Regizorul Florin Iepan despre problemele din TVR: „Postul naţional e o gaură neagră”

Florin Iepan. FOTO: Arhivă

Regizorul şi producătorul Florin Iepan, care a fost angajat al TVR-ului, dar şi colaborator pentru numeroase proiecte, vorbeşte despre experienţele sale cu postul naţional şi încearcă să unească societatea civilă pentru salvarea televiziunii publice.

Televiziunea publică din România a rămas încremenită în anii ‘70-’80. Chiar dacă de-a lungul celor 23 de ani de la Revoluţie s-au perindat mai mulţi şefi instalaţi politic, TVR a rămas o gaură neagră pentru bugetul ţării. Indiferent cât au fost de performanţi, niciodată nu s-a luat taurul de coarne, pentru a reforma radical TVR-ul. De altfel, „încremenirea” din instituţie este indicată şi de una dintre vorbele celebre din rândul angajaţilor, care indicau cât de sigur este un loc de muncă acolo: „din televiziunea publică se iese doar cu picioarele înainte”.  Regizorul şi producătorul timişorean Florin Iepan este dispus să coalizeze societatea civilă din România, singura care poate salva televiziunea naţională.

Experienţa în TVR a regizorului care tocmai a lansat documentarul „Odessa”, unul foarte controversat, a început în anii ‘90, iar întâmplările de „poveste” nu lipsesc. „În 1997, microbuzul echipei de filmare de la TVR din care făceam parte a fost oprit la graniţa sârbo-română. Vameşul sârb a urcat în maşină şi a descoperit sub scaunul şoferului un sac plin cu arpagic şi o scoică nou-nouţă de WC, ascunsă printre echipamentele de filmare. S-a uitat la noi ca la nişte oameni de doi bani şi s-a dat jos fără să spună un cuvânt. A fost unul din momentele în care mi-a fost ruşine că lucrez pentru TVR şi că sunt român. Ne îndreptam spre Timişoara după ce timp de o săptămână am filmat paramilitarii lui Arkan cum colectau taxă de protecţie de la miile de români care vindeau nimicuri în timpului embargoului, în piaţa Novi Beograd”, a povestit Florin Iepan. 

Din echipa lui de nouă oameni (diurna TVR era pe atunci 100 de dolari pe zi), cinci erau la cumpărături prin Beograd şi patru filmau. „Să filmezi de pe un bloc turn tigrii lui Arkan înarmaţi până în dinţi a fost cel mai riscant lucru pe care l-am făcut până acum în profesia asta. Când am băgat materialul în masa de montaj de la TVR Timişoara am descoperit că jumatate din el era neclar datorită echipamentului prost întreţinut şi necalibrat. Din ce se putea monta, cu chiu cu vai am încropit un documentar de scurt metraj  «Peisaj după embargo», care, culmea, a câştigat marele premiu la MediaFest”, a mai spus Iepan.

Freelancer pentru TVR

Regizorul şi-a dat demisia o lună mai târziu din TVR şi a devenit freelancer. „Din acel moment a început cariera mea adevarată de TVR-ist, care continuă până astăzi”, a adăugat producătorul. A făcut primul travel-show din Romania produs de un independent „Călător în ţara Eclipsei” (1999), primul reality-show românesc „Cinci pentru naţiune” (2000), mai multe coproducţii internaţionale de film documentar şi episodul „Ion Antonescu” de la Mari Români. 

„Am schimbat în timpul ăsta o gramadă de şefi supremi la TVR, am reţinut doar doi, Nicolau şi Giurgiu, amandoi veniţi din privat cu rezultate în spate. Despre Sasu, cu tot aerul lui misterios de şef la cantina Securităţii, cred sincer că nu a mutat nici o scrumieră de pe o masă pe alta în TVR. Lăzescu, alt figurant fără trecut şi viitor în media, mi s-a părut un provincial pierdut în Gara de Nord”, a mai spus Florin Iepan.

Timişoreanul susţine că gestul echipei lui Claudiu Săftoiu, de a concedia 800 de angajaţi, este cel mai curajos act managerial din TVR de după 1989. „Dar este inutil dacă nu va fi urmat de restructurări care să vizeze nucleul dur de sinecurişti cu vechime, cei cu salarii mari, cu CV-uri umflate cu emisiuni născute moarte, cei responsabili de lipsa cronică de performanţă a TVR. Acest nucleu dur se simte ameninţat şi, în loc să-şi cheltuiască în linişte salariul, să-şi vadă de ciubucuri şi firme sau să joace Solitaire în «turn», cere isteric să lucreze, să producă, adică să facă ce ştie el mai bine: conţinut mediocru la costuri mari”, este de părere Iepan.

