Cum a încercat Securitatea să-l scoată din joc pe consulul Iugoslaviei. Locul de unde se scurgea informaţia spre Occident în timpul Revoluţiei
0
Consulatul General al Iugoslaviei de la Timişoara (singurul consulat la acea vreme din oraş) a fost un punct fierbinte în timpul Revoluţiei din 1989. Este locul de unde au plecat primele veşti spre Occident despre cele întâmplate în capitala Banatului.
După represiunile brutale ale Armatei, Miliţiei şi Securităţii, în 20 decembrie 1989, după ce mai multe intreprinderi intră în grevă generală, în Timişoara, în balconul Operei, s-a constituit Frontul Democratic Român, cu scopul de a coordona mişcarea maselor populare şi a realiza răsturnarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu.
Primul comitet revoluţionar al Timişoarei s-a format tot în 20 decembrie 1989, în clădirea Consiliului Judeţean PCR, care a intrat în tratative cu prim-ministrul Constantin Dăscălescu. Revoluţionarii au înaintat o listă de revendicări, inclusiv demisia lui Ceauşescu şi a guvernului, eliberarea arestaţilor, anunţarea publică prin radio şi televiziune a celor întîmplate la Timişoara. Câţiva revoluţionari au decis să se ducă cu o copie a revendicărilor adresate reprezentanţilor statului la Consulatul General al Iugoslaviei, în spranţa că astfel ca afla şi Occidentul despre ce se întâmplă la Timişoara.
Consulul general al Iugoslaviei a fost Mirko Atanackovici. Revoluţia l-a prins la Timişoara.
“În primul rând, aş dori să subliniez faptul că pentru mine, în calitate de consul general al fostei Iugoslavii la Timişoara, Revoluţia care a izbucnit aici nu a fost o surpriză. Aveam multe informaţii şi din România şi din exterior şi am fost conştient că schimbările sunt inevitabile. Când Revoluţia a izbucnit, în 16 decembrie, mă aflam la Consulat. Chiar dacă distanţa nu esre aşa de mică, am auzit zgomotele produse de bastoane în scuturi, scandările timişorenilor, claxoanele maşinilor, probabil ale pompierilor, vuietele ce veneau dinspre Piaţa Maria. Mi-am dat seama imediat că evenimentele erau foarte grave şi chiar de atunci am început să transmitem, pe cale dipolomatică, informaţii referitoare la evenimentele din Timişoara…”, a declarat Mirko Atanackovici, în cartea “Candela împotriva timpului”, scrisă de Titus Suciu şi Vasile Bogdan.
"Noi am fost primii care am lansat aceste ştiri"
În 19 decembrie, Mirko Atanackovici a fost chemat la Vârşeţ, pentru explicaţii detaliate despre cele întâmplate în oraşul de pe Bega.
“Ambasada Iugoslaviei de la Bucureşti nu deţinea informaţii referitoare la evenimentele din Timişoara, şi ei au fost surprinşi. Rapoartele transmise pe cale diplomatică n-au rămas doar pe masa celor de la Ministerul de Externe iugoslav, au fost răspândite în acelaşi mod întregii lumi. Ajungând astfel în marile centre de putere ale lumii, la Washington, Moscova, Paris, Londra, Berlin…Noi am fost primii care am lansat aceste ştiri. Atunci noi eram singura reprezentanţă diplomatică aici, Consulatul General al Iugoslaviei”, a mărturistit Mirko Atanackovici.
În 20 decembrie, Atanackovici îşi aminteşte că revoluţionarii au venit la Consulat.
“Pe această stradă, începând aproximativ de pe la ora 11, a trecut prin faţa Consulatului o coloană infinită de timişoreni. S-au comportat ireproşabil, civilizat. Ştiau că eram reprezentanţă diplomatică şi, prin prezenţa lor, au dorit să ne explice ce se întâmplă…Eram destul de cunoscut în Timişoara, de altfel singurul diplomat, oamenii s-au aşteptat să-I ajut, eu nu am putut să fac altceva decât să-I asigur de tot sprijinul meu”, a mai spus fostul diplomat.
Revendicările au fost prezentate consulului sârb
Mai târziu, Atanaţkovici a primit vizita reprezentanţilor Frontul Democratic Român, care i-au prezentat programul şi revendicările pe care le aveau, care vizau schimbări în toată ţara.
