Chemtrails” este un termen compus, care apare în 1996 în USA şi care are din ce în ce mai mulţi adepţi în mediul online (inclusiv românesc), funcţionând aproape ca o sectă: defineşte adevărul absolut şi nediscutabil. Ori îl accepţi, ori dispari. El sună aşa: urmele (trails) lăsate de zborul avioanelor cu reacţie nu sunt rezultatul firesc al fenomenului de condens (acestea sunt numite “con-trails”) ci sunt chimicale (chemicals) dispersate intenţionat de foruri secrete, care vor să decimeze populaţia în mod controlat. Aici vedem o slăbiciune a Internetului: ideile aiuritoare circulă nefiltrate, ajungând să convingă persoane insuficient documentate.

Argumentele aduse în favoarea acestei idei sunt tot atât de amuzante ca şi încercarea preşcolarului de a explica imposibilitatea zborului cu un obiect mai greu decât aerul. Să le urmărim:

1.Chemtrails-urile sunt mai lungi şi mai persistente. În opinia conspiraţioniştilor, contrails-urile fireşti sunt mai scurte şi dispar rapid de pe albastrul cerului. Aici găsim principala cauză a interpretării eronate a teoriei chemtrails. Adepţii nu prea au habar despre modul în care se formează aceste dâre, care seamănă cu mici norişori. Condiţiile de umiditate, temperatură şi presiune sunt decisive pentru amplitudinea şi persistenţa dârei de reacţie. Ori, la altitudini de 8-13 km, pe unde circulă majoritatea avioanelor comerciale, condiţiile sunt foarte schimbătoare, de la zi la zi. Interesant este că aceşti conspiraţionişti nici măcar nu şi-au pus problema asemănării tuturor dârelor într-un anume interval al zilei. După ei, într-o zi zboară doar avioane comerciale obişnuite (taote lăsând dâre scurte) iar în altă zi zboară doar avioane conspirative (care lasă doar dâre lungi)

2. Măsurători ale nivelului de poluare. În 2007, o televiziune din Louisiana raporta depăşirea de trei ori a nivelului admis de bariu în atmosferă, punând aceasta pe seama chemtrails. Dincolo de faptul că măsurătoarea a fost defectuoasă se ridică o altă întrebare: de ce de atunci nu s-au mai reusit măsurători care să lege poluarea de chemtrails? Oare poluarea terestră nu contribuie deloc la nivelul de toxicitate al aerului pe care îl respirăm?

3. Zborurile în formaţie. Conspiraţioniştii susţin că dispersia chimicalelor se face organizat, prin zboruri în formaţie, adeseori ei postând fotografii cu câte doua sau trei avioane coemrciale care zboară în acelaşi sens. Probabil n-au cunoştinţe despre intensitatea traficului aerian sau despre culoarele de zbor. Anumite culoare arată ca nişte autostrăzi pentru aeronave, uneori traficul fiind foarte dens. O scurtă privire pe www.flightradar24.com sau pe contrailscience.com/map/ ne arată poziţionarea acestora (nu a tuturor avioanelor).

La acestea, adaug şi eu câteva argumente care transformă toria chemtrails într-o joacă de copil.

4. Lăţimea şi culoarea dârei. Poate că de la sol este mai greu să apreciezi dimensiunile, dar la o privire mai atentă, chemtrails-urile ar avea o lăţime de 2-5 ori lăţimea avionului care le-ar genera. Dacă luăm în calcul şi lungimea dârei, asta ar implica o imensă cantitate de substanţă care ar fi dispersată şi care cred că n-ar putea fi transportată de un avion. Sigur, se poare contra-argumenta că există şi alimentare în zbor, dar asta ar însemna un alt avion, moment în care nu mai văd rostul celui de-al doilea. În plus, de ce toate aceste chemtrails sunt neapărat albe? Substanţele chimice pot condensa în diferite culori. Oare se foloseşte doar una anume, care, prin coincidenţă, are culoarea norilor?

5. Altitudinea. Dacă teoria chemtrails ar fi adevărată, societăţile secrete ar fi conduse de nătângi. Ce rost ar avea să arunci nişte substanţe chimice la 8-13 km, în speranţa că ele vor ajunge la sol? Existenţa curenţilor permanenţi de aer ar face ca orice substanţă chimică să fie dispersată deasupra României, să zicem, şi să atingă solul cine ştie pe unde, prin vecini. Tocmai de aceea avioanele de linie zboară al asemena altitudini, pentru a minimiza întânlirea cu curenţi nefavorabili de are, furtuni etc. Plus că, tocmai datorită altitudinii, sanşele ca substanţele toxice să atingă solul ar fi foarte slabe.

6. Momentul dispersiei. Forurile secrete ar fi şi mai prost conduse, dacă ţinem cont că momentul aruncării toxinei este ziua. Pai ce societate secretă îşi desfăşoara activitatea la lumina zilei, în văzul tuturor? Măca ar acţiona noaptea, când culoarele de zbor ar fi mai libere, vizibilitatea ar fi scăzută iar ochii curioşilor ar fi mai puţini.

Închei însă cu două filmări inedite ale contrails-urilor, care arată modul în care ele apar şi evoluează.