Making of pentru Timişoara 2021. Călătoria din Infern în Paradis: „Ştii că va lua Clujul? Avem informaţia pe surse“
0
În 16 septembrie 2016, la conferinţa de presă în care s-a anunţat numele oraşului din România care va fi Capitală Culturală Europeană în 2021, delegaţia timişoreană era undeva pe rândurile din spate. Toţi ochii, aţintiţi spre cei de la Cluj. Toate camerele de luat vederi, toţi fotografii erau lângă ei.
Simona Neumann, directorul Asociaţiei Timişoara Capitală Culturală Europeană 2021, cea care a coordonat proiectul prin care oraşul de pe Bega a câştigat titlul, a fost invitată să la „Fuck-up Nights”, să povestească despre experienţa sa. Deşi Timişoara a început deja implementarea proiectelor din dosar, acum fiind în etapa Start-up, nu strică să ne amintim cât de greau a fost drumul....
În 2011 exita un grup de iniţiativă foarte entuziast, format din reprezentanţi ai societăţii civile, din administraţia publică, care au avut un scop, ca Timişoara să candideze pentru Capitala Culturală Europeană.
La început nu era nimic...
Acel grup a reuşit să înfiinţeze Asociaţia Timişoara Capitala Culturală Europeană, cu peste o sută de membri. Simona Neumann nu era în Timişoara, ci lucra la un proiec pentru Comisia Europeană, în Cipru.
„Erau foarte multe vise, speranţe, era totodată un haos, pentru că nu se ştia ce criterii trebuie îndeplinite, cum se organizează candidatura, nici măcar la nivelul Comisiei Europene, care organiza concursul, nu era în vigoare noua legislaţie. La început nu era nimic. Nu era nici sediu, nici personal, nici finanţare. Dar exista foarte mult entuziasm şi voinţă din partea unui grup de timişoreni”, a început povestea Simona Neumann.
În 2012, Asociaţia Timişoara Capitala Culturală Europeană avea deja un proiect: „Memoria cartierului meu” dar şi un concerp: „Revolutionary”.
Au fost şi doi directori care au demisionat consecutiv.
A primit oferta pe insula Cipru
Pe la mijlocul anului 2012 asociaţia a rămas fără director – acesta fiind şi singurul angajat până atunci.
„În vara anului 2012, eu eram undeva pe o insulă, din Mediterana, mai exact în Cipru. Terminasem un proiect de trei ani, de succes, dar foarte complicat, din partea Comisiei Europene. Mi-am luat o pauză de trei luni, să savurez Mediterana. M-am pomenit cu soţul meu aterizând pe insulă. A este un proiect important la Timişoara şi dacă nu aş fi interesată să mă mă întorc acasă. Am spus că mă mai gândesc. Între timp le-am spus să mai caute pe altcineva.

Soţul meu a revenit în septembrie, spunându-mi că încă nu s-a găsit un director. Mi-a propus din nou să accept eu. <E un proiect complicat, aşa cum îţi place ţie>, mi-a spus. Am întrebat care e bugetul proiectului. Mi-a spus că nu există bani. Am întrebat câţi angajaţi are asociaţia. Răspunsul a fost că niciunul. Dar unde e sediul? Nu există niciun sediu. L-am întrebat, <Victor, eşti soţul meu, în ce vrei să mă bagi? Pe cine iubeşti mai mult, pe mine sau pe Timişoara?>. Mi-a răspuns că <pe amândouă>. La un asemenea răspuns am zis că mă merită să vin să văd măcar despre ce e vorba”, a povestit Simona Neumann.
A preluat asociaţia pe un val de neîncredere
Aşa a ajuns în ianuarie 2013 la Timişoara, să preia Asociaţia. Era un val de neîncredere totală.
„Nici condiţiile de candidatură nu erau clare, nu ştiau cum să te pregăteşti. Aveam şi presă negativă, pentru că presa nu era informată. Se aducea mereu exemplul Clujului, care avea deja o asociaţie funcţională, cu experţi internaţionali. Ce am putut să fac era să stau de vorbă cu oamenii. Pur şi simplu”, a explicat Neumann.
Într-un an de zile a avut 321 de întâlniri, cu lideri de opinie din oraş, reprezentanţi ai instituţiilor, cu administraţia publică, cu presa, a încercat să explice cum trebuie făcută candidatura şi să nu se aştepte lumea la concerte, pentru că nu asta trebuie să facă.
„Am invitat reprezentanţi ai altor capitale culturale în oraş, oameni care au derulat cu succes astfel de evenimente, să vorbească ei despre experienţa lor. În 2014 am pus la cale o campanie de informare, în care informam publicul ce înseamnă candidatura, beneficiile, cum se pot implica... Cele mai plăcute momente au fost atunci când oamenii au început să vină spre noi, lucrurile au început să se mişte”, a mai spus timişoreanca.
Curtea de Conturi a blocat finanţarea Primăriei
2015 a fost un an crucial, pentru că a fost anul pentru preselecţie. Erau deja 14 oraşe în comptetiţie. „Am avut un moment foarte dur, trebuia să depunem candidatura în septembrie, iar în vara anului 2015 Curtea de Conturi a blocat finanţarea Primăriei. Iar noi ne bazam pe asta. Celelalte instituţii publice au devenit şi ele reticiente în a ne finanţa. A fost un moment de cotitură. Echipa care este în spatele acestei candidaturi nu a ezitat niciun moment să meargă mai departe. Au fost nişte momente foarte dificile”, a mai povestiti Simona Neumann.

