FOTO Cu nod în gât prin lagărul de câini al Primăriei Timişoara, de Ziua Porţilor Deschise
0
De Ziua Internaţională a Animalelor, societatea Danylor, cu care Primăria Timişoara are contract pentru gestionarea câinilor comunitari, şi-a deschis porţile publicului larg.
De regulă, în adăpostul pentru câini de pe Calea Şagului se intră ca într-o unitate militară. Oamenii care vor să vadă căţeii sunt legitimaţi, iar fără buletin nu trece nimeni. Acum însă, pentru două zile, intrarea este liberă.
O vizită la adăpostul de câini de la Timişoara nu este o fericire. Se face cu nod în gât, pentru că este un loc trist. Este un loc al suferinţei pentru animale. Este un loc în care fiecare din cei 324 de câini are o poveste cu final tragic.
Adăpostul arată mai de grabă ca o fermă de porci. Animalele stau în cuşti, pe betonul mereu umed. Fiecare cuşcă are şi un placaj de lemn pe care câinii dorm. Nici urmă de încălzire. E frig, umezeală şi putoare. Trebuie să ai stomac bun să rezişti mirosului îngrozitor. Asta în ciuda faptului că se curăţă adăpostruile.
„E o fermă. Unde ai 300 de animale e normal să miroase ca la o fermă de vaci sau de porci”, spune Ionel Puşcaş, directorul de la Danyflor.
În timp ce vizităm „închisoarea” câinilor vagabonzi apare un bătrânel. De două zile i-a dispărut câinele din curte. Nu l-a găsit nici la Danyflor. Câinii latră. Unii îşi arată colţii, alţii devin neliştiţi. Sunt şi din cei care parcă imploră vizitatorii pentru o mângâiere. Ai impresia că dacă ar putea să vorbească ar spune: „Ia-mă acasă pentru că o să fiu cuminte şi nu îţi voi roade papucii”. Pe mulţi se vede urma de „bună purtare”. Unii au cicatrici, alţii sunt pur şi simplu căliţi de viaţa de câine comunitar.
Într-una din cuşti se află, de unul singur, izolat, un câine de rasă chaw-chaw. Are şi un mesaj: „Câine periculos!”. Aflăm că a avut stăpân, dar a fost aruncat pentru că niciun membru al familiei nu a scăpat nemuşcat. Nici cei care intrau pe poartă nu aveau o soartă mai bună.
220 de locuri noi în curtea Danylorului
Noutatea este în curtea adăpostului. În această vară, cu o investiţie de aproximativ 60.000 de euro, s-au construit ţarcuri noi, ceva mai aproape de normele civilizate. Sunt 220 de locuri pentru câinii care ajung aici. Cei de aici sunt privilegiaţi, iar când bate soarele e chiar un răsfăţ pentru ei.
Cuştile sunt dotate cu căsuţe de lemn în care câinii dorm. Responsabilii adăpostului spun că nu e problemă că noaptea este foarte frig, nici că vine iarna. Doar sunt câni de pe stradă. În realitate, pe stradă probabil că fiecare câine îşi găseşte un refugiu călduros.
Facem cunoştiinţă cu Audi, un căţel de mărime medie, care şchioapătă. A suferit un accident în faţa Penitenciarului. Un Audi l-a lovit în plin şi a rămas înţepenit în tabla de la aripă. Voluntarii de la Salvo s-au chinuit două ore să îl scoată de acolo, a fost nevoie de anestezierea lui, iar apoi de patru luni de tratamente pentru refacerea piciorului necrozat.
Apoi, vedem un căţel alb, blănos, cu un lanţ la gât. El a fost legt de gardul de la Şcoala Generală nr.12, cu mesajul: „Sunt orfan! Adoptaţi-mă!”. Aici îi găsim, împreună într-o cuşcă, pe Compo şi Fetiţa, câinii lui Oscar Berger, fostul director al ziarului Timişoara. Ei au ajuns la Danyflor cu două zile înainte ca Berger să moară.
O săptămână au avut probleme cu mâncatul. Compo nu a mâncat trei zile. Sunt câini bătrâni, ambii având peste zece ani.
Mai sunt şi alţi câini cu lanţuri la gât. Dar nu i-a revendicat nimeni niciodată. O dată la două săptămâni, câinii cei mai simpatici sunt scoşi la târgurile de adopţie organizate de Primărie. În medie, patru-cinci nu se mai întorc în lagăr, ci îşi găsesc stăpân.
Un căţel norocos de Ziua Porţilor Deschise
După o zi întreagă cu porţile deschise la Danyflor soarele a strălucit pentru unul din câinii de la adăpost. Ancuţa Pataki a venit alături de soţ şi de fiu decisă să înfieze un câine. Au făcut câteva ture bune, s-au uitat după fiecare căţel, iar în final s-au oprit la unul din ei.
„Am venit să adopt un câîne. Am zis că nu mă duc acasă fără. Eu vroiam doi, dar soţul nu era de acord. Dar până la urmă tot doi vom avea. Am căutat un câine care să semene cu câinele nostru care a murit. Am avut mereu animale. Un câine e ca un copil. Le transmit turor iubitorilor de animale să nu ezite, să adopte un câîne. Dacă au unde să-l ţină, e mare păcat să nu o facă”, a spus Ancuţa Pataki, care a venit pregătită cu lesă, dar şi cu mâncare pentru câine.
Au mai fost şi alţi timişoreni care şi-au arătat intenţia să adopte un câine, dar erau indecişi. Unii au făcut poze şi au promis că revin.
La sfârşitul lunii intră în vigoare Legea eutanasiei, care spune că după 14 zile câinii urmează să fie omorâţi. Totul va depinde de administraţiile locale, care pot alege să ţină câinii dacă au bugete şi locuri amenajate. Salvarea stă însă şi în iubitorii de animale care pot să adopte un câine chiar dacă este vorba de un maidanez.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
