă şi rostire de înaltă ştiinţă a recitativelor. Trei cântăreţi de clasă, stăpâni ai unei solide culturi stilistice.
Austro-Hungarian Haydn Philharmonic, fondată în 1987 la iniţiativa lui Ádám Fischer, care îi este director de onoare, şi-a demonstrat apetenţa în lectura celebrului opus al compozitorului al cărui nume îl poartă, a cântat cu sunet păstos şi omogen, cu colaborări echidistante între partide. Simbioza cu faimosul ansamblu coral a fost perfectă, acesta aplicând în teritoriul oratorial experienţa dobândită în domeniul operei, prin dicţiunea impecabilă, elocventă.
De remarcat este că înaintea Concertului de Anul Nou, de seară, la ora 16 s-a cântat o versiune redusă a Oratoriului „Creaţiunea”, destinată copiilor de vârste între 10 şi 14 ani, comentată şi, bineînţeles, dirijată de maestrul Ádám Fischer.