Dosarul a fost, până la urmă, depus. Dar deplasarea la Bucureşti, în decembrie, pentru susţinerea candidaturii în etapa de preselecţie, a fost pusă în pericol. Asociaţia nu mai avea bani.
„Până la urmă, am reuşit să obţinem banii pentru deplasarea la Bucureşti. Toate celelate 13 candidate au mers cu avionul. Echipa din Târgu Mureş era cazată la Sheraton. Noi ne-am dus cu o maşină, a fost foarte romantic, am repetat pe Valea Oltului prezentarea. Am fost singurii care am ajuns cu maşina la Bucureşti. Dar nu ne-am lăsat înfrânţi. Am ştiut să fim o echipă”, a spus Simona Neumann.
Până la urmă, Timişoara s-a calificat. A ajuns pe lista celor patru oraşe care au ajuns în finală.
„Ştii că va lua Clujul? Avem informaţia pe surse”
Timişoara a ajuns să se lupte cu Bucureşti, Iaşi şi Cluj pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021. Au continuat să existe sincope cu finanţarea, au fost foarte mari întârzieri, dar până la urmă lucrurile au intrat pe un făgaş normal.
„Ideea e că am implicat foarte mult oamenii. Am avut 160 de voluntari. Iar atunci când am lansat conceptul final, <Shine your light - Light up your city>, <Luminează oraşul prin tine>, nimeni nu a mai fost luat prin surprindere. Am intrat cu acest concept printre timişoreni”, a mai spus Neumann.
În 16 septembrie 2016 a fost ziua decisivă. Candidaţii au avut susţinerea în faţa juriului de la Bucureşti, de la Ministerul Culturii.
„Între momentul terminării susţinerii proiectului nostru şi momentul deliberării au fost trei ore. Poate cele mai lungi trei ore ale noastre. Înainte să ajungem la Ministerul Culturii, unde s-a ţinut conferinţa de presă, unde juriul a anunţat câştigătorul, m-a întâmpinat cineva pe holurile ministerului şi mi-a spus: <Ştii că va lua Clujul? Avem informaţia pe surse>. I-am spus că nu cred nimic până nu se anunţă oficial. Ştiam regulamentul, juriul deliberează fără nicio altă persoană de faţă, nu spun nici măcar ministrului Culturii din ţara respectivă care este rezulatul până la anunţul oficial”, a afirmat Neumann.

„The winer is...”
Când echipa din Timişoara a intrat în sală, toate camere de luat vederi, toţi fotografii, erau aţintiţi către echipa din Cluj.
„Eram cu toţii încordaţi. Preşedintele juriului începea să spună că toate cele patru oraşe sunt foarte bune, cele trei pierzătoare trebuie să îşi ducă proiectele mai departe, pentru că sunt foarte bune. Apoi începea să spună despre valorile europene care primează azi, erau cumva fraze din dosarul nostru, aveam impresia că citea din dosarul nostru... Apoi a spus <The winer is>..., urmat de opt secunde de pauză... Şi apoi: Timişoara! A fost un moment extraordinar, exploziv, momentul în care am ştiut că nimic nu a fost în zadar”, îşi aduce aminte Simona Neumann, care şi-a imaginat tot acest proces ca pe o metaforă a „Divinei Comedii” al lui Dante Aleghieri. Cu o perioadă de infern, cu purgatoriu, cu paradisul, care a fost câştigarea titlului.
„Cea mai importantă lecţie a fost să nu renunţăm niciodată. Oricât de grele sunt momentele, există cineva, alţi oameni, dispuşi să te ajute, să se alieze cu tine. Dar pentru asta trebuie să arăţi, să dovedeşti că eşti disponibil”, a adăugat Simona Neumann.
Şi mai e ceva ce a dorit Simona Neumann să împărtăşească. „În joburile pe care le-am avut nu ajungea să fac ceva 100 la sută. Trebuia întotdeauna 150 la sută. Pentru că 150 la sută reprezintă excelenţa. Vorba bunicile mele să faci tot ce ştii tu mai bine şi încă puţin mai mult”, a încheiat Simona Neumann.

Timişoara se află acum în faţa unui moment istoric, care va schimba totul în oraş şi regiune.
Citiţi şi:
Cine este Simona Neumann, femeia din spatele proiectului Timişoara Capitală Culturală Europeană 2021