Florian Lungu, cel mai importat critic român de jazz: “A început să existe o apetenţă pentru muzică evoluată în rândul clasei de mijloc”

Florian Lungu a fost prezentatorul celor mai multor ediţii la Festivalul de Jazz de la Gărâna. “Moşu” ne-a acordat un interviu în care vorbeşte despre fenomenul din Munţii Banatului, despre trecutul, prezentul şi viitorul jazz-ului în România.

Florian Lungu este omul cu care se poate lăuda cu peste 7.000 de emisiuni de radio şi televiziune, sute de articole de specialitate dedicate jazz-ului. A participat ca prezentator la cele mai importante festivaluri şi concursuri pe teme de jazz din România. Are numeoase cursuri universitare de jazz şi a predat cinci ani şi la Facultatea de Jazz de la Timişoara. Festivalul de Jazz de la Gărâna a crescut sub ochii lui Florian Lungu.

Cum vedeți creșterea și maturizarea fenomenului Gărâna?

Am fost aproape de la începuturile festivalului. Nu chiar de la prima ediţie. Oricum, totul a început în curtea hanului La Răscruce, la iniţiativa lui Gigi Tăuş, bijutierul de la Timişoara. La început veneau doar muzicienii din diasporă cu cei de prin zonă, care aveau case de vacanţă la Brebu şi Gărâna. Atunci se cânta într-un foişor, apoi, când a început să crească, s-a construit o şcenă. Când lumea a început să urmărească concertele şi de după gard, festivalul a fost mutat în Poiana Lupului. Acum vin cele mai sonore nume pe plan mondial şi mii de oameni.

 

Galerie foto din Poiana Lupului

Se poate spune că avem de-a face cu cel mare festival de gen din Sud-Estul Europei?

A devenit un evenimet de prestigiu pentru cultura românească, o modalitatea de face cunoscute frumuseţile naturale, pentru că se desfăşuară într-un loc fără egal. Este natură, aer liber, munte. E adevarărat, a devenit cel mai mare festival de acest gen din Sud-Est-ul Europei. Acest festival e unic în felul ei. Aici există o comuniune perfectă între cultura muzicală şi turism.

Credeaţi că există aşa de mulţi iubitori de jazz la noi?

Există o falsă impresie că jazz-ul este o muzică sofisticată şi grea. A începăut să existe o apetenţă pentru asemenea muzică evoluată în rândul clasei de mijloc. Asta este marele câştig, pentru că la începutul festivalului de la Gărâna, jazz-ul era apanajul celor din <high life>. S-a mai deşteptat ascultătorul de muzică.

Cu toate astea sunt prea puţine evenimente de jazz în România...

Nu ne putem compara cu alţii. În Franţa, numai în perioada de vară am număra 115 festivaluri! E înbucurător că în vestul ţării se ascultă mai mult jazz. Există festival la Lugoj, Jimbolia, Timişoara, Gărâna, la Sibiu, Satu Mare, Cluj Napoca. Dar încet au început să aparaă şi la Botoşani şi chiar există un festival în "marele" oraş Victoria. La Bucureşti se ascultă jazz şi există un festival de renume, Green Ours Jazz Fest.

Care e explicaţia că bănăţenii iubesc mai mult jazz-ul?

Banatul este o zonă specială, cu oameni mai deştepţi. Să nu uităm că la Timişoara a fost prima facultate de jazz din România. Oamenii au avut altă deschidere încă înainte de 1989. Sunt mult mai occidentali decât în alte zone ale ţării. Însă nu este o problemă cu numărul de ascultători. Nu e nevoie ca toată lumea să asculte jazz. Gărâna şi faptul că aici vin 12.000-13.000 de oameni, e o excepţie. În general ascultătorul de jazz face parte dintr-o minoritate dârză.

Galerie foto Gărâna 2011

Vin tinerii din urmă să îi înlocuiască monştii jazz-ului românesc?

Până acum câtva timp spuneam că nu are cine să înlocuiască muzicieni precum Johnny Răducanu... Dar acum pot să afirm că există mulţi tineri foarte talentaţi. Există şcoală de jazz în Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara. Un excemplu este orădeanul Marius Pop, care a cântat în ultima zi, la Gărâna. Este fiul lui Călin Pop, de la Celelalte Cuvinte. E un miracol acest copil, cântă extraordinar.

De se plâng unii că festivalul de la Gărâna a devenit un eveniment comercial?

Orice mare eveniment creează în jurul lui o industrie. Nu se poate dezvolta altfel. Apoi prozeliţii au nevoie să mănânce, să bea, să consume, să se distreze, să se simtă bine. Dar să nu uităm că acest festival e foarte greu de organizat. Aici trebuie să aduci totul: scena, instrumentele, tarabele, produsele, chiar şi curentul.

Câţi dintre cei care vin la Gărâna o fac pentru jazz şi câţi pentru natură?

E cam la egalitatea. Pentru mulţi festivalul e un motiv de evadare în natură. Aici găsesc ceva ce nu au în oraş. Această evadare este însoţită şi de aceast eveniment minunat.



Galerie foto cu minunata zonă a Gărânei

Care artist v-a plăcut cel mai mult în acest an la Gărâna?

Au fost foarte mulţi artişti de valoare mondială. Hiromi a venit cu un jazz foarte spectaculos. Unii spun că ce face ea e circ. A venit şi cu o garnitură foarte tare cu Anthony Jacksson şi Siomn Philips, care a avut un solo ucigător. A fost cel mai bun solo văzut vreaodată de mine. Mi-au plăcut toți.

Citiți și:

Trompetistul norvegian Mathias Eick, la Gărâna: "Toți norvegienii sunt șocați de atentat. Nu vă pot descrie starea de spirit de acasă”

Mobilizare generală la Gărâna pentru aducerea unui pian japonezei Hiromi

Cu papagalul inteligent la Festivalul de Jazz de la Gărâna GALERIE FOTO