VIDEO Filmare inedită pe superba insulă Ada-Kaleh, din ultima primăvară înainte ca pământul să fie înghiţit de Dunăre
0Ridicarea barajului de la Porţile de Fier I a presupus, printre multe alte sacrificii, şi pierderea Insulei Ada-Kaleh, aflată în imediata vecinătate a municipiului Drobeta Turnu Severin, din cauza creşterii nivelului Dunării cu aproximativ 40 de metri.
Înainte de acoperirea cu ape a Insulei Ada-Kaleh s-a încercat reconstruirea unei copii fidele pe Insula Şimian. Cu toate încercările, aici au fost construite doar ruine. Astăzi, pe Insula Şimian se văd acum doar cripte crăpate şi câteva morminte năpădite de vegetaţie. Un film documentar realizat de Studioul Cinematografic “Alexandru Sahia” în anul 1968, intitulat “Ultima primăvară pe Ada-Kaleh” surprinde momentul în care pe insulă aveau loc ample acţiuni de strămutare a cetăţii.
Dezinteresul pentru renaşterea paradisului pierdut, unde, conform legendelor, a poposit chiar Hercule, s-a produs imediat după terminarea Hidrocentralei Porţile de Fier I, aşa că nu mai interesau pe nimeni câteva vestigii ce nici măcar nu erau româneşti. Puţinul ce s-a mutat pe Insula Şimian a încremenit, năpădit de vegetaţie. Din păcate, dezinteresul arătat de comuniştii care au vandalizat insula de tot ce era frumos şi valoros a continuat şi după 1989.
Fotografie realizată înainte de inundarea insulei, după ce fusese părăsită FOTO MEJDI IBRAHIM
Insula Ada-Kaleh sau Carolina, aşa cum a fost numită, până în 1788, de austrieci, n-a aparţinut decât foarte puţin statului român. Având zidurile groase de până la 20 de metri, dispuse în două rânduri, cetatea era foarte greu de cucerit în luptă, singura şansă fiind cea a unui asediu îndelungat, menit să-i înfometeze pe localnici. Numai că se presupune că de pe insulă plecau o serie de tuneluri pe sub apele Dunării, ce răspundeau pe malul sârbesc. Aici se construiseră şcoli, o ţesătorie, o croitorie, una dintre cele mai mari fabrici de rahat şi halviţă şi, totodată, o fabrică de ţigarete.
Construită de austrieci
VIDEO
Ultima primăvară pe insula Ada Kaleh
Cetate de tip Vauban, Ada-Kaleh a fost construită de către austrieci după pacea de la Karlowitz (1718). Ocupând o mare parte din teritoriul insulei, cetatea reprezenta una dintre cele mai importante fortificaţii de acest tip din Europa. Curând după terminarea ei cetatea a căzut în stăpânirea turcilor. Acest lucru era consfinţit prin pacea de la Şiştov care prevedea ca Ada-Kalehul să rămână sub stăpânirea turcilor, iar Orşova, din apropiere, revenea austriecilor.
Prin pacea de la Berlin (1878), Ada-Kaleh rămâne o oază musulmană pe Dunăre, proprietate a sultanului dar sub administrare austro-ungară, cu un statut special. În insulă exista un primar, un judecător şi un preot – musulmani, iar steagul arborat era cel turcesc. Din anul 1923, populaţia insulei a cerut alipirea acesteia la România.
FOTO MEJDI IBRAHIM
Un adevărat paradis fiscal
În cetate a poposit chiar şi regele Carol al II-lea, împreună cu Nicolae Iorga, fiind aşteptaţi în fermecătoarea grădină a lui Omer Feyzi de însuşi primarul insulei, Ismail Turhan. Atunci, aceasta era un adevărat paradis financiar, locuitorii fiind scutiţi de taxe vamale, impozite, serviciu militar şi nu plăteau nimic pentru lemnele de foc aduse de pe teritoriul României. O dată cu venirea la putere a comuniştilor, soarta insulei se schimbă radical. Au avut loc masive exproprieri şi deportări în Bărăgan, iar turcii de aici au fugit pe unde au apucat.
Cel mai bogat om din insulă, Ali Kadri, se retrage în Turcia, lăsându-şi impresionanta avere la mâna destinului, iar alte mari vile, precum a lui Regep Aga sau Maria Antonescu, au fost ocupate de diferite persoane de la Bucureşti, trimise aici de comunişti. Populaţia turcă ce dorea atunci să plece în Turcia, pentru a intra în posesia paşaportului, era condiţionată să-şi doneze întreaga avere statului român.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
