Berlinală 65, încă un urs de argint: Aferim!
0
Oare cine nu-şi aminteşte „Gala desenului animat“ a Vioricăi Bucur, care se termina cu Jaune Tom din „Parisul vesel“, care nimerea şoricelul, ca un brav lunetist felin, şi era aplaudat de micuţul Robespierre? Aşa şi cu Aferim, din însăşi traducere: Bravo se subînţelege!
Radu Jude a fost judecat de un juriu iubitor de filme impecabil realizate şi care şochează, fiecare în felul său, şi a primit consacrarea pentru regie ex aequo (i-a făcut ceva probleme lui Aronofsky pronunţarea latinescului, când le-a anunţat pe cele două şi pentru imagine, rusescul „Sub norii electrici” şi nemţescul „Victoria”, turnat de un norvegian), alături de poloneza (vorba ei şi regizor şi femeie!) pentru „Body”, un scenariu perfect valabil în lume, cu neînţelegeri între generaţii şi puţin paranormal, perfect şi subtil îmbinate.
Acum 2 ani era în competiţie cu „În numele lui…“, mai intens, decât chilianul „Clubul“, pe aceeaşi temă a preoţimii pline de păcate, doar că poate unde cel de acum a fost şi mai cumplit în gesturi şi limbaj, i-a determinat pe juraţii cinematografici la o sentinţă aspră faţă de grozăviile petrecute, răsplătind regizorul, pentru o peliculă nemiloasă!
Aşa cum era de aşteptat şi binemeritat Jafar Panahi, iranianul ostatic în ţara lui, îndrăgostit de cinema şi de libertate, a primit Ursul de aur, pentru „Taxi“, care ar trebui văzut de cât mai multă lume, pentru a înţelege mai bine cum funcţionează cenzura de tot felul, cum poate deveni ucigătoare şi pe care parţial am trăit-o şi noi, dar de care aproape că refuzăm să ne mai amintim.
Momentul cel mai tulburător a fost cel al mulţumirilor celor doi cei mai buni actori, de 45 de ani, ambii născuţi în februarie, la 10 ani distanţă, mari nume şi discursuri pe măsură, după ce, cu ironie, veşnica prezentatoare, mai elegantă ca niciodată, a proiectat pe ecran un montaj al bâlbelor nepregătiţilor. Tom Courtney (79) căruia i-a înmânat Amelie/Audrey Tautou trofeul, a precizat că i-au fost necesari 30 de ani ca să-l ajungă din urmă pe Albert Finney (partenerul său genial din Cabinierul!) , iar Charlotte Rampling (69,) să-şi egaleze tatăl (care a trait 100 de ani, până în 2009!) cu o recunoaştere berlineză, având în vedere că în 1936, la olimpiadă tot de aici, lua medalia de aur, la atletism.
Cum a fost o ediţie a Pământului, care nu pare a fi la fel în 2015 peste tot, în unele zone fiind încă evul mediu. Vezi, de exemplu, albanezul Jurământ de virginitate, unde bocitorele sunt bărbaţi, iar sexul slab n-are voie să pună mâna pe armă ori să contrazică vreodată sexul tare sau chiar mai în urmă în istorie, Vulcanul, din Guatemala ia premiul Alfred Bauer şi Nasturele de sidef al cilianului legendar Guzman, pentru scenariu!
Ar mai fi 600 de mile, pentru debut, cea mai mare răsplată fiind neîndoielnic, pentru cei trei cineaşti urcaţi pe scenă, un sărut din partea unei creaturi de vis, fostă James Bond girl, acum în juriu, ucraineanca Olga Kurylenko, îmbrăcată hollywoodian, spre deosebire de sud-coreanul care a luat Ursul de aur pentru scurtmetrajul Osana, şi care a venit în trenci (dacă n-o fi fost o mişcare regizată, ca să-l ţinem minte!).
Premiul publicului (votat de peste 30.000 de spectatori) a fost unul care spune multe despre ce-şi doreşte cinefilul: brazilianul „A doua mamă“, uman şi plin de umor, ironic, original şi general valabil ca trăiri, de la Sundance până la Berlin, a cucerit de departe nu numai aplauze furtunoase!
Nu vă lăsaţi însă amăgiţi de sălile arhipline! E ca la noi, unde-i eveniment, festival, doar o proiecţie - două sau avanpremiere se stârneşte entuziasmul. În rest stăm cam la fel. De Ziua Îndrăgostiţilor, la mult aştptatul şi megamarchetatrul Fifty shades of Grey, abia de eram vreo 10 într-un cinema obişnuit! Ce-i drept că nici cei doi protagonişti n-au şarmul lui Richard Gere şi obrăznicia ataşantă a Juliei Roberts din Pretty Woman! E de fapt un scenariu ceva mai îndrăzneţ, care nu justifică ratingul de 18, ci pe cel de 15! Pe scriitoare e mai bine să n-o vezi (ce modă să semnezi cu iniţiale, ca să nu se ştie bine ce şi cum, dar până şi asta s-a mai practicat!). E ca la Amantul şi Marguerite Duras, spre finalul vieţii! Doar că acolo senzualitatea nu-i contrafăcută!
Se încarcă comentariile...
