România, un deşert în ochii unor tineri lionezi

Copiii francezi au venit cu prejudecăţi din cauza cerşetorilor români din ţara modei şi parfumurilor. Tinerii, instituţionalizaţi într-un centru de plasament din Lyon, credeau că nu vor găsi aici nici măcar vegetaţie.

După ce au ajuns cu avionul pe aeroportul din Timişoara, cei nouă adolescenţi au realizat că România nu este chiar cea descrisă de cerşetorii care împânzesc străzile oraşelor franceze.
„Am crezut că aici este doar sărăcie, fără magazine şi fără vegetaţie. Aşa spuneau cerşetorii, că nimic nu este bine în România. Dar am văzut că aveţi magazine, locuri frumoase şi că situaţia este destul de apropiată de cea din Franţa, deşi cred că oamenii nu au la fel de mulţi bani”, au spus Yassine Belacel şi Frank Jouin, doi dintre tinerii veniţi la Recaş de la centrul de plasament din Lyon. Alături de cinci educatori, aceştia se află în tabără în judeţul Timiş în urma unei colaborări cu departamentul Rhône.

Diferenţe între ţări

Miraţi că realitatea este cu totul alta decât cea descrisă de cerşetori, copiii au spus că vor povesti adevărul la întoarcerea în ţară. Diferenţele dintre România şi Franţa sunt însă într-adevăr mari, mai ales atunci când vine vorba despre posibilităţile financiare. Un exemplu îl oferă şi aceste tabere în care participă, pe rând, copiii din centre de plasament. Francezii vin în grupuri în care educatorii constituie cel puţin jumătate din numărul total al tinerilor instituţionalizaţi, pentru că nu se face rabat la salarii şi diurne. Deplasarea se face cu avionul, iar copiii primesc bani de cheltuială. De altfel, una dintre distracţiile oferite de partea română a fost o excursie de shopping la mall-ul din Timişoara.

Educatorii francezi au spus, la rândul lor, că principala diferenţă dintre sistemul de asistenţă socială din ţara lor şi cel autohton este legată de disponibilităţile bugetare. „Din punct de vedere educativ cred că suntem la fel. Diferenţa o fac banii mai puţini din România, dar şi o tradiţie mult mai veche a sistemului de servicii sociale franceze”, a explicat Hacina Keraoun, asistent social.

Cum e la noi

În oglindă, posibilităţile Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Timiş sunt mult mai limitate atunci când vine vorba de trimiterea tinerilor din centrele de plasament în tabere din Franţa. Pentru că nu îşi pot permite să plătească mai multe persoane, fiecare educator este nevoit să aibă grijă de numeroşi copii. Ei se bazează mai mult pe banii pe care şi-i pregătesc singuri, după ce diurnele au fost mult reduse de stat. În timp ce francezii ajung în trei ore la destinaţie, fiind trimişi în excursie cu avionul, copiii români şi cei care îi au în grijă călătoresc două zile la dus şi două la întoarcere cu autocarul, pentru a reduce costurile deplasării.

Chiar şi aşa, tinerii din centrele de plasament se bucură când merg la sau primesc în vizită francezi. „Ne înţelegem extraordinar. Ne-am jucat, am făcut o petrecere, am dansat”, a spus Darius Gherman, de 10 ani, de la centrul din Recaş. Petrecerea i-a fost dedicată lionezei Nawelle, care şi-a sărbătorit majoratul în România. „Le-au plăcut şi muzica populară şi manelele, au dansat până au ameţit. Ne-am înţeles chiar dacă am vorbit prin semne”, a spus şi Florin Pascu, de 14 ani, din aceeaşi instituţie de ocrotire. Anul viitor, va fi rândul copiilor români să meargă în Franţa.

Din punct de vedere educativ cred că suntem la fel. Diferenţa o fac banii mai puţini din România.
Hacina Keraoun, asistent social