Documentul unic, vechi de peste două secole, prin care Timișoara a fost ridicată la rang de oraș liber regesc FOTO
0Muzeul Național al Banatului adăpostește prețiosul document prin care Timișoara a fost ridicată la Rangul de Oraș Cezaro-Crăiesc. Un artefact de o măiestrie rară, legat în piele nobilă, cu pagini de pergament „ce respiră istorie” și ornamente regale ce îmbrățișează scutul cu noul blazon.
Un moment important în existența Timișoarei a intervenit în anul 1781. Prin Diploma din 21 decembrie 1781, emisă de Iosif al II-lea, împărat al Sântului Imperiu Roman și rege al Ungariei, Timișoara a dobândit statutul privilegiat de oraș liber regesc.
Toate acestea, după ce Banatul Timișoarei a fost cedat de către austrieci Regatului Ungariei, iar teritoriul a fost împărțit în comitate (Caraș-Severin, Timiș și Torontal) în 1779. Statutul a fost reînnoit în anul 1790 de împăratul Leopold al II-lea.
Timișoara beneficia de acum de o serie de avantaje importante care au îngăduit dezvoltarea accelerată a activităților urbane: orașul era scos de sub jurisdicția comitatului, avea dreptul să trimită reprezentanți proprii în Dieta Ungariei, își alegea propriii dregători și jurați, percepea vamă la intrarea și ieșirea mărfurilor, avea dreptul de a organiza târguri anuale și săptămânale, de a-și stabili bugetul propriu de venituri și cheltuieli anuale, era scutit de anumite obligații fiscale și avea dreptul la o stemă proprie, printre altele.
„Sărbătorim eleganța istoriei”
Muzeul Național al Banatului adăpostește prețiosul document prin care Timișoara a fost ridicată la Rangul de Oraș Cezaro-Crăiesc.
„La Muzeul Național al Banatului sărbătorim eleganța istoriei într-o manieră cu totul aparte! Sărbătorim 242 de ani de când Timișoara a fost ridicată la rangul de oraș cezaro-crăiesc.
Vă invităm să redescoperiți Diploma de Ridicare a Timișoarei la Rangul de Oraș Cezaro-Crăiesc – un document nu doar de hârtie, ci de istorie vie! În anul de grație 1781, sub semnătura augustă a Împăratului Iosif al II-lea, Timișoara, această perlă urbană, a fost ridicată la rangul de Oraș liber regesc. Un moment de cotitură, o schimbare de paradigmă, un salt cuantic în tărâmul dezvoltării urbane (…).
Și cum să nu ne înclinăm în fața Diplomației însăși? Un artefact de o măiestrie rară, legat în piele nobilă, cu pagini de pergament ce respiră istorie, și ornamente regale ce îmbrățișează scutul cu blazonul Boemiei. Iată cum un act aparent simplu a putut schița cu penița destinul unui oraș”, spun cei de la Muzeul Banatului.
După noile prerogative din 1781, în Timișoara a început cu adevărat dezvoltarea.
“Aceste prerogative nu doar că au îmbogățit paleta urbană a Timișoarei, dar au și pictat un viitor luminos pe pânza timpului. Un marș triumfal prin arhitectura timpului - de la bastioanele impunătoare ale cetății la ingineriile hidraulice de avangardă, Timișoara s-a transformat într-un tablou de inovație și avânt cultural”, mai spun cei de la Muzeul Banatului.
Iosif al II-lea al Ungariei conferă Timișoarei o nouă pecete, cu o nouă stemă. Iată ce semnificație au elementele din blazon.
“Cele patru fascii ondulate de argint din primul câmp semnifică cele patru ape care au fost granița Banatului Timișoarei: Mureșul la nord, Cerna la est, Dunărea la sud, respectiv Tisa la vest. În cel de-al doilea câmp se află poarta Forforosa, prin care intrase triumfal principele Eugeniu de Savoia-Carignano în anul 1716, cucerind cetatea din mâinile otomanilor; de altfel, pe turn sunt așezate două stindarde ale casei de Savoia, amintindu-se astfel fix momentul cuceririi Timișoarei de către trupele imperiale. În cel de-al treilea câmp, jos, este redată cetatea, cu zidurile sale albe și apa Begăi la dextra. Peste toate se află un ecuson de aur cu acvila imperială care poartă pe piept cifra regelui Iosif II. Spun rege, și nu împărat pentru că diploma a fost conferită în calitatea sa de rege al Ungariei, nu de sfânt împărat al romanilor”, a explicat heraldistul Drăgan-George Basarabă.
Se încarcă comentariile...
