INTERVIU Prefectul controversat care e ginerele unui „rege al asfaltului“: „Nu sunt o beizadea, un băiat de bani gata. Aş minţi să spun că politica nu m-a ajutat“

În vârstă de 33 de ani, Eduard Popica este cel mai tânăr prefect din România, iar numirea sa la conducerea Prefecturii Vaslui, în urmă cu patru luni, a stârnit numeroase controverse. Este ginerele unui cunoscut om de afaceri din Vaslui, Emil Savin, un apropiat al liderilor PSD, iar criticile au apărut mai ales pe fondul lipsei sale de experienţă.

Eduard Popica, prefectul judeţului Vaslui, vorbeşte într-un interviu, pentru ”Adevărul”, despre cum a ajuns prefect de Vaslui, despre relaţiile cu socrul său şi liderii PSD, dar şi despre imaginea mondenă pe care şi-a asumat-o în spaţiul public înainte de a ajunge prefect. Socrul lui este Emil Savin, supranumit şi „rege al asfaltului“.

Adevărul: ”Beizadea”, ”băiatul cu muşchi”, ”ginere de asfaltator”, acestea sunt câteva dintre apelativele care vi s-au atribuit odată cu instalarea in funcţie. Cum le comentaţi?

Eduard Popica: Haideţi să le luăm pe rând. Cuvântul acesta beizadea, din câte am mai citit şi eu, provine din limba turcă şi reprezenta fiul unui boier, om bogat de care nimeni nu avea voie să se atingă. Preluat în zilele noastre, el vine cu înţelesul de băiat de bani gata, care are tot de acasă şi nu îi trebuie nimic, astfel încât societatea îl priveşte exact ca pe acea beizadea de pe vremuri. Mama mea este educatoare, tatăl meu este inginer zootehnist la o fermă aici în judeţ. De unde termenul de beizadea?

Poate faptul că v-aţi afişat de-a lungul anilor o imagine extravagantă?

Toate acele fotografii erau din concediile mele. Un concediu de pe litoralul românesc este mult mai scump decât un concediu pe litoralul din Grecia, spre exemplu, unde eu am fost şi într-adevăr am afişat nişte fotografii din Grecia.

Şi aţi reuşit exclusiv cu resursele dumneavoastră financiare să vă asiguraţi concediile în străinătate?

Resursele mele financiare sunt resurse financiare pe care le are orice om normal, deci repet, orice om normal.

Eduard Popica, înainte de a ajunge prefect FOTO Facebook

Şi totuşi nu vedem foarte mulţi tineri, ”oameni normali”, îmbrăcaţi cu Dolce& Gabbana, cu ceasuri foarte scumpe...

Care ceasuri scumpe? Uitaţi, eu port acum un ceas care valorează 700 de lei. Cel mai scump ceas al meu valorează 700 de lei.

Sunteţi un fashion-ist?

Mai mult sau mai puţin. Îmi place să mă îmbrac puţin mai elegant, în acelaşi timp curat. Vedeţi dumneavoastră, nu firma hainei pe care o poartă un om este importantă sau cât cum costă, un om nu trebuie judecat după haine.

Dar dumneavoastră aţi atras atenţia şi prin felul în care vă îmbrăcaţi.

Nu ştiu, poate pentru că stau hainele altfel pe mine. Vorbeaţi şi de muşchi. Fac sport de când mă ştiu şi sală de vreo 10 ani. În fiecare zi, vedem la televizor acel spot publicitar prin care ni se recomandă 30 de minute de sport în fiecare zi pentru o viaţă sănătoasă. Sportul este un lucru benefic pentru noi toţi, de aceea eu îl practic în fiecare zi după ce ies de la serviciu, inclusiv în prezent.

Sunteţi ginerele lui Emil Savin, cel mai important asfaltator al judeţului, un apropiat al PSD.

