Campania anti-PNŢ şi procesul lui Maniu, prin ochii comuniştilor: „Maniştii“ se împotriveau „drumului nou“
0Viaţa politică din Sălaj a continuat să fie una agitată şi după alegerile parlamentare din noiembrie 1946, când comuniştii au ajuns la putere.
Momente importante ale istoriei, precum campania anti-ţărănistă şi procesul în urma căruia Iuliu Maniu a fost condamnat, au fost atent urmărite şi descrise în rapoartale reprezentanţilor PCR. Documente importate care reflectă situaţia de atunci, păstrate în Arhivele Naţionale şi studiate de către Dănuţ Pop, şeful Direcţiei Judeţene Sălaj a Arhivelor Naţionale, prezintă modul în care noul regim încerca să înăbuşe orice încercare a "reacţiunii" şi a "reacţionarilor", după cum erau denumiţi cei care se opuneau partidului.
Într-un articol publicat în "Caiete Silvane", Dănuţ Pop susţine că propaganda anticomunistă făcută în timpul campaniei electorale, prin intermediul afişelor lipite pe ziduri şi pe pereţii caselor, prin răspândirea de manifeste şi fotografii ale liderilor partidelor de opoziţie, prin adunări, de regulă clandestine, ale membrilor partidelor istorice, a continuat şi după anunţarea rezultatelor oficiale ale alegerilor. Situaţia a fost atent monitorizată de către comunişti, care puneau dificultatea desfăşurării "muncii politice" în Sălaj pe seama caracterului agrar al judeţului, pe numărul mic al întreprinderilor din industrie şi, implicit, pe lipsa proletariatului "cu cunoştinţă de clasă".
"Maniştii", arătaţi cu degetul
"Într-adevăr, aşa era, iar la începutul anului 1947 starea economiei sălăjene, oricum afectată de război, de seceta din anii precedenţi şi de colectările tot mai nemiloase, s-a agravat. Pentru 1947, judeţul avea o cotă obligatorie de 800 vagoane porumb, 1.500 de vagoane cartofi, 50 la sută sau 70 la sută din producţia de floarea-soarelui sau rapiţă, în funcţie de suprafaţa cultivată, cei care nu-şi predau cota fiind trimişi imediat în judecată la legea sabotajului", precizează Dănuţ Pop.
Documentele vremii arată că populaţia se confrunta cu urcarea permanentă a preţurilor, lipsa cronică a articolelor industriale, a alimentelor şi, mai ales, a cerealelor. Consumul de pâine se raţionalizase, adaugă oficialul Arhivelor Naţionale, o persoană din mediul urban având dreptul la 250 de grame de pâine pe zi sau, în loc de pâine, la 350 de grame de cartofi. Mai mult decât atât, diferenţa între salariu şi preţurile de piaţă devine tot mai mare, context în care problemele sindicale s-au înmulţit şi s-au agravat. "Muncitorii cu un nivel politic redus se agită şi dau ocazia reacţiunii de a se folosi de această situaţie vitregă, făcând acţiuni provocatoare", raportau comuniştii.
Situaţia era îngreunată de "maniştii" care se împotriveau "drumului nou", motiv pentru care trebuiau eliminaţi. "În întreg judeţul, reacţiunea activează prin nepotismul lui Maniu, care formează cadrele acestui istoric", susţineau şefii PCR, nominalizându-i de duşmanii regimului, care "apără moşierii unguri expropriaţi", "duc o propagandă duşmănoasă regimului guvernului şi antisovietic" sau "duc o muncă subversivă regimului, ura între naţionalităţi şi contra URSS-ului. Şi cu reacţiunea maghiară se înţeleg apărând vârfurile care sunt demascate". "Maniştii" sunt consideraţi responsabili şi de propagarea unor zvonuri privind iminenţa unui nou război menit să schimbe starea de fapt, dar şi pentru acţiunile de protest ale puţinilor muncitori din judeţ.
Cine se opunea regimului trebuia înlăturat
Activitatea "reacţiunii" era subiect de analiză chiar şi în cadrul consfătuirilor judeţene ale PCR, prilej cu care comuniştii subliniau necesitatea înlăturării celor care se opuneau regimului şi însufleţeau masele. Conducerea PCR era preocupată de activitatea PNŢ şi a lui Maniu, pe motiv că "în judeţul nostru există Bădăcinul şi că peste tot în judeţ se mai găsesc mulţi nepoţi ai lui Maniu, foşti diferiţi responsabili în conducerea judeţului", datorită cărora, în Sălaj, au prins "rădăcini adânci ideile reacţionare-maniste", conform documentelor studiate de reprezentantul DJSAN.
