Cazarma Vienei de la Timișoara, fără uși și geamuri, cu ziduri groase din cărămidă, prinde din nou viață FOTO
0Cazarma U din Timișoara, o clădire aflată în semiparagină de foate mulți ani, inclusă pe lista clădirilor supraimpozitate cu 400%, a fost transformată într-o galerie de artă și va fi redeschisă pentru publicul larg între 4 mai și 30 noiembrie 2023.
Cazarma U sau Cazarma Vienei prinde din nou viață în Capitala Culturală Europeană. Uriașa construcție, care se întinde între Piața Unirii și Piața Mărăști, se redeschide, astfel, publicului după mai mulți ani. Nu pentru că a devenit hotel – pentru care proprietarii au proiect și cer acum un PUZ -, ci pentru că a devenit o spectaculoasă galerie de artă. Așa cum a mai fost și în 2015, când acolo s-a organizat prima ediţie a bienalei de artă Art Encounters.
Evenimentul intitulat „După sculptură/Sculptură după” este organizat de Fundația Triade și Attila Kim & Architects și va include patru expoziții permanente și alte patru invitate, ședințe de dezbateri și programe educaționale cu peste 70 de artiști relevanți pentru toate formele de sculptură.
La fel ca în 2015, și acum ideea i-a aparținut Sorinei Jecza, directorul Fundației Triade.
“Orice loc poate să prindă viață, dacă îi dai viață. Așa că atunci când spunem <După sculptură/Sculptură după>, spunem implicit că există viață continuă. Există un organism care crește și care primește un suflu vital ori de câte ori noi avem entuziasm, avem iubire, avem ceva ce dă viață(...). Și e vorba de acest amplu proiect, care nu e al meu, l-am primit moștenire, sculptura în Casa Jecza e o moștenire de familie, iar această moștenire de familie trebuie să trăiască. De aceea am dorit să atătăm vitalitatea acetui gen de artă; sculptura”, a declarat Sorina Jecza.
Toate etajele sunt utilizate pentru expoziție
Față de 2015, acum toată clădirea este ocupată cu artă: încăperile de la parter, primul și al doilea etaj, fără uși și geamuri, cu zidurile groase din cărămidă la vedere, toate sunt galerii care adăpostesc obiectele realizate de peste 70 de artiști.
“La etajul superior este un pasaj, un loc de observație a întregului spațiu, un fel de promenadă a sculpturii. Etajul întâi este pentru expozițiile permanente, care vor sta de acum până la sfârșit de noiembrie, iar la parter am împărțit spațiile în mai multe funcțiuni. O parte sunt ale partenerilor noștri, care au la rândul lor proiecte foarte ambițioase, ei nu s-au mulțuit să fie doar sponsorii și susținătorii noștri, pentru investiția lor tot o idee de crez și de suflet este, așa că fiecare și-a făcut un spațiu. De asmenea vom avea partneri care vor avea expoziții temporare, de sine stătătoare, de mai scurtă durată. Tot la parter avem trei clădiri dedicate experiențelor făcute de artiștii rezidenți”, a mai spus Sorina Jecza.
„Nu aș zice că suntem într-o ruină. Este doar o clădire nefolosită"
Al doilea curator al expoziției „După sculptură/Sculptură după” este arhitectul Attila Kim. Comisarul României la Bienala de la Veneția a organizat zeci de expoziții la târguri internaționale și este cel care de ani de zile se ocupă de expozițiile Muzeului Național de Artă Contemporană de la București.
“Nu aș zice că suntem într-o ruină. Este doar o clădire nefolosită. După atâția ani cât timp clădirea a fost închisă am dorit să scoatem în evidență spațiile frumoase și generoase ale clădirii. Intervențiile noastre doresc să aducă o unitate în toată clădirea având mai multe expoziții simultan. Toate sunt despre sculptură, dar sunt abordări și perioade diferite din istoria sculpturii românești. Podeaua este unitară prin folosirea unui pietriș de culoare neagră, într-un fel am încercat să ținem toate intervențiile din clădire în registrul alb-negru”, a declarat Attila Kim.
