Cum se făcea dreptate acum un secol

Decebal Anastasescu este un renumit inginer constructor care trăieşte în Timişoara. Foto: Sebastian Tătaru

Decebal Anastasescu, cunoscut inginer constructor timişorean, este fiul unui magistrat ajuns celebru pentru corectitudinea sa. Marius Anastasescu este fost judecător şi ofiţer combatant în Primul Război Mondial, la începutul secolului XX.

Fiul magistratului, Decebal Anastasescu, este un renumit inginer constructor, care trăieşte în Timişoara. Ajuns la 85 de ani, Decebal Anastasescu îşi aminteşte cum se făcea justiţie în copilăria sa. Inginerul povesteşte că, la începutul carierei, tatăl său a fost repartizat ca judecător în Boşoteni, un sat sărac din Oltenia, iar mai mare peste zona respectivă era un boier.

„Cum a auzit că tata a ajuns judecător în sat, i-a mobilat casa, îl chema de două-trei ori pe săptămână la conacul său la masă. A venit însă vremea când ţăranii din sat şi-au cerut drepturile şi au deschis proces, iar dosarul a ajuns la tata. Era un om foarte corect, pentru care cuvântul corupţie nu exista. Le-a dat dreptate sătenilor şi nici nu s-a terminat bine procesul, că boierul i-a luat tot ce-i dăduse şi s-a terminat cu prietenia lor”, a povestit Decebal Anastasescu. Din Boşoteni, Marius Anastasescu a fost repartizat ca judecător la Oraviţa, iar de acolo a ajuns procuror la Timişoara.

Povestea beizadelei

Potrivit lui Decebal Anastasescu, o perioadă a funcţionat şi la noi sistemul american, cu juraţi. Anastasescu a povestit şi despre un dosar în care tatăl său, procuror, o ancheta pe o tânără de bani gata, fiica unuia din cei mai influenţi oameni ai vremii.
Inginerul povesteşte că fata ducea o viaţă numai de petreceri cu o activitate nocturnă, iar într-o dimineaţă când s-a întors cu maşina de la un chef, ameţită bine, a ratat o curbă din centrul Timişoarei şi a intrat pe trotuar, unde a ucis un cerştetor orb, care tocmai ieşise pe stradă. „Tata stătea de multe ori până târziu la lucru, îl prindea 10 seara acolo. Într-o seară am mers cu mama să îl luăm acasă pentru că venea târziu de tot. Nu am să uit niciodată. Pe masă era un dosar de un metru, cu declaraţii, expertize, planşe, tot ce trebuia. Tata, foarte revoltat, mi-a arătat ce a putut să facă nenorocita aceea”, a mai spusDecebal Anastasescu.
Beizadeaua a fost trimisă în judecată, dar procesul a fost strămutat.

Tatăl meu era un om foarte corect, pentru care cuvântul «corupţie» nu exista
Decebal Anastasescu, inginer