Foarte mult m-a dezavantajat acest statut. Dacă socrul meu era o persoană normală, să spun aşa, probabil nu aveam atâtea impedimente în ceea ce priveşte cariera mea. Pentru că mediatizarea care a fost făcută în ceea ce priveşte numirea mea în această funcţie, în ceea ce priveşte activitatea mea pe care am avut-o în Consiliul Judeţean, s-a bazat strict că eu sunt ginere de asfaltator. Dar nu este vina mea că eu avut o prietenă a cărui tată era asfaltator, ulterior ne-am îndrăgostit şi ne-am şi căsătorit. Aşa a fost să fie.

Cât a contat socrul dumneavoastră în evoluţia dumneavoastră profesională?

V-am spus, aducându-mi dezavantaje, da.

Prefectul Popica, alături de socrul şi soţia sa FOTO Facebook

Spuneţi că nu a avut nicio influenţă la numirea dumneavoastră, la evoluţia dumneavostră profesională?

Absolut deloc. Şi în momentul de faţă, orice discuţie care priveşte Instituţia Prefectului şi a activităţii mele nu are nicio legătură cu activitatea pe care o are el ca asfaltator, evitând şi refuzând vehement să îmbinăm cele două laturi.

Aţi ajuns prefect la 33 de ani, ce consideraţi că v-a recomandat pentru această funcţie? Cum de aţi ajuns prefect?

A venit o propunere de la Bucureşti. Am acceptat-o, dar să ştiţi că m-am gândit foarte mult, pentru că mă aşteptam la reacţia oamenilor privind din nou ceea ce spuneaţi dumneavoastră activitatea socrului meu. Nu am acceptat această funcţie pentru un beneficiu material sau pentru a profita in vreun fel de pe urmele ei ci pentru supremul fapt de a demonstra că şi noi, tinerii din Vaslui, putem face lucruri frumoase şi importante pentru dezvoltarea societăţii, şi noi vasluienii putem fi oameni verticali, corecţi şi muncitori, şi în acelasi timp pentru a încerca să dau o pata de culoare imaginii judeţului nostru.

Sunteţi un apropiat al liderilor PSD.

Fără doar şi poate, am copilărit împreună.

Aveţi şi unele relaţii de rudenie cu ei. Cât au contat acestea la numirea dumneavoastră?

Nu ştiu cât a contat. Această propunere nu a venit neapărat de la liderul PSD.

Dar de unde?

Această propunere a venit de la Bucureşti.

Bănuiesc că la Bucureşti cineva a înaintat o propunere.

Eu am fost întrebat, efectiv, dacă vreau. Şi am spus da. Dar vă garantez că această propunere nu a venit de la Dumitru Buzatu (preşedintele PSD Vaslui, respectiv al Consiliului Judeţean Vaslui n.r.), dacă la el vă referiţi. Faptul că eu i-am botezat copilul lui Tudor Buzatu se datorează faptul că noi suntem prieteni de la 7 ani. În acelaşi timp, fetiţa lui Tudor, finuţa mea, a fost botezată şi de Dragoş Cazacu, care este viceprimarul municipiului Vaslui. Credeţi că la el a contat această relaţie când a fost ales în funcţie?

Spuneţi-ne ce şanse are un tânăr din România să ocupe o funcţie publică importantă fără a avea susţinere politică, fără a fi nepotul, ginerele, fiul, finul cuiva? Fără politică aţi fi ajuns aici?

Eu încurajez tinerii să facă politică, însă în acelaşi timp sunt convins că şi cei care nu fac politică ajung pe culmi înalte atât timp cât reprezintă nişte valori. Vreau să vă spun că munca şi perseverenţa în orice activitate aduce beneficii. Pe mine m-a ajutat mult politica, aş fi nerecunoscător, aş minţi grosolan să spun că nu m-a ajutat politica. Însă, în acelaşi timp, au fost ani şi ani de muncă, mă refer la activităţile politice care au fost, în prezent sunt apolitic.