Reintroducerea clădirii în circuitul public
Camerele, holurile și scările cazarmei au fost amenajate ca ținând cont de toate cerințele unei expoziții muzeale: lumini, spoturi, finisaje, panouri pentru descriere.
“În occident e la modă ca asemenea clădiri istorice, abandonate, să prindă viață prin artă. Cel mai bun exemplu este Arsenale din Veneția, care este una dintre locațiile principale a Bienalei de la Veneția, dar peste tot în Europa și în lume putem găsi expoziții de artă, temporar sau permanent, care ocupă asemenea spații. rolul lor este de a redeschide și a reintroduce în circuitului public aceste spații, care sunt foarte valoroase din punct de vedere arhitectural, dar și al memoriei unui oraș”, a mai spus Attila Kim.
Singurii artiști din strănătate, dacă îi excludem pe artiștii români rezidenți în afara țării, sunt din Ucraina.
Laborator al simțurilor la subsol
În Cazarma U va mai funcționa și o librărie, a celor de la Două Bufnițe, un spațiu de educție educațional pentru copii pus la cale de Catena, dar și o inedită cramă.
Narcis Georgiu – din nou generație de acționari de la Cramele Recaș, care a revenit în România după șase ani petrecuți în străinătate, a pregătit un laborator al simțurilor, în subsolul cazarmei.
“E un mare challenge acest proiect artistic dar și de restaurare a arhitecturii Timișoarei. Prima impresie; am fost speriat. Se dărâmă clădirea, nu se dărâmă?! Se pare că nu, are ziduri de 1,5 metri, chiar mai mari, iar un eveniment de acest gen o pune în evidență. Arta, sculptura este binevenită aici, iar vinul este și el o artă, dar și o licoare magică pentru artiști, le dă inspirație. Vom avea și noi două surprize, vom deschide aici, la subsolul Cazarmei U, un spațiu - va fi o premieră pentru România, nu o să vă zic mai multe, o să vă invit în cursul lunii iunie să experimentați aceste ateliere senzoariale”, a spus Narcis Georgiu.
De asemenea, Universitatea Politehnica va avea o expoziție permanentă cu Spotlight Heritage.
Pentru a atrage cât mai mulți vizitatori, cei de la Fundația Traide au realizat un parteneriat organizatorii festivalului Codru, care până în noiembrie se vor ocupa de evenimentele care se vor desfășura pe scena montată în spațoasa curte a Cazarmei U.
Proiectul hotelului Viena
Cazarma Vienei sau Cazarma U a fost construită iniţial în 1752, dar a fost grav afectată în asediului cetăţii din anul 1849, când a şi fost reconstruită. De atunci are trei niveluri. În 1859 se numea cazarma Franz Joseph, iar în 1923 aici a funcţionat Şcoala Militară de Artilerie, pentru ca apoi să devină depozit.
Istoric, clădirea a aparţinut domeniului public, dar realitatea este că administrația nu a ştiut ce să facă cu acest imobil şi în 2004 a început să caute parteneri privaţi, pentru a realiza ceva acolo În urmă cu 15 ani, clădirea a fost cumpărată de la primărie, cu 11 milioane de euro, de un grup de lituanieni care voiau să construiască acolo un mall. Criza economică a stopat, însă, inițiativa şi i-a determinat pe oamenii de afaceri baltici să vândă imobilul, doi ani mai târziu, unei femei de afaceri, Mioara Simcelescu, care a plătit pe imobil 7 milioane de euro.
Timișoreanca are afaceri în domeniul agriculturii şi turismului, mai deţine un hotel în Timişoara şi este asociat în compania Cerealcom. Conform unui studiu realizat de o firmă din Italia specializată în reconversia clădirilor istorice, aici se va amenaja un hotel de cinci stele, cu 105 camere şi o parcare subterană cu aproximativ o sută de locuri.
Până atunci, Mioara Simcelescu a oferit spațiul artiștilor fără niciun beneficiu.
Se încarcă comentariile...
