La Sibiu, întâlnirea maeştrilor cu tinerii muzicieni. În dialog cu dirijorul Christian Badea

Christian Badea 2014 Sibiu FOTO Sebastian Marcovici

D.Av. - Vă aflaţi, maestre, la zenitul unei cariere  prodigioase. Dispuneţi de un cumul impresionant al experienţelor profesionale. Şi nu numai. De ani buni realizaţi un veritabil transfer al acestor experienţe profesionale către tinerele generaţii de muzicieni.

Evident, în acest sens, Festivalul imaginat şi iniţiat de domnia voastră la Sibiu – mă refer la întregul proiect, de asemenea la recenta ediţie -   se orientează pe această direcţie.

Anterior aţi avut numeroase colaborari cu formaţii bucureştene ale tinerilor muzicieni. Inclusiv ansamblul orchestral invitat recent la Sibiu este format din tineri. In plus, facilitaţi relaţia tinerilor cu marii maeştri, cei aflaţi în prima linie a vieţii muzicale internaţionale.

 Chr.B. - Aş face anume diferenţieri. Intotdeauna am lucrat cu tinerii muzicieni. Iar aceasta peste tot în lume. Incepând cu anii în care eram foarte aproape de vârsta lor, a celor invitaţi de această dată la Sibiu… Cu ani în urmă, la Spoletto, în Italiia, dispuneam o orchestră americană selectată de mine, orchestră formată din tineri care proveneau de la Julliard, Eastman, de la Curtis…; şi am continuat această activitate şi în alte locuri, la Copenhaga, Stockholm, în Canada… apoi la Melbourne…

D.Av. - Aş face o mică paranteză. După ştiinţa mea în marile orchestre americane procentajul important al muzicienilor cordari provine de la Curtis, din Philadelphia; este o şcoală veche de peste o sută de ani; înfiinţată pe-atunci după modelul rusesc… pre-revoluţionar.

Chr.B. - Este o şcoală mică care îşi selectează cu mare atenţie studenţii. De acolo ies muzicieni mari.

D.Av. - Inclusiv unul dintre laureaţii cu distincţie supremă, laureat din ultimii ani ai Concursului George Enescu, muzician de origine română.

Chr.B. - Alţii foarte valoroşi ies şi de la Julliard, şi de la alte şcoli… Revin… această relaţie pe care am avut-o cu tânăra generaţie de muzicieni se întâmpla şi în România. Când am revenit după mulţi ani de absenţă mi-am dat seama că există o necesitate privind restabilitea anumitor criterii, anumitor valori, anumitor tradiţii care existau… privind educaţia muzicală. Sunt aspecte de care personal am beneficiat foarte mult când eram student… şi apoi pe parcursul performanţelor mele artistice. Lucrul acesta nu se poate întâmpla de la sine. Din acest motiv, când am venit prima oară am lucrat cu studenţii de la Conservator; m-am informat. Am condus două proiecte cu muziceni din Bucureşti… ca să-mi formez o opinie… să cunosc situaţia în detaliu. Atunci am decis să fac această Fundaţie pentru Excelenţă în Muzică. Românii din diaspora, cei din generaţi mea dar şi cei de după mine, muzicieni cu care am vorbit… i-am întrebat dacă ar veni să ajute la această reluare a tradiţiei, această restabilire a criteriilor valorice de educaţie şi de performanţă. Toţi mi-au raspuns afirmativ. Mi-am dat seama ca este necesar să creez o structură pentru a pregăti aceste posibilităţi ca atunci când sosesc artiştii, aceştia să poată lucra, să poată crea. Aceasta este Fundaţia pe care am înfiinţat-o în urmă cu doi ani şi jumătate. Idea de bază a acesteia este un model de care eu am beneficiat când eram tânăr. Anume: dacă tânărul are potenţial de a se depăşi… şi nu ştie cum să o facă, are două posibilităţi, anume a lucra cu colegi de generaţie care sunt foarte buni şi care îl stimulează dispunând de o creativitate la nivel de generaţie… cum am avut şi eu; colegii mei erau Shlomo Mintz, Yefim Bronfman… artişti foarte importanţi. Relaţia cu aceştia te stimulează. In al doilea rând poţi lucra cu artişti consacraţi artişti care dispun de o mare experienţă, de multe cunoştinţe, oameni pozitivi ce manifestă o atitudine de bună colaborare faţă de cei tineri. Personal am beneficiat mult de contactele pe care le-am avut cu Leonard Bernstein, cu Rostropovici, spre exemplu.

D.Av. - Bernstein dispunea de un excepţional talent pedagocic. Ne aducem aminte de lecţiile televizate ale domniei sale. Erau pe cât de cuceritoare pe atât de instructive. Dar Rostropovici? Era un talent pedagogic ?