„SRTV este ţinută ostatică de proprii angajaţi”

Conform lui Florin Iepan, marea bătălie în TVR se va da cu puternicul sindicat din televiziunea publică. „Dacă echipa lui Claudiu Saftoiu va ceda, datoria uriaşă a SRTV o să crească exponenţial, fără ca saltul de audienţă să fie posibil într-o piaţă TV care este mai dură ca niciodată. O să vedem aceleaşi acuze prăfuite cu politizarea şi managementul prost. SRTV este o instituţie publică ţinută ostatică de propriii ei angajaţi. Printre aceştia sunt şi profesionişti, dar mult mai puţini decât ne imaginăm, iar autorii şi emisiunile care contează poţi să le numeri pe degetele de la două mâini. În rest vid, un vid sindical populat cu băieţi deştepţi şi oameni sau familii disperate, care realizează că nu au o meserie adevarată şi că şansa lor să iasă la pensie de aici este tot mai mică”, afirmă Florin Iepan.

Timişoreanul pregăteşte organizarea, în această vară, a unei dezbateri publice, la care să participle reprezentanţii societăţii civile din România, singura care, în opinia sa, va putea salva TVR. 

„Pe cine se poate baza actuala echipă de conducere într-un eventual război de gherilă cu «hidra sindicală» din TVR? Poate pe indiferenţa clasei politice, care nu mai depinde de televiziunea publică şi care îşi dă seama că dama de companie, care venea la pachet cu puterea politică, este compromisă, scumpă şi tot timpul pusă pe scandal. Singura care ştie cât de varză este sistemul de valori al românului este societatea civilă. Tocmai societatea civilă nu-şi poate permite ca ideea de post TV şi conţinut public să fie total compromise. Sunt conştienti de treaba asta TVR-iştii autentici, care mai au ceva de spus? Cred că în viitor, televiziunea publică va fi a societăţii civile sau nu va fi deloc”, a mai declarat Florin Iepan.

Salvarea poate veni de la societatea civilă

Florin Iepan a dat exemplul posturilor publice din Europa, care funcţionează în interesul societăţii civile. „Dau exemplu televiziunea AVRO din Olanda, unde există un întreg canal alocat societăţii civile. În politica editorială de la TVR, în cei 23 de ani, nu a fost niciodată prezentă societatea civilă. Peste tot în lume societatea are de spus ceva în radioul şi televiziunea publică, boardul are persoane din societatea civilă. Acesta este rolul televiziunii publice, pentru că se ştie că posturile private au mesaje cu conţinut partizan şi foarte mult divertisment”, a mai spus Iepan.

Florin Iepan crede că angajaţii din TVR respectă o lege nescrisă, prin care nu se vorbeşte despre problemele din instituţie. „Ei ştiu mai bine unde este lipsa de performanţă. Dacă stai de vorbă cu ei în privat toţi se plâng, dar nimeni nu îşi asumă o poziţie oficială. E ca pe vremea lui Ceauşescu. Însă tăcerea lor înseamnă complicitate la degradare. Postul naţional e o gaură neagră”, a adăugat omul de televiziune.

Iepan susţine că televiziunea publică a rămas încremenită în anii ‘70, este ostilă pieţei media din afară şi faţă de producătorii independenţi, face o protecţie socială şi nu este performantă.

Televiziunile publice, spre deosebire de posturile comerciale private, au şi rolul de a educa, într-o societate care are sistemul de valori individual este foarte sărac. 

„Mulţi nu au carte, au carenţe în educaţie şi civilizaţie, nu se implică în societate. Aşa apar votanţii unor politicieni care nici nu ar trebui băgaţi în seamă. Dacă televiziunea naţională ar fi funcţionat corect, o parte din aceste probleme s-ar fi corectat în timp. Dar să nu uităm că, în anii ‘90, tot televiziunea publică a jucat un rol negativ în instigarea oamenilor. Vezi mineriadele. Vă aduceţi aminte cum erau trataţi cei din opoziţie, de exemplu Coposu? În TVR încă mai sunt oameni din aceea perioadă, iar ei cu siguranţă ar putea să folosească aceleaşi mijloace dacă li se va cere”, a mai spus Florin Iepan.