Alegerile parlamentare din 1937. Cum a încercat guvernul liberal să împiedice participarea la vot a românilor din satele ţărăniste
0
Alegerile din 20 decembrie 1937, organizate la sfârşitul mandatului lui Gheorghe Tătărescu, au jucat un rol important în istoria democraţiei româneşti, fiind considerate ultimele alegeri libere de până la Revoluţia din 1989.
Alegerile parlamentare din decembrie 1937 au adus o triplă premieră în viaţa politică românească. Pentru prima dată în întreaga perioada dintre cele două războaie mondiale, partidul aflat la guvernare, cel care organiza alegerile şi, de obicei, le câştiga, nu a obţinut cele 40 la sută din voturi care i-ar fi asigurat majoritatea în Parlament, prin "prima electorală". "După cum prevedea legea electorală din 1926, partidul care obţinea minim 40 la sută din voturile exprimate primea diferenţa de procente necesare pentru a avea majoritatea în Parlament.
În acest fel, se urmărea asigurarea unei anumite stabilităţi în Parlament", explică într-un articol din revista "Caiete Silvane", istoricul Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
A doua premieră a fost aceea că la guvernare a fost desemnat partidul care s-a clasat pe poziţia a patra, cu doar nouă la sută din voturi. Este vorba despre Partidul Naţional-Creştin, condus de Octavian Goga, desemnat de regele Carol al II-lea să alcătuiască noul guvern. Cea de-a treia premieră nedorită era aceea că Partidul Totul pentru Ţară, unul de extremă dreaptă, condus de Corneliu Zelea Codreanu, s-a clasat pe locul al treilea, cu 15 la sută din voturi, după PNL şi PNŢ.
Pact de neagresiune electorală cu legionarii
Despre campania electorală ce a precedat alegerile, istoricul sălăjean susţine că a fost una decisivă pentru viitorul Românie. Principalul obiectiv pe care îl urmărea Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ, era să dejoace planurile regelui şi a metresei sale, Elena Lupescu, aceştia dorind să discrediteze total întreaga clasă politică şi să instaureze un regim autoritar personal. "În 25 noiembrie 1937, Iuliu Maniu, Corneliu Zelea Codreanu şi Gheorghe Brătianu semnau un pact de neagresiune electorală, pentru care liderul PNŢ a fost aspru condamnat la proces şi apoi de către istoriografia comunistă. Însă, după cum afirmă şi unul dintre biografii lui Iuliu Maniu, Apostol Stan, „pactul de neagresiune electorală a asigurat alegerilor din 20 decembrie 1937 legalitate, limitând ingerinţele guvernamentale şi făcându-l pe Tătărescu să eşueze în faţa urnelor", subliniază Marin Pop.
Motivele care au stat la baza semnării acestui pact cu legionarii au fost explicate, mai târziu, de către Maniu: "Eu prin acţiunea mea faţă de legionari urmăream două lucruri pe care le-am şi atins. În primul rând să trântesc în alegeri pe d. Tătărăscu; în al doilea rând să scot la suprafaţă acele forţe care până atunci lucrau subteran, în mod ascuns, din întuneric şi deci să ne putem cunoaşte, să ne măsurăm ideile şi pe urmă să vedem ce spune opinia publică românească".
Campanie cu violenţe şi ilegalităţi
Campania electorală a fost plină de acte de violenţă şi de ilegalităţi comise de către guvernanţi, susţine istoricul. Potrivit acestuia, satele cu tradiţie naţional-ţărănistă au fost declarate zone afectate de boli contagioase, în jurul lor înfiinţându-se bariere sanitare: "Oamenii nu aveau voie să iasă din aceste sate şi, în aceste condiţii, nu puteau să participe la vot. În ziarul <<Patria>> se afirma că în mai multe judeţe s-a dezlănţuit <<teroarea cea mai sălbatică>>. În Sălaj, se spune că prefectul a convocat pe toţi notarii şi primarii judeţului şi le-a ordonat să facă în aşa fel ca nici un naţional-ţărănist să nu-şi ridice cărţile de alegător. Dacă totuşi reuşeau să le ridice, trebuiau <<să fie opriţi de a pătrunde la secţiile de votare şi deci împiedecaţi prin toate mijloacele de a-şi exprima votul>>. Pentru aceasta s-a luat măsura ca primarii şi notarii <<să vizeze cu un sigil special, liberal, cărţile alegătorilor guvernamentali, sigil pe baza căruia aceşti alegători vor putea trece prin cordoanele de jandarmi cărora li s-au dat dispoziţii în acest sens>>. Astfel, Sălajul, <<cetatea inexpugnabilă>> a lui Iuliu Maniu, era <<terorizat de agenţii venetici ai guvernului liberal>>".
De asemenea, a fost numit un nou prim-procuror, care îi aresta pe fruntaşii ţărănişti. A fost şi cazul lui Valer Câmpeanu, fostul primar al oraşului Carei - localitate ce făcea parte, pe atunci, din judeţul Sălaj, arestat în 19 noiembrie şi eliberat doar după intervenţia deputatului naţional-ţărănist Virgil Solomon.
În ciuda tuturor acestor ilegalităţi şi acte de teroare, organizaţia PNŢ din Sălaj a reuşit să înfrângă lista guvernului liberal, obţinând 16.241 de voturi, faţă de cele 14.875 voturi ale liberalilor. În schimb, la nivel naţional, PNL s-a situat pe primul loc cu aproape 36 de procente, fără a reuşi să beneficieze de prima electorală. Poziţia secundă i-a revenit PNŢ-ului, cu 20,4 la sută, urmat de Partidul Totul pentru Ţară, cu 15,6 la sută, şi de Partidul Naţional-Creştin 9,15 la sută.
În condiţiile în care liberalii nu au putut să formeze o alianţă cu ţărăniştii ori cu ocupanţii locului al treilea, Carol al II-lea l-a numit în fruntea guvernului, fără să consulte partidele, pe Octavian Goga, liderul Partidului Naţional-Creştin, adaugă cercetătorul ştiinţific. "Din păcate, pe data de 10 februarie 1938, regele Carol al II-lea a reuşit să instaureze un regim personal autoritar. Prin Decretul regal din 30 martie 1938 a desfiinţat partidele politice, iar la 15 aprilie 1938, într-un alt decret regal se prevedea închiderea sediilor partidelor politice", precizează Marin Pop.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