Şi Momentul Tămădău, din 14 iulie 1947, ce va duce la dizolvarea PNŢ şi arestarea liderilor săi, este reflectat în documentele interne ale partidului comunist, punctează Dănuţ Pop, când opt lideri ţărănişti au fost arestaţi; printre ei, funcţionari, învăţători, pensionari, directori de bancă. La fel, campania anti-PNŢ, procesul şi condamnarea lui Iuliu Maniu.
Demascarea lui Maniu, sarcină de partid
Condamnarea lui Maniu a fost îndelung pregătită şi dinainte stabilită, arată documentele din fondul PCR.
"Demascarea a reprezentat o sarcină specială pentru partid. În acest sens, s-au organizat, 34 de adunări de partid pe centre, 121 adunări pe sate, dar şi adunări ale organizaţiile de femei, tineret şi Apărarea Patriotică, unde s-a arătat <<tot trecutul fostului PNŢ cu toate trădările şi spionajul dus în favoarea duşmanilor păcii şi ai democraţiei>>", mai spune Dănuţ Pop.
O astfel de adunare a avut loc şi la Bădăcin, în "bârlogul lui Maniu", una pregătită din timp, "căutând să întrebuinţăm pe ţăranii care au suferit pe moşia lui Maniu, răscolind populaţia şi trezind ura împotriva lui", notau comuniştii.
Despre atmosfera de la aceste adunări, reprezentanţii PCR susţineau că se remarca prin pasivitate, ţăranii dovedind "o indiferenţă faţă de condamnarea lui Maniu. Unii au spus că să facem ce vrem, căci pe ei îi interesează problemele economice. Alţii au spus că de ce nu l-am spânzurat până acum. Într-un sat în timp ce se citea moţiunea de condamnare, un cetăţean a strigat tare că nu este de acord cu condamnarea şi a luat-o la fugă. Adunarea nu a fost derutată", se arată în documentele din arhive.
"Dar nu a fost doar pasivitate, punctează Dănuţ Pop, pentru că s-au înregistrat cazuri unde reacţiunea a încercat să piedice adunările". S-a întâmplat în comuna Căuaş, unde un legionar a încercat să comenteze în timpul adunării, dar care a fost arestat imediat de jandarmi, sau în comuna Săuca, unde câteva grupuri de reacţionari au vociferat că nu sunt de acord cu arestarea. Cele mai mare piedici erau puse, însă, de preoţime care "prin propagandă religioasă îngreunează lămurirea ţăranilor", subliniau responsabilii PCR.
Condamnarea Sfinxului de la Bădăcin, "primită cu calm de populaţie"
În ceea ce priveşte sentinţa dată în procesul lui Iuliu Maniu - închisoare pe viaţă - aceasta fusese prezentată în adunări organizate în centrele de plasă şi în mai multe comune. Comuniştii dau ca exemplu de reuşită doar oraşul Zalău, unde, spun ei, "au participat 1.000-1.200 de cetăţeni şi unde s-a manifestat prin o vie agitaţie a populaţiei pentru justa pedepsire a conducătorilor fostului PNŢ". În alte părţi, "sentinţa a fost primită cu calm din partea populaţiei, însă nu s-a putut constata un entuziasm care trebuia să existe în realitate". Ba mai mult, în judeţ începuse să circule zvonul că Maniu va fi eliberat curând de către anglo-americani. "Nu a fost însă aşa, protestele occidentului, la fel ca în cazul alegerilor din 1946, nu au fost luate în seamă, iar Iuliu Maniu moare în închisoarea de la Sighet, în 5 februarie 1953", afirmă directorul Arhivelor sălăjene.
Anul 1947 s-a încheiat cu abdicarea regelui, reflectată sumar în documentele PCR din Sălaj:
„Populaţia a luat cunoştinţă ca de un eveniment obişnuit, persoana regelui a fost considerată de majoritatea populaţiei ca roata a cincilea la o căruţă. Ori s-a vorbit şi despre aceea că regele a scăpat destul de uşor, putea să se întâmple să plece în condiţiuni mai urâte, cum au mai plecat şi alţi regi. Problemele care stau în centrul preocupării maselor sunt problemele economice. În problema abdicării regelui nu s-a semnalat până în prezent nici o manifestare promonarhistă", se precizează într-un alt document din arhive.
În ciuda tuturor obstacolelor de care s-au lovit în dobândirea puterii absolute, responsabilii PCR s-au declarat mulţumiţi, la final de 1947: "În judeţul nostru unde într-adevăr a fost bârlogul lui Maniu şi reacţiunea a avut cadre vechi şi pregătite, cu ocazia zilei şi serbărilor care au avut loc în ziua de 31 Decembrie 1947 s-a dat o lovitură serioasă reacţiunei".
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
