„De la Mozart la Gershwin”, serată la Palatul Şuţu

Anda Pop şi Carmen Topciu

De la înfiinţarea în anul 1999, Fundaţia A C C U M M desfăşoară o consistentă activitate în ambientul Palatului Şuţu, sediul Muzeului Municipiului Bucureşti. Îşi onorează numele de Atelier de Cultură şi Civilizaţie Universală.

Prezentă intensiv în programele fundaţiei, arta sunetelor este cea care inundă în mod curent spaţiul salonului de intrare al palatului neogotic, dominat de scara monumentală. Există un public fidel, constant dedicat pentru  concertele şi recitalurile ce au loc în cadenţă săptămânală. Îşi dau concursul orchestre de coarde, cântăreţi şi instrumentişti, ansambluri corale, trio-uri şi cvartete de coarde. Serile de muzică se întreţes cu spectacole de cine-teatru, sesiuni de comunicări, vernisaje, lansări de carte. În 2004, fundaţia a organizat Festivalul de Muzică A C C U M M, iar în 2008 a programat manifestări înscrise în Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă”.

De trei ani, Fundaţia A C C U M M oferă premii la competiţii naţionale: Concursul „Mihail Jora” din Bucureşti - Secţiunea Duo cameral, pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări din repertoriul românesc, Concursul „Ionel Perlea” de la Slobozia - Premiul „Victoria Ştefănescu” pentru duo voce-pian, Concursul „Chopin” de la Bacău - Premiul „In memoriam Robert Dumitrescu” pentru preocupări în domeniul muzicii vechi.

Există o activitate susţinută, preocupantă, de ridicat nivel artistic la care contribuţia esenţială organizatorică a venit din partea preşedintelui fundaţiei, cineastul, scriitorul, publicistul, producătorul de teatru şi film Petru Maier Bianu (1947 - 2011) şi continuă prin vicepreşedintele fundaţiei, distinsa pianistă Verona Maier. O subliniere importantă trebuie făcută în sensul că stagiunea muzicală poartă numele regretatului muzicolog, publicist şi teleast Iosif Sava şi este dedicată memoriei fondatorului Petru Maier Bianu.

          În această săptămână, sub genericul „De la Mozart la Gershwin”, a fost programată o serată de muzică şi teatru, într-o îmbinare eclectică, de largă accesibilitate, care a înfăţişat spectatorilor (unii au stat şi în picioare!) secvenţe lirice cunoscute în care, în afara compozitorilor înscrişi pe afiş, s-au mai cântat pagini de Rossini,  Dvořák, Ceaikovski, Leoncavallo şi Bizet. Li s-au adăugat fragmente din piese de Terrence McNally, Oscar Wilde, Georges Feydeau.

          Prefaţat de istoricul Adrian Majuru, managerul Muzeului Municipiului Bucureşti şi de Verona Maier, recitalul i-a avut ca protagonişti pe soprana Anda Pop şi mezzosoprana Carmen Topciu, soliste ale Operei din Braşov, pe actriţele Andreea Măcelaru Şofron şi Luminiţa Erga, ca şi pe Filip Ristovski, de la Teatrul Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian”. A acompaniat la pian Verona Maier.

          Foarte cunoscută pe scenele româneşti, inclusiv la Opera Naţională Bucureşti, Anda Pop deţine experienţa care îi permite abordarea unei largi palete stilistice din repertoriul  pe care îl abordează, cel impregnat de lirism. A cântat ariile „Dove sono” din „Nunta lui Figaro” de Mozart, „Mĕsičku na nebi hlubokém” din „Rusalka” de Dvořák şi „Stridono lassù” din „Paiaţe” de Leoncavallo, în care glasul de consistentă timbralitate, strălucitor în pofida unor asprimi în registrul acut, a derulat frazele muzicale în deplină cunoştinţă contextuală, potrivit şi expresiv. Poate doar aria din „Paiaţe” ar fi putut căpăta mai multe nuanţe. În cele două duete din „Così fan tutte” de Mozart şi „Semiramida” de Rossini, vocile celor două cântăreţe s-au îngemănat armonios şi fluid.

          Pentru Carmen Topciu, apariţia în Bucureşti a fost lucru rar. Este un fapt care ar trebui corijat rapid de diriguitorii primei scene lirice naţionale, Orchestrelor Radio şi Filarmonicii „George Enescu”, dat fiind că tânăra artistă are un important potenţial valoric, pornit din glasul plăcut timbrat, bogat în armonice, omogen pe întreg ambitusul extins, cu largi capabilităţi virtuozistice, dar şi cu linie elegantă de cânt în care accentuările sunt admirabil plasate în frazele muzicale. A demonstrat totul în aria lui Arsace din „Semiramida”, aria Ioanei din „Fecioara din Orléans” de Ceaikovski şi Habanera din „Carmen” de Bizet, pagină în care, totuşi, senzualitatea eroinei ar fi trebuit să transpară mai intens. Repet. Carmen Topciu este o cântăreaţă ce este de dorit să apară cât mai des pe afişe, nu numai în localitatea de rezidenţă.

          Două excelente actriţe, Andreea Măcelaru Şofron şi Luminiţa Erga au fost protagonistele unor pagini de teatru care au servit drept antracte între părţile muzicale: monolog şi scenă din „Master Class” de Terrence McNally (monologul a revenit Luminiţei Erga), scene din „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde şi „Puricele în ureche” de Georges Feydeau. Au cucerit prin talent şi implicare dramaturgică în orice gen de rostire. Păcat că nimic din zicerea textului nu a sugerat spectatorilor care nu cunoşteau „Master Class”, că eroina din piesa lui McNally era chiar „La Divina” Maria Callas. Sau măcar din programul tipărit.

          Ultima parte a fost dedicată lui George Gershwin, în care junele Filip Ristovski a interpretat (cu dezinvoltură scenică dar voce opacă) „There’s a boat”, apoi „Oh, Lady be good”, respectiv „I got rhythm”, în compania Andei Pop, respectiv a ambelor cântăreţe. Cântul şi dansul au încheiat o seară plăcută şi aplaudată.