Un vasluian a reuşit să câştige războiul cu o firmă de recuperare. Datoria restantă, prescrisă de judecători, iar istoricul negativ - şters din Biroul de Credite

Un bărbat din judeţul Vaslui a reuşit să câştige procesul cu o firmă de recuperare a creditelor restante, respectiv cu o instituţie financiară non-bancară, care îl obligau să achite o restanţă la un credit din 2005. Judecătorii au constatat că datoria s-a prescris.

Motivarea hotărârii pronunţate de judecătoria Vaslui vine să lămurească aspectele ce ţin de prescrierea unei datorii la bănci: când şi cum se poate şterge o restanţă, dar şi în ce condiţii poate scăpa un datornic de istoricul negativ la Biroul de Credite.

Lilian P., din Vaslui, somat de firmele de recuperare pentru o restanţă 1.689 de lei, s-a adresat judecătorilor, solicitând instanţei să constate prescrierea datoriei.

În susţinerea cererii bărbatul a arătat că pe 28 februarie 2005 a contractat un împrumut de la magazinul Altex Vaslui, în vederea achiziţionării unor produse. A invocat că ”în momentul încheierii contractului au fost induşi în eroare referitor la respectivul card, care era de fapt un card de cumpărături cu valoare pe termen de cinci ani pe care am au fost obligaţi să îl plătească”. Acest lucru l-au constatat după ce au achitat 44 de rate din totalul de 60. Din data de 31.03.2005 şi până pe 06.09.2008, vasluianul a achitat suma de 2.853 lei, din totalul de 3.809 lei.

Reclamantul a mai arătat că a sesizate firma de creditare EFG Retail Services IFN  cu scrisori recomandate în data de 03.03.2006,  ulterior în data de 22.09.2008 în vederea rezilierii unilaterala a contract de împrumut. 

Pentru recuperarea debitului,  EFG Retail Service a cesionat succesiv către firme de recuperare. Potrivit susţinerilor Prospero Capital, reprezentanţi ai Kruk România, creanţa datorată de client în baza contractului de credit a fost cesionată iniţial  de creditoare către Bancpost la data de 11.07.2008, ulterior, în 2009, creditul neperformant fiind preluat de către Kruk.

Termenul de prescriere al unei datorii

Judecătorii vasluieni au constatat din analiza documentelor înaintate la dosar, că nici firma care a finanţat creditul, nici cea de recuperare nu au făcut uz de calea executării silite în vederea recuperării debitului, între timp intervenind termenul de prescripţie.

”Cu privire la  prescripţia dreptului de a pretinde executarea silită în temeiul contractul de contractul de credit din data de 28.02.2005, de către noul creditor/cesionar,pârâta din prezenta cauza, instanţa retine ca dreptul de a obţine executarea silita se prescrie  in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel iar, potrivit alin. (2) termenul de prescripţie începe sa curgă de la data la care se naşte  dreptul de a obţine executarea silita. Având în vedere că contractul de credit a fost încheiat în anul 2005, instanţa constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. art. 6 din Decretul 167/1958, potrivită căruia dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.

Conform art. 7 din acelaşi decret prescripţia începe sa curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silita”, se menţionează în hotărârea instanţei.

Instanţa a reţinut, în cazul de faţă, că cererea pentru emiterea unui cardului de credit în valoare de 3.8095 a fost aprobată de către EFG Retail Services IFN, la data de 28.02.2005,  perioada rambursabilă fiind  până la data de 28.02.2009.

Deşi nu se menţionează data la care creditul a devenit scadent anticipat, acesta nu poate fi decât data primei cesiuni din data de 11.07.2008, când creditoarea a cesionat creanţa către Bancpost.   

Ca efect al cesiunii a operat transmiterea creanţelor din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarului, împreuna cu toate drepturile accesorii acestor creanţe, inclusiv dreptul de a urmări bunurile si veniturile împrumutatului pentru recuperarea creanţelor rezultate din acordarea creditului.

Întrucât creditul a fost declarat exigibil anticipat in data de 11.07.2008, potrivit judecătorilor, de la aceasta dată s-a născut dreptul la acţiune privind executarea silita in favoarea creditoarei, aceasta având drepturi dar si obligaţia de a sesiza organele competente pentru executarea obligaţiilor.

Instanţa reţine că şi în condiţiile în care nu s-ar fi cesionat creanţa datorată de către contestator, având în vedere durata contractului de 60 luni, ultima rată scadentă ar fi fost cel târziu sfârşitul lunii martie 2009, dată de la care începe să curgă prescripţia dreptului de a solicita executarea silită, termen ce s-a împlinit în luna martie 2013.

Pe cale de consecinţă, instanţa a constatat că a intervenit prescripţia dreptului de a mai cere executarea silită a sumei de 1689. În plus, judecătorii au dispus ştergerea din evidenţa Biroului de credit a ratelor restante.

Istoricul negativ la Biroul de Credite, şters după 4 ani

Potrivit prevederilor legale în vigoare, datele negative sunt stocate în sistemele de evidenţă de tipul birourilor de credit şi dezvăluite participanţilor pentru perioada necesară realizării scopurilor prevăzute la art. 1, dar nu mai mult de 4 ani de la data achitării ultimei rate restante sau de la data ultimei actualizări transmise, în cazul neachitării restanţelor până la data respectivă.  

În cazul de faţă, întrucât raportarea către Biroul de Credite SA a fost efectuată la data de 01.01.2009, iar următoarea actualizare a fost efectuată de creditoare în anul 2017, cu depăşirea termenului de 4 ani.”În conformitate cu prevederile art.7 se impunea,  la expirarea termenului, respectiv în anul 2013, să fie şterse  menţiunile privind restanţa de plată a sumei datorată de reclamant din  sistemele de evidenţă a biroului de credit”, au invocat judecători.

Notificările recuperatorilor nu au întrerupt cursul prescrierii

Atât firma de creditare, cât şi cea de recuperare au invocat că reclamantul ”se află într-o absolută eroare” şi că nu a intervenit termenul de prescripţie, motivând că notificările ce i-au fost înaintate. Reprezentanţii Kruk au invocat că au încercat ”în nenumărate rânduri soluţionarea pe cale amiabila a diferendului creat”. În opinia lor, notificările trimise datornicului au întrerupt cursul prescripţiei extinctive.

Judecătorii au explicat că, potrivit legii, cursul prescripţiei se întrerupe la data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei  prevăzute in titlul executoriu ori a recunoaşterii, in orice mod a datoriei. Situaţii care nu s-au întâmplat în cazul de faţă.

Mai trebuie menţionat că prescrierea unei datorii restante nu intervine, din oficiu, la împlinirea termenului legal. Prescrierea se poate constata de instanţă numai în baza unei solicitări a clientului.

Hotărârea Judecătoriei Vaslui, prin care a dat câştig de cauză clientului, nu este încă definitivă, ea fiind contestată atât firma de recuperare, cât şi cea de creditare.