Timişoara: PORTRET / Octavian Foale: „A fost o onoare să antrenez Poli“
0
Bănăţeanul este implicat în fotbal din 1952, iar la începutul anilor ’80 s-a mutat la Timişoara, unde a antrenat jucătorii de la Politehnica.
PROFIL
Născut. 20.01.1938 (Reşiţa)
Educaţie. Curs intensiv de antrenor (Bucureşti - 1979)
Experienţă. 37 de ani de antrenorat
Familie. căsătorit, trei fii, trei nepoţi
Născut la Reşiţa, cel mai mare regret al lui Octavian Foale este faptul că nu a reuşit să promoveze cu echipa din oraşul natal, ca jucător, în prima divizie. După ce a făcut armata la Sibiu, unde a şi jucat fotbal, Tavi Foale s-a dus la Iaşi, însă a revenit repede în Banat.
„Situaţia familială era destul de dificilă, aşa că după doi ani m-am întors la Reşiţa. Am jucat acolo opt sau nouă campionate în Divizia B. Am avut echipă foarte bună, iar Liga a II-a era foarte puternică pe atunci, nu ca acum. Contracandidatele la promovare erau foarte valoroase, Universitatea şi CFR Cluj, Oradea, Baia Mare, Timişoara, Sibiu. Cea mai mare satisfacţie a vieţii mele ar fi fost să promovez în Divizia A cu Reşiţa, însă n-a fost să fie”, a povestit antrenorul.
Cum a ajuns la Politehnica
După ce a antrenat la toate nivelurile în Reşiţa, Octavian Foale a ajuns la Timişoara urmându-i pe fii săi. Cel mai mic dintre băieţi, Angelo, a fost luat de Poli după un singur amical. „Pe toţi trei băieţii i-am avut la Gloria Reşiţa, în Divizia B. Liţă Dumitru, care era antrenor la Poli, m-a rugat să jucăm un amical cu ei. Angelo, cel mai mic, era titular în echipă, iar lui Liţă i-a plăcut foarte mult de el. În faţa mea l-a luat şi i-a spus: mă şeptare, vino încoace. De mâine eşti la Poli”. Băiatul zice: „dacă-mi dă voie tata”. Liţă: “păi cine-i taică-tu?” Şi băiatul a arătat înspre bancă, spre mine, iar Liţă a început să râdă, a povestit tehnicianul care în ianuarie a împlinit 71 de ani.
„Cel mijlociu era în lotul naţional de juniori, l-a luat Şerbănoiu la tineret la Poli, iar cel mare a ajuns la UMT. Lereter era preşedinte la club şi m-a adus antrenor la centrul de copii şi juniori. Nu puteam să nu vin, toţi trei copii erau deja în Timişoara. Pentru mine şi familia mea, Politehnica Timişoara a însmenat ceva special întotdeauna, de aceea m-am bucurat foarte mult şi am fost mândru că am avut ocazia să lucrez la club”, a explicat Octavian Foale.
Generaţia următoare
Acum, familia Foale se ocupă de şcoala de fotbal înfiinţată chiar de ei. „Avem cinci grupe momentan, în total undeva între 70 şi 80 de copii, care se antrenează zilnic la Voinţa, pe terenul închiriat de la Rectorat, unde sunt nişte oameni deosebiţi. Ne place să fim în ton cu tot ceea ce apare în fotbal, ne place foarte mult să învăţăm în continuare. Iar cel mai important, după părerea mea, ne place să spunem lucrurilor pe nume. Dacă avem jucători fără perspective, le spunem asta, să nu-şi facă iluzii părinţii”, a spus Tavi Foale.
Întrebări şi răspunsuri
Cum aţi început fotbalul?
În fotbalul mare, după două campionate în Liga a III-a, am ajuns când am fost luat în armată, la Sibiu. Era o echipă care tot timpul se bătea pe primele locuri, dar tot timpul când se crea o echipă mai bună, jumătate erau lăsaţi la vatră. Era o echipă foarte bună.
Cum merge şcoala de fotbal „Luceafărul”?
Încercăm să ne formăm stilul nostru, stilul propriu de lucru. Nu ne putem lăuda deocamdată, pentru că abia de un an şi jumătate am început, iar în oraş sunt şcoli de fotbal de mare tradiţie. Nu putem emite încă pretenţii, dar cu certitudine la clubul nostru se lucrează bine, iar părinţii pot avea încredere în ceea ce facem noi.
Ce-i place
Fotbalul va fi întotdeauna parte din viaţa lui Octavian Foale. „De tânăr şi până voi închide ochii îmi place şi îmi va plăcea la nebunie să antrenez. Şi mai apreciez modestia”, a spus fostul antrenor de la Poli Timişoara.
Ce nu-i place
Tehnicianul apreciază oamenii care îşi ştiu locul. „Nu suport laudele exagerate şi îngâmfarea. Îmi amintesc o vorbă: domnia şi prostia s-au plătit întotdeauna”, a explicat Octavian Foale.
Se încarcă comentariile...
