Rolul crucial jucat de studenţi, în perioada interbelică, în renaşterea naţională. Implicarea lui Iuliu Maniu
0
Prin activităţile organizate pe parcursul a aproape două decenii, studenţii au devenit un liant între intelectualitate şi oamenii de rând ai vremii.
Un rol important în viaţa culturală şi socială a judeţului Sălaj de după 1918 l-au jucat studenţii.
Mulţi dintre ei trecuseră proba de foc a Primului Război Mondial, unde s-au călit atât fizic, cât şi spiritual, pentru ca după încheierea conflagraţiei aceştia să înţeleagă că menirea lor în cadrul României întregite va fi una dificilă, dar în acelaşi timp şi nobilă, şi anume aceea "a propagării culturii şi înfrăţirii sociale", după cum se preciza într-un număr din 1924 al publicaţiei "Gazeta de Duminecă" consultat de către istoricul Marin Pop (foto jos - n.n.), de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
Studenţimea sălăjeană era convinsă de misiunea pe care o avea în acel moment crucial al istoriei, respectiv "de a se coborî în mijlocul acelora de unde s-a smuls şi să împrăştie acolo din modestul patrimoniu studenţesc, ce a achiziţionat în anii lungi de şcoală", potrivit aceleiaşi publicaţii.
Convinşi de faptul că "poporul dela ţară formează isvorul de regenerare a neamului", studenţii au crezut că au "o datorie sfântă să-l ridice din toropeala în care au fost aruncaţi de către asupritori în anii lungi de oprimare, şi să-l înalţe moraliceşte, culturaliceşte şi economiceşte".
Cum s-a născut societatea studenţească
În acest context în care întreaga societate românească se găsea într-o perioadă de tranziţie, explică istoricul Marin Pop, într-un articol din revista "Caiete Silvane", studenţii sălăjeni au hotărât să contribuie la consolidarea societăţii româneşti, prin propagarea actului cultural în lumea satului românesc, vitregit de acest lucru înainte de 1918. Iar soluţia identificată a fost înfiinţarea unei societăţi culturale care să dezvolte activităţi socio-culturale în întreg judeţul.
„Fiecare student sălăjean s-a angajat voluntar la această grea misiune. Ideea a fost lansată în anul 1919, însă multiple cauze au împiedicat constituirea societăţii studenţeşti. În acel an activitatea lor s-a rezumat la „simple discuţii prieteneşti şi făurind planuri de viitor”, pentru ca în 1920, un comitet studenţesc format ad-hoc, avându-l în frunte pe Ioan Petruca, să organizeze o petrecere la Zalău şi să hotărască înfiinţarea unei societăţi culturale", precizează Marin Pop.
I-au spus "Societatea Studenţilor Universitari Sălăjeni", iar misiunea asumată a fost să ridice nivelul cultural al acestui colţ de ţară. "Crearea acestei societăţi contribuia, în opinia studenţilor, atât la realizarea nobilului scop propus, dar şi la strângerea relaţiilor de prietenie dintre membrii viitoarei societăţi", mai spune istoricul.
Odată cu începerea noului an şcolar a avut loc, la Cluj, adunarea de constituire a societăţii, prilej cu care a fost ales şi primul comitet de conducere.
În statutul proaspăt înfiinţatului organism au fost cuprinse principalele patru obiective şi anume ridicarea culturală a poporului român, cu deosebire a celui sălăjean, prin înfiinţarea de case naţionale, biblioteci populare, ţinerea de conferinţe şi şezători culturale la sate; aducerea cultului cuvenit oamenilor mari ai Sălajului, ridicându-le monumente şi publicând studii asupra vieţii şi activităţii lor; crearea şi păstrarea de strânse legături de prietenie între intelectualii judeţului nostru şi studenţii membri ai societăţii prin aranjarea de serate de cunoştinţe; ajutorarea reciprocă a membrilor societăţii, facilitându-le astfel posibilitatea de studiu la universitate.
Maniu, preşedinte de onoare
Alte prevederi făceau referire la alegerea anuală a comitetului de conducere, care urma să fie format dintr-un preşedinte, un secretar general, un casier, un bibliotecar şi câţiva membri.