Popica pe vremea când poza ”cool” pe Facebook

Consideraţi că funcţia de prefect ar trebui să fie asumată politic?

Nu aş putea să mă pronunţ, având în vedere că există un proiect legislativ în acest sens. El va fi votat şi asumat de Camera Deputaţilor şi Senat.

Spuneţi că nu sunteţi o beizadea, un băiat de bani gata, şi afirmaţi într-un interviu că v-aţi întreţinut singur de la 19 ani. Cum?

De la 19 ani eu am muncit la o societate a unui prieten de-al tatălui meu, unde am lucrat ca agent de vânzări, eram director de vânzări, vindeam produse petroliere, apoi am lucrat ca jurist la o bancă, după am lucrat la un post de radio, pe care l-am şi patronat ulterior. Am urmat pe un post de consier juridic la Consiliul Judeţean Vaslui şi, ulterior, Instituţia Prefectului Vaslui.

Sunteţi de formare profesională jurist. De ce aţi preferat instituţiile de stat, în condiţiile în care, ştim prea bine, un jurist câştigă mult mai bine în sistemul privat.

Am lucrat şi în privat şi am câştigat mai bine decât la stat.

Şi atunci de ce aţi ales statul?

M-a atras mai mult, pentru că activitatea de la Consiliul Judeţean a fost pentru mine surprinzătoare, având în vedere modul de lucru la stat şi colegii pe care i-am ajut acolo. La Consiliul Judeţean am învăţat cele mai multe lucruri. Nu am învăţat în facultate cât am învăţat acolo.

Ce rol aveaţi în compartimentul juridic?

Lucram mult în contencios, pe contestaţii am lucrat cel mai mult. Fiind începător în ceea ce priveşte activitatea în administraţie publică, nu mi se dădeau speţe extraordinar de grele.

Eduard Popica, alături de naşul său, deputatul Adrian Solomon

Totuşi, naşul dumneavoastră, deputatul PSD Adrian Solomon, spunea că a văzut speţe strălucite soluţionate de dumneavoastră ca jurist. Care sunt acestea?

Au fost să ştiţi, dar nu la stat. Au fost nişte speţe particulare, în privat, cărora eu le-am făcut documentaţia, ulterior au mers în instanţă şi au câştigat.

Puteţi exemplifica?

Nu aş putea să dau exemple, sunt confidenţiale pentru că sunt probleme personale ale dumnealor.

Aş insista pe activitatea dv de jurist, în cadrul CJ Vaslui. Au fost voci care au afirmat că aţi fost un privilegiat, nu prea călcaţi pe la locul de muncă şi că eraţi sunat să veniţi de acasă la serviciu.

Am văzut şi eu lucrul ăsta în presă. Este total fals şi vă spun şi de ce. Eu, fiind dintr-o familie de zootehnist, sunt învăţat să mă trezesc la 5 şi jumătate dimineaţa, indiferent că sunt în concediu, că e duminică sau zi de muncă. În Consiliul Judeţean, să ştiţi, au fost multe momente când eram primul la locul de muncă, când nici măcar uşa de la intrare nu era deschisă. Între noi, tinerii, sunt destui prieteni, cu ghilimele de rigoare.

Având în vedere că între Consiliul Judeţean şi Transmir, firma socrului, existau anumite litigii în instanţă, nu eraţi incompatibil?

La acel moment nu erau litigii între CJ şi Transmir. Eu am mai stat mai puţin de jumătate de an la Consiliul Judeţean, după ce am început relaţia Mirabela (fiica „regelui asfaltului“ n.r.).

În această primăvară aţi optat pentru un post la Protecţia Copilului? De ce? Era un post care nu avea nicio legătură cu profesia dumneavoastră de jurist. Şi nici nu era foarte bine plătit.