“După discuţiile de la Comitetul Judeţean, după constituirea primului partid necomunist din România după cel de-al doilea Război mondial, au venit la noi două delegaţii ce mi-au prezentat, în scris, revendicările, ce ce dorea poporul. În primul rând – demisia în bloc a Guvernului şi Partidului Comunist, a dictatorului, deschiderea frontierei, libera circulaţie a oamenilor, libertate pentru presă…Am preluat hârtiile, am făcut un telex şi l-am transmis, prin intermediul Ambasadei iugoslave din Bucureşti, la aproape 40 de adrese din Serbia, şi nu doar din Serbia, deoarece e vorba de agenţiile de presă acreditate la noi. Au aflat astfel toţi ce se întâmpla în Timişoara, ce cere poporul, ce cer revoluţionarii din Timişoara. A avut un ecou imens, extraordinar. A fost prima recunoaştere internaţională a Puterii Revoluţionare create în România”, a povestit Atanackovici, în cartea “Candela împotriva timpului” editată de Memorialul Revoluţiei.
“Nu puteau fi decât cei din Securitate"
Consulatul era sub supravegherea Securităţii. Telefoanele erau ascultate, iar la un moment dat i s-a tăiat linia telefonică cu Belgradul (nu şi cea cu Bucureştiul). Au încercat să facă totul să împiedice scurgerea de informaţii.
Fostul consul a povesit şi o întâmplare pe care nu o va uita niciodată. Tot în 20 decembrie, dimineaţa, Mirko Atanackovici şi-a trimis familia în Iugoslavia, pentru că nu ştia cum va evolua situaţia. După ce au trecut frontiera pe la Jimbolia, o roată a maşini s-a desprins.
Aici însă apar două versiuni ale poveşti. Atanackovici una spune în carte, alta într-un interviu acordat pentru Evenimentul Zilei, în 2009.
“Doar Dumnezeu a împiedicat tragedia ce s-ar fi putut produce. În ziua aceea am trimis familia la Belgrad. Între timp cineva a intrat în garaj şi a desfăcut şurubul de matcă, cel ce ţine roata. Maşina noastră, Audi 80, era nou-nouţă, o cumpărasem în urmă cu şase luni. Or la un moment dat, nu departe de frontieră, dincolo, la noi, soţia a pierdut controlul volanului şi doar datorită unui miracol nu a ajuns într-un canal plin de apă. A reuşit s-o oprească la câţiva centimetri de marginea canalului. Maşina n-a avut zgârieturi, n-au păţit nimic nici fetele noastre, două, nici soţia”, a spus Atanackovici în carte.
“În spate nu puteau fi decât cei din Securitate. Au dorit să împiedice demerusile la care mă angajasem, dezvăluirea situaţiei din Timişoara nu le era deloc pe plac, credeau că vor reuşi să stăpânească situaţia, să se impună pe mai departe şi, fiind siguri că le-aş fi dat planul peste cap, au încercat să mă oprească s-o fac. Planul lor nu era prost. O nenorocire în familie m-ar fi determinat să las totul pe locul doi…”.
"La puţin timp după ce au intrat în ţară, o roată a maşinii s-a desprins brusc, iar soţia a pierdut controlul volanului. Maşina s-a răsturnat într-un şanţ, iar soţia şi fetele au fost rănite. Poliţia sîrbă a constatat la verificarea tehnică a maşinii că a fost vorba de un sabotaj, în urma căruia cineva a slăbit şuruburile de la roată. Securitatea a vrut să mă elimine pe mine, dar n-a ştiut că pleacă doar familia mea cu maşina. Eu am aflat de accident abia a doua zi”, a declarat consulului pentru Evenimentul Zilei.
Reprezentanţa diplomatică pe care o conducea Atanackovici la Timişoara a devenit, din 22 decembrie 1989, un fel de centru internaţional de presă, pentru corespondenţii străini sosiţi în oraş. Aceştia au găsit aici un loc sigur, unde aşazişii terorişti care au acţionat atunci, n-au tras nici măcar un foc de armă.
A trăit mulţi ani în Timişoara
Mirko Atanackovici s-a stabilit în România, la Timişoara, după Revoluţie. A ieşit din diplomaţie, pentru că, spune el, nu se putea identifica cu regimul Miloşevici. La un moment dat a fost directorul Reprezentanţei Camerei de Comerţ a Serbiei în România.
Deşi spunea că nu va părăsi niciodată România, Mirko Atanaţkovici s-a reîntors în ţara sa, în urmă cu câţiva ani. Am încercat să dăm de Atanackovici, însă în mod ciudat, nimeni din comunitatea sârbă din Timişoara cu care am discutat nu ştie unde este şi ce face fostul consul.
VIDEO Cum au scăpat de pedepse miliţienii şi militarii care au ucis manifestanţii la Catedrală, în 18 decembrie 1989
18 decembrie 1989. Operaţiunea Trandafirul. Mărturii din morga de la Timişoara: „Erau morţi peste tot pe coridorul întunecat“
Se încarcă comentariile...
