Iată cazul a doi pianişti lansaţi de unul dintre cele mai cunoscute concursuri pentru pian din lume: Concursul Chopin de la Varşovia. În 2015, câştigătorul premiului I a primit 30.000 euro premiu, ceea ce arată din start cota foarte mare a concursului, însă mai importante decât banii sunt oportunităţile aduse de câştigarea unei asemenea competiţii: o expunere internaţională fără precedent, atenţia impresarilor şi a unor case importante de discuri. Începând cu 2015, concursul Chopin a semnat un contract cu Deutsche Grammophon care permite câştigătorului să editeze un disc cu înregistrările din concurs la scurt timp după terminarea competiţiei, şi aşa s-a şi întâmplat: sud-coreeanul Seong Jin Cho şi-a lansat primul său disc la Deutsche Grammophon în 6 noiembrie 2015 – concursul se încheiase în 22 octombrie 2015.

Concursul Chopin de la Varşovia se organizează odată la 5 ani. Prima ediţie a avut loc în 1927; printre laureaţii cu premiul I se numără pianişti de mare calibru: Maurizio Pollini (1960), Martha Argerich (1965), Krystian Zimerman (1975) şi în perioada recentă Yundi Li (2000), Rafal Blechacz (2005), Yuliana Avdeeva (2010) şi Seong Jin Cho (2015). Pentru toţi aceştia, câştigarea Concursului Chopin a fost rampa de lansare în lumea mare de concert, debutul unei cariere internaţionale strălucite.

Să pătrundem puţin şi în detaliile de organizare ale acestei competiţii. Din înregistrările video primite de la pianişti din întreaga lume, juriul alege 160 de muzicieni care vor participa la preselecţia pentru intrarea în competiţie. Din aceştia se selectează 80 de pianişti care vor participa la concursul propriu-zis care are 3 etape şi finala, repertoriul fiind exclusiv alcătuit din lucrările lui Frédéric Chopin. Şi ar mai fi ceva de adăugat: concursul este un adevărat eveniment naţional în Polonia, publicul fiind realmente interesat, în număr foarte mare, de ceea ce se întâmplă în competiţie, pentru că, nu-i aşa, Chopin este o adevărată emblemă naţională pentru Polonia şi poporul polonez respectă acest lucru şi în zilele noastre.

Pianistul polonez Rafal Blechacz

În anul 2005, pianistul polonez Rafal Blechacz a produs senzaţie la Concursul Chopin: niciun pianist polonez nu mai cucerise de 20 ani premiul I, după reuşita lui Krystian Zimerman, iar în anii 1990 şi 1995 nu se acordase premiul I. Rafal Blechacz a impresionat atât de mult, că juriul a decis să nu acorde premiul al II-lea, tocmai pentru a sublinia diferenţa de nivel dintre Blechacz şi restul competitorilor săi. Rafal avea atunci 20 ani; astăzi are 31 ani şi confirmă succesul de care s-a bucurat atunci: concerte în companii dintre cele mai selecte, o cotă internaţională de invidiat, 6 discuri apărute sub emblema casei Deutsche Gramophon, multe dintre ele premiate pentru calitatea lor evidentă.

Sigur, Blechacz a înregistrat Chopin, însă nu atât de mult Chopin pe cât s-ar fi aşteptat, poate, de la un câştigător al Concursului Chopin: preludiile op.28, cele două concerte pentru pian şi polonezele. Adevărul e că Rafal Blechacz este un pianist strălucit nu doar în muzica lui Chopin, ci şi în alte tipuri de repertorii, iar un bun exemplu este ultimul său disc, apărut în 10 februarie 2017, cu opusuri de Johann Sebastian Bach. Pe lângă Chopin, Bach este alegerea firească pentru Rafal Blechacz care este catolic practicant şi atunci când este acasă, cântă în fiecare duminică la orga bisericii lucrări de Johann Sebastian Bach. În urmă cu aproape 10 ani, el declara că visează să înregistreze "Partitele, Variaţiunile Goldberg, Clavecinul bine temperat, Concertul italian”. Iar visul i s-a împlinit cu ocazia lansării acestui disc pe care regăsim Concertul italian, Partitele I şi III, 4 duete BWV 802-805, Fantezia şi fuga BWV 944 şi Coralul din Cantata BWV 147 de Bach.

