Minorii din Sălaj nu se prea plâng la telefonul lor

Potrivit statisticilor realizate de asociaţie, doar 18 copii s-au plâns că sunt abuzaţi emoţional sau au alte necazuri în familie. Sălajul se situează pe ultimele locuri în topul copiilor cu probleme, care au apelat la 116.111.

Conform reprezentanţilor Asociaţiei „Telefonul Copilului“ din judeţul Sălaj, în cursul anului trecut au fost înregistrate 18 cazuri de minori care au sunat la numărul 116 .111.

Cinci dintre copii s-au plâns că sunt abuzaţi emoţional, atât în familie, cât şi la şcoală, sau că sunt neglijaţi, iar alţi şase au avut nevoie de consiliere psihologică. Consilierii de la „Telefonul Copilului“ au mai acordat consultanţă juridică în trei cazuri, în care era vorba despre dreptul la vizită, în urma unui divorţ şi părintele cu care şi-ar dori să locuiască, iar alţi patru copii au sunat pentru că aveau nevoie de ajutor în diferite situaţii.

Sălăjenii nu ştiu că pot cere ajutor

„Sălajul se află în categoria judeţelor cu cele mai puţine cazuri înregistrate la 116.111 în anul 2010, alături de Alba, Harghita, Covasna şi Tulcea. Credem că suntem în această situaţie din cauza faptului că nu suntem suficient de cunoscuţi în acest judeţ, iar copiii nu ştiu că pot apela la serviciile noastre“, a explicat Cătălina Florea, directorul executiv de la Asociaţia „Telefonul Copilului“.

Ce este „Telefonul Copilului“?

Asociaţia „Telefonul Copilului“ este singura organizaţie neguvernamentală din România, care oferă serviciile unei linii de asistenţă pentru copii şi părinţi la nivel naţional. Asociaţia acordă servicii de consiliere, informare, îndrumare şi monitorizare în ceea ce priveşte protecţia drepturilor copilului şi ale familiei, prin intermediul numărului de telefon gratuit 116.111. „Copii, părinţi, rude, vecini, cunoştinţe, cadre didactice sau oricare altă persoană ne pot transmite sesizări de încălcare a drepturilor copilului în fiecare zi a săptămânii, între orele 08.00 şi 20.00“, adaugă Florea.

Responsabilitatea de a fi frate mai mare

Un băieţel de 11 ani, din Sălaj, a apelat „Telefonul Copilului“ pentru a se sfătui cu cineva în legătură cu situaţia fratelui său, un copil de 3 ani energic, dezinvolt, jucăuş, dar uneori obraznic. Băiatul era nemulţumit că fratele lui, de care trebuia să aibă grijă, refuza să-i recunoască autoritatea şi obişnuia să arunce cu jucării, reuşind de multe ori să strice atât jucăriile, cât şi alte obiecte din casă. „Ceea ce m-a şocat a fost maturitatea şi seriozitatea cu care copilul trata situaţia. Implicarea lui m-a făcut să cred că sarcinile pe care le avea, care îi atârnau pe umeri, sunt prea grele pentru un copil de numai 11 ani, însă el şi le asumă. I-am explicat în ce mod i se poate adresa fratelui, în ce mod poate fi stăpânit şi cum trebuie să fie gestionate problemele cu care se confruntă, punând însă accentul pe faptul că aceste atribute le revin, în principal, părinţilor şi nu lui“, spune Laura, asistent social şi consultant 116.111.