Chr.B. - Nu în sensul în care se înţelege acest lucru în România. Nu făcea lecţii. Insă sub aspectul comunicării era ceva absolut extraordinar. Mă refer la faptul de a cânta împreună. Se realizează o veritabilă osmoză artistică atunci cân îl pui pe tânărul muzician să cânte alături de un maestru. Se învaţă rapid. La nivel de A.D.N.! La nivel de respiraţie, de frazare. Este o experienţă de care eu am beneficiat. Am adus-o în activitatea Fundaţiei. In primul proeict pe care l-am avut, în concertele de la Atheneu, spre exemplu, am avut nouă sau zece oaspeţi români din diaspora, de asemenea muzicieni englezi… alături de tineri români selectaţi şi care fac parte actualmente din echipa Fundaţiei. Dorinţa acestora, potenţialul lor, s-au întâlnit cu esperienţa maeştrilor, cu deschiderea acestora de a colabora… ; iar întâlnirea s-a realizat în cadrul însuşi al performanţei; foarte rapid, foarte eficient.

Iar cum banii sunt puţini…

D.Av. -  …trebuie să fii foarte eficient.

Dhr.B. - In plus, profesionalismul în România se înţelege în tot feluri de moduri. De multe ori nu în cel care ar trebui. Incepând cu atmosfera din timpul repetiţiilor, apoi concentrarea pe care trebuie să o avem… Pentru a mă exprima eufemistic, voi spune că interpretarea acestor aspecte este aleatorie.

D.Av. - Sunt aspecte, sunt deprinderi care – cu regret o recunosc – se transmit la noi de la o generaţie de instrumentişti performeri la alta.

Chr.B. - Când îi ai alături de tine pe cei de la London Symphony, muzicieni care vin, se aşază pe relazaţi pe scaun,  cu un zâmbet pe buze, dar în acelaşi timp extrem de concentrţi, în acel moment înţelegi că lucrul e foarte serios…

Cristian Badea  cu orchestra „London Symphony”  FOTO Mestecăneanu

D.Av. – Şi de această dată, la Sibiu?

Chr.B. – Am desfăşurat o acţiune urmând acest model. Pe parcursul a douăsprezece zile s-a desfăşurat un proiect important. Pentru cele trei concerte simfonice am dispus de trei concert-maiştri ce provin din importante colective simfonice din partea de vest a continetului. Dispun de o capacitate excepţională în a rezolva probleme, în a da soluţii; în acelaşi timp cântă împreună cu cei tineri care observă practic cum se rezolvă anumite situaţii.

D.Av. – Din mers se realizează un transfer al experienţelor.

Chr.B. - Festivalul este doar un cadru. Pe parcursul repetiţiilor, a concertelor, se obţin beneficii profesionale de lungă durată. Fie că este vorba de proiectul de la Atheneu, de concertele ansambului baroc de fete, de cele de la Sibiu, pe măsura fondurilor pe care le obţinem, încerc să dau un exemplu în sensul a ceea ce cred că ar funcţiona pentru a îmbunătăţi anumite aspecte.

D.Av. – Sunt prioritar probleme la nivelul mentalităţilor, unele adânc înrădăcinate pe parcursul mai multor generaţii.

Chr.B. – Am spus-o în mai multe rânduri, sunt român sută la sută, înţeleg această psihologie dar nu o accept. 

Repetiţii, concerte, cursuri de măiestrie, lucrările unui veritabil laborator de spectaculoasă efervescenţă artistică s-au desfăşurat la Sibiu cu câteva săptămâni în urmă. Dirijorul Christian Badea, violonistul Giuliano Carmignola (foto dreapta), flautistul Mario Caroli (foto jos), membrii Cvartetului de coarde Borodin, celebrităţi ale vieţii muzicale internaţionale, s-au întâlnit la Sibiu cu tinerii muzicieni din România…  pe parcursul a trei concerte simfonice, concertele formaţiei Mozart Kammerphilharmonie, de asemenea pe parcursul a mai multor concerte camerale, evenimente ce au fost găzduite în incinta Bisericii Romano-Catolice Sfânta Treime,  la Biserica Sfântul Ioan, în Sala festivă a Bibliotecii Astra.

Întregul Festival Muzical Internaţional Sibiu/Hermannstadt s-a desfăşurat la sfârşitul lunii mai sub semnul muzicii lui Wolfgang Amadeus Mozart, maestrul care luminează spiritele, îndreaptă conştiinţele, care ne încălzeşte inimile.

Recenta ediţie a Festivalului sibian al muzicii se aşază firesc în marele circuit al valorilor europene şi internaţionale, circuit spectaculos în care – iată,  de mai bine de două decenii ! – sunt antrenaţi inclusiv tinerii noştri muzicieni.

                                                                                   Articolul a apărut iniţial în România Literară.