Am să vă răspund sincer. Raportat la alte instituţii ale statului, examenele de la Protecţia Copilului sunt cele mai uşoare. Nu se compară, spre exemplu cu Finanţele. Am optat să merg acolo, luând în considerare şi acest aspect. Îmi doream să redevin funcţionar public. Am lucrat în privat un an de zile, lucru care mi-a adus şi beneficii din punct de vedere financiar, pentru că se câştigă bine în privat, dar nu mă simţeam în largul meu.

Aţi lucrat la firmele familiei, nu?

Şi la firmele familiei.

Revenind la numirea dumneavoastră în funcţia de prefect. S-a vehiculat atunci că nu aveţi avizul ORNISS, avizul de securitate.

Nici acum nu îl am. Avizul ORNISS durează undeva la patru luni de zile până se obţine, pentru toţi prefecţii. Am întrebat şi eu. Este o procedură anume, care în prezent este în ultima fază.

Dar ce presupune această procedură?

Vreau să vă spun că este o procedură extrem, extrem de complicată. Efectiv eşti verificat, în toată activitatea ta din ultimii zece ani, nu ştiu exact perioada. Printre ultimele etape ale procedurii este un interviu, la care am fost chemat în urmă cu două sptămâni.

Vorbeaţi de faptul că vă este verificat trecutul. Aveţi vreun „schelet” de care să vă temeţi?

Nu, nicidecum.

Aţi fost martor într-un dosar de trafic de cocaină. Aş vrea să lămuriţi în ce conjunctură aţi ajuns în acel dosar.

Tot ce s-a mediatizat atunci în presă disculpă instituţia martorului şi vă spun şi de ce. Nu am avut nicio implicare în activitatea infracţională a celor doi inculpaţi. Să vă spun cum am ajuns în această situaţie. Eram jurist la postul de radio în acea perioadă. Am fost contactat de o persoană care a avut un accident rutier pe Bucium, în judeţul Iaşi, cu o maşină înmatriculată în Marea Britanie. Acea persoană era... nu mai ştiu cum îl cheamă.

Jandarmul inculpat?

Nu, cealaltă persoană?

Interlopul? (inculpatul acuzat că trimitea droguri de mare risc în România poştă n.r.)

Da. Mi-a spus că el trebuie să meargă în Marea Britanie, întrucât el avea nu ştiu ce afaceri pe acolo şi dacă mă pot ocupa de tot ce înseamnă dosarul Casco, pentru că maşina avea daună totală, urma să fie investigată. Eu trebuia să mă ocup de documentaţie, pentru a-şi recupera banii de la asigurări. I-am făcut tot ce înseamnă documentaţie, urma să îmi trimită asigurarea în original.

La un moment dat, am primit un telefon de la el  şi mi-a spus că mi-a trimis asigurarea în orginal, prin poştă, dar este pe numele surorii lui, care are buletinul expirat şi m-a întrebat dacă nu pot să mă duc să o iau eu de la Poştă. Am mers la Poştă, am întrebat dacă pot să ridic un plic trimis pe numele unei alte persoane, doamna de acolo mi-a explicat că nu poate fi ridicat decât de expeditor sau cel care trebuie să-l primească. Atât am avut discuţie telefonică cu el. A mers nu ştiu care a ridicat plicul, mi-a adus asigurarea. I-am dat tot persoanei respective dosarul pentru firma de asigurări. 

La un an şi ceva, aproape doi, am fost sunat de o persoană de la DIICOT Iaşi, care mi-a spus dacă ne putem întâlni cinci minute la Jandarmeria Vaslui. Bineînţeles că m-am dus şi m-am întâlnit cu dumnealor. M-au întrebat dacă am ridicat vreun plic de la poştă pentru persoana aceasta. Le-am explicat ceea ce v-am spus şi dv, aspecte confirmate şi femeia de la Poştă, întrucât a fost chemată şi dumneaei ca martor. Asta a fost implicarea mea în dosarul de cocaină.