Rafal Blechacz este un artist foarte matur în concepţiile sale, care îşi bazează convingerile pe fundamente foarte solide, de aceea a studiat filosofia, de exemplu. A preferat să-şi lase spaţiu pentru a-şi lăsa proiectele să crească în mod natural, fără a le forţa, de aceea, cred, a ales să înregistreze Bach abia după ce a depăşit limita celor 30 ani. Bach-ul său este mai mult muzica creştinului devotat decât muzica îngerilor, muzica omului care aspiră la înalt mai mult decât a celui care deja a ajuns în Paradis şi această tensiune se simte în interpretarea sa. În fond, Blechacz îl trăieşte pe Bach aşa cum îşi trăieşte credinţa creştină şi este foarte autentic în trăirea sa, motiv pentru care vă îndemn să ascultaţi versiunile lui Blechacz pentru Bach în Săptămâna Patimilor. O puteţi face pe site-ul proiectului Radio România Muzical Discurile anului 2017

Sud-coreeanul Seong Jin Cho

În 2015, Concursul Chopin de la Varşovia a fost câştigat de pianistul sud-coreean Seong Jin Cho, care atunci avea 21 ani. A studiat în Coreea de Sud, dar şi la Paris, cu Michel Beroff, iar această şcoală europeană, în special franceză, este foarte evidentă în pregătirea lui. De altfel, trebuie să remarcăm că majoritatea interpreţilor asiatici studiază, de fapt, la nivel superior în Europa şi America de Nord. Şi, de asemenea, să mai remarcăm ceva: în Asia, în special în Coreea de Sud, China şi Japonia, muzica clasică este la modă, milioane de copii studiază pianul sau vioara, iar ţările lor sunt pregătite să susţină talentele autentice. Baza de selecţie este, evident, foarte mare, şi printre milioane de tineri interpreţi se găsesc şi câteva vârfuri într-o generaţie. Cu siguranţă, un asemenea vârf este Seong Jin Cho, apreciat la superlativ de presa internaţională încă din timpul Concursului Chopin pentru maturitate, introspecţie, tehnică, în general, concepţie artistică. Discul cu înregistrările din timpul concursului Chopin, apărut la Deutsche Grammophon în noiembrie 2015, s-a bucurat de vânzări-record în Coreea de Sud şi în Polonia, în special, dar nu numai. Aşa că în februarie 2016, Seong Jin Cho a semnat un contract exclusiv cu Deutsche Grammophon, iar în noiembrie 2016 a apărut un nou disc, tot cu lucrări de Chopin: Concertul nr.1 (Orchestra Simfonică din Londra, dirijor Gianandrea Noseda) şi 4 balade.

Sub degetele lui Seong Jin Cho descoperim un Chopin liric, foarte expresiv; această muzică poate da ocazia pianistului de a se pune pe sine în prim plan, însă Seong Jin Cho nu cade în această capcană. Nu vorbesc la acest nivel de interpretare despre tehnica strălucită, ci despre faptul că această tehnică este pusă exclusiv în slujba expresiei. Acest aspect este parcă mai vizibil în interpretarea baladelor, unde Seong Jin Cho optează pentru un discurs de cristal, uzând de foarte puţină pedală. Evident că pianistul poate cânta foarte repede aceste balade, însă este evident că alege tempo-uri mai puţine rapide, tocmai pentru a da spaţiu ascultătorului său de a observa toate detaliile de interpretare.

Muzica lui Chopin, cred, este nemuritoare, însă doar cu eforturile unor interpreţi care în fiecare epocă îi dau sens şi valoare. Pentru secolul XXI, unul dintre aceştia este şi Seong Jin Cho.

Noul disc al lui Seong Jin Cho poate fi ascultat aici.