Tot un caz din Germania – unde un tânăr de 20 de ani priceput în ale calculatorului a divulgat numerele de telefon şi ale cardurilor bancare, inclusiv ale cancelarei, fotografii şi corespondenţa politicienilor şi directorilor de opinie – ne arată la ce anvergură se poate ajunge în epoca internetului. Am aflat deja, prin indiscreţii mai vechi – Wikileaks – cum se spionează statele între ele şi cum se ascultă telefoanele, inclusiv între aliaţi, cum informaţii secrete ajung să circule nestingherit, punând în pericol misiuni militare, strategii economice sau afaceri neîncheiate.

De data aceasta, nivelul este cel personal nemijlocit: eşti livrat pur şi simplu utilizatorilor, anonimi sau nu, care se uită în universul tău relaţionar, în mesajele transmise familiei, în istoricul clipelor intime. Pe scurt: sfera privată este pulverizată, pierderile putând fi nu doar de natură emoţională, dar inclusiv materială. În scurt timp şi fără pregătire, îţi schimbi nu doar numărul de telefon, dar trebuie să avertizezi pe toţi cei care, alături de tine, au ajuns în gura satului digital. Asemenea indiscreţii au o urmare fatală pentru cultura libertăţii.

Dacă până acum noile reţele de socializare şi în general internetul erau văzute ca instrumente de comunicare pentru politicieni şi nu numai, ca modalităţi relativ ieftine de mijlocire a unui program politic sau a unui set de valori, reacţia la astfel de grosolănii va fi pe măsură: cât mai puţin din personalitatea reală va fi înmagazinată într-o memorie, iată fragilă, ajungându-se, spre final, la acelaşi grad de stilizare, adică de autofalsificare, din epoca pre-internet. Ceea ce se dorea la început să fie traducerea tehnologică a apropierii democratice dintre conduşi şi conducători va eşua.

Informaţiile obţinute fraudulos nu reprezintă un serviciu făcut transparenţei. Dimpotrivă. Măsurile de contracarare vor contribui, cum sugeram, la micşorarea suprafeţei expuse. Un exerciţiu de imaginaţie: accesul la internet va fi în viitor dramatic restricţionat, aşa cum majorii nu primesc automat carnetul de şofer. Cum accesul pe autostradă este precedat de învăţarea legislaţiei şi controlat de poliţie, nici gardul autostrăzilor digitale nu va mai putea fi sărit cu uşurinţă. Atunci ne vom aduce aminte cu nostalgie de „primăverile arabe” şi vom constata că avem, digital vorbind, un statut incomparabil cu cel de acum. Va fi însă prea târziu.