În acea anchetă eu am ajutat organele de cercetare pentru aflarea adevărului, era un caz de gravitate maximă. Posturile de televiziune titrau în fiecare seară ”Prefectul de Vaslui, implicat în trafic de cocaină”, atât fără a face alte precizări. Credeţi că este corect? A doua oară, când aş putea să ajut organele de cercetare, aş sta puţin pe gânduri dacă să o mai fac să nu ştiind că risc să se scrie din nou despre mine?

De ce nu, câtă vreme nu aveţi nimic de ascuns?

Eu am fost şi sunt tot timpul împotriva a astfel de acţiuni (activităţi de trafic de droguri n.r.), am susţinut şi voi susţine toate organele statutului care combat infracţionalitatea şi criminalitatea la noi în România.

Revenind la funcţia de prefect, aveţi patru luni de când ocupaţi această funcţie. Cum este?

În prima săptămână, soţia mea mai avea puţin şi dădea divorţ. Sunt responsabilităţi extrem de mari, atenţia trebuie sporită la fiecare hârtie, o citeşti de zece ori înainte de a o semna, pentru că vedeţi şi dumneavoastră câte se întâmplă.

Eduard Popica, la Colegiul Prefectural

Avem şi antecedente la Prefectura Vaslui, cu subprefecţi condamnaţi... 

Asta voiam să vă spun. Antecedentele de care vorbiţi au fost pe latura fondului funciar. Noi, momentam, avem un ghid al fondului funciar, un program de lucru pe care îl respectam întru totul şi care a fost acceptat inclusiv de organele de cercetare. Dar lăsând la o parte aceste aspecte, un prefect dacă îşi dă silinţa să facă totul pentru judeţul pe care îl reprezintă nu are timp de viaţă persoanlă.

Am văzut că sunteţi foarte activ pe teren..

Vreau să vă spun că eu dacă mai stau o lună, două, un an în această funcţie voi fi la fel până la sfârşitul mandatului. Nu neaparat activ, că poţi să fi activ şi fără rost. Nu am venit aici pentru un salariu sau o funcţie. Am venit aici să demonstrez că şi tinerii din ziua de astăzi pot ocupa funcţii importante şi pot realiza anumite lucruri, pe care unii cu toată experienţa pe care au avut-o şi cu tot sprijinul care l-au avut în spate nu au realizat.

Nu vreau să spuneţi că mă laud cu realizări, dar am găsit situaţii în această instituţie în faţa cărora am rămas perplex. Uitaţi, spre exemplu Serviciul de Permise şi Înmatriculări, unde la nivel de judeţ erau doi examinatori. Au ieşit la pensie, cei îndreptăţiţi de drept, s-a dat drumul la toate transferurile, negândindu-se că ar putea ajunge în situaţia aceasta, la acest blocaj. După ce am ajuns în funcţie, i-am întrebat şi eu, cum este posibil ca o persoană care termină şcoala de şoferi, să dea examenul după şase luni. Mi s-a spus că sunt doi examinatori, eu personal am mers la Bucureşti, săptămână de săptămână, cu transferurile în mână, până când oamenii de la Minister au spus semnaţi-i să scăpăm de el. Întradevăr, m-a ajutat şi Inspectoratul de Poliţie, pentru că dacă ei nu aprobau transferurile nu puteam face nimic.

Spuneam că sunteţi activ şi mergeţi mult în judeţ, o faceţi pentru imagine? Au fost voci care au susţinut acest lucru.

Nu este adevărat şi vă spun şi de ce o fac. Dumneavoastră sunteţi jurnalist, să presupunem că se întâmplă un accident grav undeva în judeţ, iar dv mă sunaţi să mă întrebaţi despre el, iar eu vă spun că nu ştiu. Care este viziunea dv ca jurnalist despre mine ca prefect, care trebuie să ştiu tot ce se întâmplă în judeţ?