Ulterior, când din cauza mişcărilor studenţeşti antisemite, fiecare societate culturală studenţească trebuia să intre sub tutela unui profesor universitar, sălăjenii l-au avut ca îndrumător pe renumitul profesor universitar clujean, C. Cătuneanu.
Potrivit lui Marin Pop, unul dintre momentele cheie din activitatea Societăţii l-a reprezentat Congresul Studenţesc organizat în 20 august 1922, la Şimleu Silvaniei. La dezbateri a participat aproape toată intelectualitatea sălăjeană, marele om politic sălăjean, Iuliu Maniu (foto jos: Maniu întâmpinat de studenţii sălăjeni - sursa foto: arhivă Marin Pop, din "Gazeta de duminecă"), acceptând să devină preşedinte de onoare. Maniu a fost, de altfel, mentorul studenţilor de-a lungul întregii lor activităţi.
Un an mai târziu, în urma mişcărilor studenţeşti antisemite care au cuprins întreaga ţară, a fost adoptat un nou regulament universitar. Atunci, punctează istoricul, societatea studenţească sălăjeană a trebuit să redacteze alte statute şi şi-a schimbat denumirea în "Societatea culturală Sălăjana", cu sediul în Cluj.
Membrii societăţii studenţeşti erau convinşi de faptul că astfel constituită, îşi va mări cercul de activitate şi totodată şi numărul de membri. În noile condiţii care le fuseseră impuse ei erau convinşi de faptul că societatea studenţească ar "putea progresa în direcţia unei coheziuni din ce în ce mai strânsă a poporului şi a desvoltării sentimentului naţional român", ea devenind "din ce în ce mai aptă să realizeze, să rezolve problemele cele mai ardente ca: ridicarea nivelului cultural, stabilirea unei legături mai strânse între diferitele clase sociale ale judeţului nostru Sălaj".
Vacanţe în mijlocul poporului
Sub noua titulatură, societatea începe să organizeze serbări culturale în sate şi oraşe, urmate de serate dansante, cu scopul de a-şi mări resursele financiare. "Prin aceste manifestări se spera să se strângă mai puternic rândurile societăţii româneşti din judeţ, iar membrii ei să fie sensibilizaţi în privinţa scopurilor nobile pe care le urmăreau studenţii sălăjeni", spune Marin Pop. În programul evenimenelor erau incluse recitaluri de pian, corale şi de poezie, concerte ori piese de teatru.
Potrivit istoricului, activităţile şi manifestările culturale erau organizate, în general, în vacanţe: "În mare parte, ei îşi petreceau vacanţele în mijlocul poporului, unde organizau şezători culturale şi susţineau conferinţe pe diferite teme: istorice, culturale, medicină, igienă etc. Cu aceleaşi ocazii, distribuiau cărţi şi materiale didactice satelor sălăjene, astfel luând naştere numeroase biblioteci populare".
Casă naţională la Bădăcin
Cea mai mare realizare a studenţilor în primul deceniu de activitate al organizaţiei a fost ridicarea, în 1930, la Şimleu, a bustului înaintaşului sălăjean Simion Bărnuţiu. După trei ani, aceştia bifau o altă reuşită notabilă, spune Marin Pop.
Graţie intervenţiilor făcute de către preşedintele de onoare, Iuliu Maniu, la ministrul Instrucţiunii Publice, Dimitrie Gusti, societatea culturală avea să primească 135 de bibioteci, fiecare constând din 80 de volume, 40 de tablouri intuitive şi 10 hărţi. Acestea au fost distribuite în vara lui 1933, în 135 de sate sălăjene, în cadrul a 10 turnee de propagandă.
În acelaşi an, tinerii sălăjeni au ridicat o casă naţională la Bădăcin, actul fundaţional fiind sfinţit în 10 septembrie 1933 şi, tot aici, au organizat un Congres studenţesc naţional, pe data de 1 decembrie 1933.
Societatatea studenţească şi-a încheiat activitatea în anii `40, când, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei a fost cedată Ungariei.
„În aceste condiţii foarte mulţi dintre membrii societăţii s-au refugiat în România rămasă neocupată. După război, societatea nu a mai activat, iar odată cu instaurarea regimului comunist a fost interzisă, la fel ca toate asociaţiile culturale interbelice", subliniază Marin Pop.
Se încarcă comentariile...
