Legătura dintre Elisabeta Bathory, una dintre cele mai crude femei din istoria omenirii, şi uciderea unui balaur
0
O legendă locală de domeniul fantasticului face trimiteri la originea familiei nobiliare Bathory, care l-a dat lumii pe regele Poloniei, Ştefan Bathory, pe contesa Elisabeta Bathory, cea mai crudă femeie din istoria omenirii, dar şi numeroşi principi, printre care şi Sigismund Bathory, adversarul lui Mihai Viteazu de la Guruslău.
O variantă a legendei este promovată de scriitorul sălăjean György Györfi-Deák, un mare amator de istorie şi de curiozităţi. Potrivit acestuia, legenda vorbeşte despre un păstor (bator, în maghiară), care a învins în luptă un balaur ce puse stăpânire pe fântânile din zona Şimleului şi care le dădea voie localnicilor să ia apă doar în schimbul unei fecioare. În semn de mulţumire, regele ce domnea în zonă la acea vreme l-a înnobilat pe păstor, care a format, apoi, familia Bathory.
O altă variantă a legendei spune că balaurul ar fi fost ucis chiar de către tânărul Ştefan, cel ce avea să devină, peste ani, regele Poloniei. Legenda, încă vie printre localnicii în vârstă din zona Şimleului Silvaniei, spune că, la jumătatea secolului XVI, un balaur fioros îşi făcea veacul pe Dealul Pupos, de lângă Şimleu. Din când în când, bestia cobora în oraş şi-şi potolea setea de sânge devorând fecioare. După ce ani la rând şimleuanii au fost terorizaţi de balaur, tânărul Ştefan Bathory a găsit o metodă foarte ingenioasă de a-l răpune: a luat o turmă de oi, le-a eviscerat, le-a umplut apoi cu var nestins şi le-a dus pe dealul unde trăia balaurul. Bestia a devorat oile şi s-a dus apoi, însetat fiind, să bea apă din râul Crasna. Un gest fatal, pentru că apa a făcut ca varul să se stingă în el şi a murit. Aceasta ar fi şi explicaţia pentru care pe blazonul familiei Bathory apar şi trei colţi de balaur.
Ştefan I - singurul rege pe care l-a dat Sălajul
Cel mai strălucit reprezentant al familiei care şi-a legat numele şi blazonul de balaurul ucis a fost Ştefan Bathory (1533 – 1586), una dintre cele mai ilustre personalităţi politice ale vremii. Acesta a fost mai întâi vicevoievod, principe al Transilvaniei, ajungând apoi, prin căsătoria cu Ana din familia Jagellon (care avea 53 de ani la momentul nunţii, în timp ce mirele avea doar 42), rege al Poloniei. Este, de altfel, singurul rege născut în Sălaj şi unul dintre puţinii născuţi în vreodată în România.
Potrivit istoricilor, cea mai importantă idee a lui Ştefan I a fost aceea de a uni Transilvania, Ungaria şi Polonia într-o ofensivă comună împotriva turcilor. Nu a putut să-şi ducă planul la îndeplinire pentru că în 1586 moare, rege fiind, din cauza unei hemoragii cerebrale.
Elisabeta Bathory, cea mai crudă femeie din istorie, descendenta aceleiaşi familii
Dacă Ştefan I a fost cel mai strălucit reprezentant al familiei nobiliare Bathory, din Şimleu Silvaniei, cel mai celebru descendent este, însă, contesa Elisabetha Bathory, cunoscută drept cea mai crudă femeie din istorie după ce a ucis cu sânge rece sute de fecioare pentru a-şi alimenta visul de a rămâne veşnic tânără şi frumoasă. Potrivit istoricului Elena Musca, Elisabeta a trăit în Ungaria de azi, însă legătura ei cu Sălajul şi cu Şimleul este dată de mama sa, care a fost contesa Ana Báthory, fiica lui Ştefan Báthory de Şimleu şi sora lui Ştefan Báthory.
Elisabeta Bathory s-a născut şi a trăit, însă, la aproximativ 100 de kilometri de aici, în localitatea Nyírbátor de pe teritoriul Ungariei de astăzi. Istoricul sălăjean spune că tocmai terenul mlăştinos al zonei Nyírbátorului, care predispunea la o anumită izolare, au făcut-o pe Elisabeta să dezvolte anumite afecţiuni psihice, care au dus-o, mai târziu, la excesele de cruzime cu care a intrat în istorie.
Ruinele castelului ce amintesc de familia Bathory
Reşedinţa familiei Bathory, ridicată la Şimleu Silvaniei înainte de 1500, mai dăinui şi astăzi, însă într-o stare deplorabilă. Castelul a fost construit la sfârşitul secolului al XV-lea, de către Nicolae Bathory, care a obţinut domenii în zona Şimleului, în urma căsătoriei cu Sofia Banffy. Mireasa venea cu o zestre frumoasă de sate în această zonă, dar şi în judeţul Cluj.
De–a lungul timpului, încăperile cetăţii au fost folosite ca garnizoană militară, depozit de muniţie, sau temniţe pentru prizonieri. La începutul secolului al XVIII-lea, în timpul răscoalei antihabsurgice condusă de Francisc Rakoczi, cetatea a fost distrusă aproape în întregime şi nu s-a mai investit în repararea acesteia. După aproximativ 150 de ani, familia Banffy redevine proprietară a cetăţii şi o dă în arendă oraşului, cetatea fiind şi astăzi în administrarea autorităţilor locale. Ruinele castelului sunt la doi paşi de Primărie, chiar în centrul oraşului.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