Sunt şi alte instituţii care ar putea să comunice asta.

De acord. Dar prefectul şi prin lege este coordonatorul situaţiilor de urgenţă. Ori în momentul în care există o situaţie de urgenţă, nu aş putea să stau acasă şi să dau un telefon, ”Ştiţi dl colonel ce mai este acolo?”, ”Sunt victime, nu sunt victime?”. Eu nu pot să stau aşa.

Să vă dau un exemplu. În urmă cu două săptămâni eram şi eu invitat la o nuntă, iar la 1 noaptea mă sună de la ISU să mi se comunice că un bătrân, undeva la Bogdăneşti, văzând că concubinei lui i se face rău, a mers să caute un telefon să anunţe ambulanţa. Neavând curent electric, a lăsat o lumânare aprinsă şi a luat casa foc. Bătrâna a ars în casă. Încă se investighează dacă din cauza afecţiunilor sau a incendiului. Tot încercam să dau telefon să văd ce este acolo, toată lumea îmi spunea că ”vedem”, că ”intervenim”, dar ce m-a şocat cel mai tare că cineva, nu dau nume, mi-a comunicat că ”deocamdată fără evenimente deosebite!”. Păi este un om care arde. Cum poţi să spui că încendiul îl stingem în curând dar fără evenimente deosebite. Dar ce poate fi mai deosebit decât un om care arde?

Prefectul Popica, pe teren

În ce măsură influenţează prezenţa prefectul o intervenţie la faţa locului?

Vă spun că ei acţionează nu de frica prefectului, ci din respect pentru funcţie şi Instituţia prefectului.

Spuneţi-ne care a fost cel mai incomod moment de când sunteţi prefect?

Cel mai incomod moment este atunci când ajung acasă şi mă aşteaptă băieţelul meu în uşă, iar eu trebuie să plec din nou pentru că primesc un telefon. Eu în fiecare duminică merg la biserică, doar eu şi băieţelul. Sunt un tip mai familist, sigur, când accepţi o funcţie ţi-o şi asumi, pentru că trebuie să te aştepţi, pe lângă satisfacţii, şi la momente neplăcute.

De când aveţi obiceiul de a merge la biserică?

Din totdeauna. Eu am crescut la bunica mea, în satul Laza, şi de când eram mic, ea mă ducea la biserică. De atunci, eu în fiecare duminică merg la biserică.

Revenind la Prefectură, s-a vehiculat la un moment dat ca această funcţie este, de fapt, pregătirea pentru parlamentare, că o să candidaţi pentru un post de parlamentar. Intenţionaţi să candidaţi?

Nicidecum. Deocamdată, nu. Vreau să îmi concentrez toată atenţia şi efortul pe ceea ce fac acum. Nu aş vrea nicio secundă să dezamăgesc. Cât voi mai sta în această instituţie vă garantez şi garantez tuturor cetăţenilor judeţului Vaslui că voi respecta legea întrutotul, nu va exista niciciun derapaj în ceea ce priveşte activitatea instituţiei prefectului, vizavi de legalitate, de tot ce înseamnă administraţie.

Spuneţi-ne cât de des comunicaţi cu Dumitru Buzatu?

Avem o colaborare strânsă.

Dincolo de relaţia instituţională?

Ne întâlnim destul de des, ne întâlnim şi în weekend-uri, am mers la fel de fel de întâlniri. Nu aş putea să spun că am o relaţie precum cea cu prietenii mei, cu care mă întâlnesc zilnic, dar avem o relaţie normală.

Vă simţiţi dator în faţa lui Dumitru Buzatu?

Nu, niciodată.

V-a susţinut politic în evoluţia dumneavoastră?

Poate că m-a susţinut dar niciodată nu mi-a lăsat impresia asta. Niciodată nu mi-a spus: ”te-am susţinut, îmi eşti dator!”.

