FOTO Povestea incredibilă a fetiţei fără mâini şi fără picioare: abandonată de mamă la naştere, „dorită“ pentru cerşetorie sau pentru ajutoarele sociale
0
Soarta Deliei-Ayana, o fetiţă de nici patru ani, a fost pecetluită la naştere când mama sa a refuzat să o vadă când a auzit că nu are mâini şi picioare. Lăsată în grija statului şi lipsa unei familii care să dorească cu adevărat să o adopte, ritmul de creştere al copilei este lent şi lipsit de perspectivă
Povestea Deliei-Ayana a fost intens mediatizată în 2011, când a fost abandonată de mamă la Maternitatea din Huşi. Cazul ei a trecut graniţele ţării şi oameni cu suflet mare din toate colţurile lumii s-au oferit să-i trimită ajutoare, să indice doctori potriviţi care să o ajute sau chiar să o adopte. Oamenii au uitat de tragica poveste, lucrurile au reintrat într-o normalitate specifică ţării noastre.
Delia va împlini patru ani în aprilie şi au trecut mai bine de doi ani de când dosarul de adopţie stă într-un sertar alături de alte dosare ale unor copii care, la fel ca şi ea, au avut neşansa să se nască cu dizabilităţi şi să provină din părinţi care să nu poată să-i îngrijească sau pur şi simplu să le fie ruşine cu propriile odrasle.
„Mama fetiţei nu e de condamnat. Este un copil care necesită îngrijire non-stop şi asta presupune ca mama să nu muncească, ci să stea tot timpul acasă, ori să plătească o bonă. Câţi oameni îşi permit aşa ceva? Noi avem colaborări cu medici, cu instituţii şi spitale, altfel rezolvăm problemele acestor micuţi”, a spus, pentru “Adevărul”, Mirela Petcu, şef Complex Servicii Comunitare pentru Persane cu Handicap (CSCPH) Bârlad, locul unde este crescută Delia şi alţi 57 de copii cu dizabilităţi.
Delia când avea numai câteva luni FOTO Adevărul
Mama copilei avea dor 22 de ani când a născut-o şi mai avea doi copilaşi acasă. Domiciliază într-o localitate rurală arondată Huşiului şi a semnat că renunţă la drepturile părinteşti.
Nu poate fi protezată
Copila fără mâini şi picioare a fost dusă la tot felul de specialişti. Iniţial, au recomandat să fie evaluată în vederea protezării la vârsta de doi ani pentru a se stabili dacă cioturile pe care le are în loc de mânuţe şi picioare pot fi folosite, dacă comenzile de la creier sunt transmise către membre. După împlinirea vârstei de doi ani, ortopezii de la Spitalul “Sfânta Maria” Iaşi au recomandat să fei amânată protezarea pentru a nu împiedica creşterea bonturilor. Oricum protezele ar fi trebuit schimbate periodic, funcţie de ritmul de creştere al fetiţei.
„Delia nu are nevoie de niciun ajutor. Nu îi lipsesc hăinuţele, jucăriile sau alte lucruri. Nu zic că în Complex nu am avea nevoie de sprijin. Ceea ce ar fi cu adevărat o şansă pentru ea ar fi adopţia, o familie care să o iubească şi să îi acorde tot timpul şi resursele”, a precizat Mirela Petcu (foto).
Psihologul Complexului unde este crescută copila spune că mediul şi handicapul de care suferă i-a afectat dezvoltarea: “Copilul este cu intelect la limită. Practic, lipsa abilităţilor motrice diminuează dezvoltarea normală a intelectului. Cu multă afecţiune şi ore de lucru om la om, asigurarea unui climat familial, ar putea crea premisele unei dezvoltări normale”, a spus Adrian Fodor, psiholog.
Adoptată pentru a fi trimisă la cerşit
Fetiţa are un caracter puternic şi îi place să fie lider, să fie în centrul atenţiei. Atunci când îşi doreşte să ajungă undeva se rostogoleşte şi se târăşte până atinge ţinta. Fiind un caz mediatizat, la Centrul de adopţii din Vaslui s-au prezentat familii care au dorit să o primescă în căminul lor. Nu au prezentat credibilitate şi le-a fost refuzată adopţia stârnind suspiciunea că Delia este dorită pentru a fi trimisă la cerşit sau pentru a beneficia de ajutoarele statului.
„Sunt optimistă şi cred că Delia îşi va găsi o familie care să o iubească mai mult decât noi. Este un copil cu voinţă, vrea să se impună, să fie lider, să domine prin frumuseţe şi inteligenţă”, a povestit Georgeta Iosup, manager de caz şi asistent social.
Legislaţie în defavoarea copilului
Legile statului român împiedică adopţiile internaţionale şi nici nu crează planuri de rezervă pentru aceşti copilaşi. De-a lungul anilor, Delia a primit ajutor din toate colţurile lumii. Un medic din Huşi a reuşit să obţină o sponsorizare de la un întreprinzător privat care a dorit să doneze 2.000 euro, bani pe care Delia să-i poată folosi după împlinirea vârstei de 18 ani. Cum tutorele legal este o instituţie nu s-a găsit portiţa legală pentru a crea un cont pe numele copilei şi banii nu au mai ajuns la ea.
Mai grav, o familie din Noua Zeelandă care a fost impresionată de caz, având şi ei în familie un membru cu probleme asemănătoare, au dorit să o adopte, să-i dea şansa să beneficieze de cele mai bune îngrijiri. Nu au putut să o adopte pe Delia, fiind blocate adopţiile internaţionale.
Practic, aceşti copii sunt condamnaţi să rămână în grija statului pentru tot restul vieţii. Legislaţia în vigoare privind adopţiile este extrem de restrictivă, nu sunt suficenţi specialişti care să facă terapie, nu sunt proiecte de viitor.
Dragoste pentru 600 lei
La CSCPH Bârlad sunt îngrijiţi 58 de copii şi 13 adulţi. Toţi au dizabilităţi severe. Complexul are doar 60 de salariaţi care asigură permanenţa. Este deficitar în special personalul de îngrijire, dar şi specialişti. „Nu am avut kinetoterapeut aproape doi ani, toţi vin şi pleacă din cauza salariilor prea mici. Nu stă niciun specialist pentru 600 de lei pe lună. Cam tot atât primesc şi îngrijitoarele”, povesteşte Mirela Petcu.
Fiind personal prea puţin, lucrul cu fiecare copil în parte este imposibil. Copiii sunt cazaţi în mai multe căsuţe construite în aşa fel încât fiecare să aibă dormitoare, băi, sală mese, bucătărie şi loc de joacă. Pentru aceşti copii, salariaţii sunt consideraţi adevăraţii părinţi. Le sar în braţe, cer să fie alintaţi, imploră atenţie.
Citeşte şi:
FOTO Poveste impresionantă a fetiţei fără mâini şi picioare
Se încarcă comentariile...
