Concursul tinerilor cântăreţi, „Le Grand Prix de l’Opéra”, şi-a desemnat laureaţii

Trebuie să acceptăm că o competiţie care ridică la nivelul distincţiei supreme măcar o singură prezenţă artistică de excepţie, este o competiţie care se justifică cu deplin temei. Asta s-a întâmplat inclusiv cu prilejul actualei ediţii, cea de a doua, a concursului Ge Grand Prix de l’Opéra, competiţie organizată de casa Operei bucureştene.

La cei douăzeci şi doi de ani, soprana poloneză Adriana Ferfecka este o prezenţă artistică cuceritoare în mod absolut. Concentrarea expresiei, continuitatea comunicării susţinută pe spaţiile mari ale evoluţiei muzicale se dovedesc a fi însoţite de o magistrală stăpânire a aparatului vocal, inclusiv în momentele de mare emoţie. Este însuşi fiorul artistic cel care animă marea arie a Juliettei din opera I Capuleti e Montecchi de Vincenzo Bellini ! Este aria pe care Adriana a prezentat-o în finala Concursului dar şi în concertul de gală susţinut în Studioul de Concerte din str. Berthelot; filajele vocii în pianissimo, maleabilitatea emisiei ataşată consistenţei timbrale nu sunt momente pur demonstrative ci conferă susţinere, conferă viaţă interioră evoluţiei vocale. Experienţa profesională atent condusă, dobândită în concursuri naţionale şi internaţionale, este evidentă. A studiat în ţara natală, în cadrul Universităţii de Muzică din Varşovia. „Sunt copleşita de emoţii… Este extraordinar ce mi s-a întâmplat!” a declarat Adriana. „Concursul de canto de la Opera Naţională Bucureşti a fost o experienţă minunată pentru mine. Nu doar o competiţie dar şi o aventură!”

Adriana Ferfecka, soprană poloneză şi câştigătoarea marelui premiu al competiţiţiei „Le Grand Prix de l'Opera”

Celelalte distincţii au fost oferite unor tineri cu certe calităţi vocale; mă refer la soprana Svetlana Moskalenko din Rusia, posesoare a unei voci strălucitoare cu un registru acut ce trebuie mai atent stăpânit, la basul sud-corean Jisang Ryu, voce frumoasă ce dispune de un registru grav insuficient dezvoltat, la concetăţeanul acestuia, la baritonul Kyubong Lee, vocalist talentat ce n-a ştiut să-şi aleagă piesa potrivită vocii sale. Cu excepţia primei laureate, în concertul de gală s-a cântat sub nivelul concursului. In cazul multor concurenţi intervine starea de detensionare specifică finalului de competiţie. Mă refer în primul rând la soprana Irina Ioana Baianţ din România, o prezenţă scenică perfect construită, cu totul remarcabilă din punct de vedere vocal în etapa finală, mai puţin în concertul de gală. O voce de viitor se anunţă a fi tenorul Alin Stoica, un vocalist ce dispune actualmente de un registru acut inpersonal, dar perfectibil, la fel ca şi colegul său, tenorul Alexander Mikhailov din Rusia. O voce al cărei timbru trebuie reţinut este aceea a mezzo-sopranei Dariya Knyazyeva din Ucraina!

Indiscutabil, concursul Le Grand Prix de l’Opéra (FOTO dreapta sud-coreanul Jisang Ryu) devine important prin larga participare a unor tineri sosiţi prioritar din partea de Est a continetului european; dar nu numai. In total, 151 de cântareţi din 51 de ţări au fost prezenţi pe parcursul etapelor actualei ediţii. Condiţia profesională era aceea de a preznta cinci arii de operă de stil diferit.

Cum bine a remarcat în cuvântul său eternul director, domnul Ioan Holender, membru al juriului, marea majoritate a vocilor sunt acelea de soprane. E drept, mezzo-sopranele, başii, tenorii sunt ”păsări rare”. In calitate de încercat manager tot domnia sa a specificat că o voce tânără, valabilă, bine educată, este mult mai ieftină decât aceea a unui cântăreţ experimentat. Acesta trebuie să fie motivul pentru care - ne dam seama abea acum, spre exemplu - domnul fost director al casei vieneze de operă nu a făcut comerţ cu marea noastră soprană Angela Gheorghiu; este artistul de excepţie care şi-a cunoscut de la început valoarea, şi-a fructificat talentul, chiar din perioada premergătoare debutului pe scena londoneză de la Covent Garden; …în urmă cu aproape 25 de ani. Aici, la Bucureşti, juriul etapelor finale, decisive, a fost format – cu o singură excepţie - din câţiva manageri şi directori ai teatrelor muzicale europene cărora li s-au alăturat un regizor de scenă, un dirijor… Iar aceasta cu speranţa că unii dintre tineri vor fi preluaţi în producţiile respectivelor case de operă. Aflat la o respectabilă vârstă, marele muzician, tenorul Neil Shikoff a sosit cu acest prilej pentru prima oară în România. Rostit cu vădită încărcătură emoţională, cu reală înţelepciune, cuvântul domniei sale a fost apreciat atât de marele public cât şi de tinerii cântăreţi; a conferit o distincţie personală baritonului moldovean Adrian Ţimpău, artist ce beneficiază actualmente de un important angajament înTeatrul de Operă din Chişinău.

Distincţii mai mult simbolice au fost oferite de Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti, de Camera de comerţ româno-rusă, de Ambasada Republicii Italia.

O distincie specială, sugertiv intitultă Colla Parte, a fost susţinută de doamna profesoară Viorica Rădoi şi a fost conferită tinerei pianiste Crisina Mihart; iar aceasta în semn de specială apreciere privind implicarea angajată în susţinerea pianistică a evoluţiilor vocale.

O simplă observaţie mă face să constat că nici unul dintre cantareţii originari din România nu au inclus în programul evoluţiei lor vre-o arie aparţinând unuia dintre compozitorii noştri. Au făcut-o prioritar polonezii şi ruşii preluând pagini din repertoriul lor naţional. Cum era de aşteptat, în afara marelui repertoriu tradiţional de operă, cântăreţii originari din Moldova de dincolo de Prut, cei din Ukraina, din Belarus sau din Kazakhstan au prezentat, printre altele, în programul de concurs, momente semnificative din marele repertoriu al şcolii ruse de operă.

In ce ne priveşte, mă pot întreba dacă operând asemenea selecţii repertoriale, în parte limitative, tinerii noştri cântăreţi consideră că pot deveni „mai europeni”? În accepţiunea unora dintre ei, poate.