Au fost momente în care v-aţi simţit depăşit de situaţie, de când sunteţi prefect?

Niciodată!

Ce priorităţi aveţi ca prefect?

Indiferent de cât voi sta eu aici, în această instituţie, vreau ca după ce plec să se spună ”omul ăla a făcut ceva”. Chiar zilele astea am fost în Vama Albiţa, unde am găsit nişte lucruri de nu vă imaginaţi. Din 1997, Vama Albiţa nu s-a mai făcut nicio lucrare, nu doar asfalt.

Sunt voci care spun că aţi mers la Albiţa pentru a face lobby în favoarea socrului dv, pentru a realiza firma lui lucrarea

La Albiţa, vă asigur eu că nici nu va participa la licitaţie spre a evita astfel de comentarii. În al doilea rând, eu nu sunt ordonator principal de credite, Instituţia Prefectului nu face lictitaţie, nu este administrator de drumuri, nu avem nicio legatură cu niciun fel de societate din judeţul Vaslui, decât cea care ne furnizează pixuri şi hârtie. Cum aş putea să îl facilitez eu pe socrul meu?

Prin influenţă, evident.

Dar dumneavoastră vă uitaţi la televizor? Vedeţi câte se întâmplă, vedeţi arestări? Păi mai faci influenţă în ziua de astăzi?

Dacă sunt arestări înseamnă că se mai face.

Trebuie să fii nebun să mai faci!

Cum comentaţi lupta anticorupţie din România?

Este benefică din punctul meu de vedere. Vedeam într-o seară un comunicat al doamnei Codruţa Kovesi, în care spunea că sunt nu ştiu câte mii de dosare. Nu vorbim de un dosar două, câteva mii. Vă daţi seama... 

În ultima vreme s-a discutat intens despre imaginea judetului Vaslui, care nu este una tocmai pozitivă, iar autorităţile, de-a lungul anilor, s-au limitat, de cele mai multe ori, sa spună că presa este de vina pentru imaginea proastă a judeţului. Totusi, dincolo de stereotipuri, exagerări, la Vaslui se întâmplă destule lucruri grave, există saracie, promiscuitate. Ce poate face un reprezentant al Guvernului în teritoriu pentru judetul său?

În primul rând consider ca imaginea Vasluiului nu este cea pe care o percep restul românilor. Am fost în ţara şi sunt locuri mult mai sărace, mult mai înapoiate, locuri în care infracţionalitatea se prezintă la un nivel mult mai ridicat decât la noi in Vaslui, dar asta nu înseamnă ca aici lipsesc aceste aspecte. 

Pentru a ajunge la ceea cea am început de ceva timp şi noi vasluienii să ne dorim a fi, trebuie schimbată în primul rând mentalitatea învechită, prin a încerca să nu mai "fentăm" orice normă de conduită în  speranţa că poate ajungem la rezultatul dorit mai repede decât ar fi normal. 

Cât despre promiscuitatea de care aminteaţi, nu trebuie sa fim "nemţi", dar trebuie să fim români corecţi, muncitori şi sa renunţam la gândul că poate va veni peste noi îmbogăţirea forţată. 

În calitate de reprezentant al Guvernului în judeţul Vaslui, sunt garantul legalităţii, imparţialităţii şi obiectivităţii, transparenţei şi liberului acces la informaţii de interes public, eficienţei, responsabilităţii, profesionalizării, orientării către cetăţean, aşa cum sunt prevederile legale după care funcţionez, dar vreau sa fiu şi umărul pe care se poate sprijini orice cetăţean în vederea găsirii soluţiilor legale pentru rezolvarea problemelor lor. Nu am ce pierde, de aceea nu pot accepta vreun compromis vreodată, lucru care mă face să cred că, atâta timp cât voi ocupa aceasta funcţie, voi face tot ce îmi sta în putinţ[ pentru cetăţenii judeţului nostru.