Povestea lui Liviu Boar, cel mai longeviv director al Arhivelor Naţionale. „Am găsit documente deosebit de importante privind istoria românilor“
0
Cel mai longeviv director al Arhivelor Naţionale, Filiala Mureş a iesit la pensie. Ultima săptămână din luna martie a fost şi ultima săptămână din activitatea lui. După 38 de ani, timp în care a condus Arhivele din Miercurea Ciuc şi Mureş, Liviu Boar lasă în urmă proiecte deosebit de importante.
Liviu Boar şi-a început cariera de arhivist la Miercurea Ciuc, unde după doi ani de la debut a fost numit directorulul instituţiei, în acea vreme, cel mai tânăr director al arhivelor, la nivel naţional.
“Este o viaţă dedicată unei meserii mai puţin cunoscute, cea de arhivist şi de manager a două instituţii: zece ani director al Arhivelor Naţionale din Miercurea Ciuc – 80-90, după ce doi ani de zile am fost pălmaş, am lucrat ca arhivist, în 1980 am fost numit directorul filialei, cum se chemau atunci, Arhivelor Statului din Miercurea Ciuc, fiind cel mai tânăr director la acea vreme, aveam 29 de ani. Din 1990, din 15 mai am fost numit la conducerea arhivelor din Târgu-Mureş, iar până în momentul de faţă, fără întreruperi am îndeplinit această funcţie. Am fost întrebat de multe ori care este secretul: le-am spus că noi instituţia arhivelor nu facem politică, ci numai politica documentului”, a declarat Liviu Boar, fostul director al Arhivelor Naţionale, Filiala Mureş.
Liviu Boar a terminat Facultatea de Istorie, în Cluj Napoca, iar la bază este profesor. Imediat după absolvire, a predat istoria timp de cinci ani în judeţul Harghita. A ajuns în lumea arhivelor naţionale, după ce profesoara care îl îndruma pentru realizarea lucrării de diploma i-a spus să meargă la arhivele naţionale din Miercurea Ciuc. S-a îndrăgostit de documentele găsite acolo şi a decis să urmeze drumul de arhivist.
“Eram la Miercurea Ciuc şi am ales o temă, privind un episod interesant, mai puţin cunoscut: a fost o mişcare ţărănească în 1934 pe Valea Ghimeşului. Procesul a fost judecat la Miercurea Ciuc şi documentele erau acolo. Profesoara care m-a îndrumat, de la Universitatea din Cluj, mi-a recomandat să merg la arhive şi am făcut o lucrare, zic eu interesantă, după acel moment din istoria contemporană a judeţului Harghita. Întrând la arhive mi-am dat seama că acolo sunt documente interesante, eu ştiam şi limba maghiară. În arhivele din Transilvania există o lege nescrisă, în sensul că nu poţi să lucrezi, dacă nu cunoşti limba documentelor. Eu sunt din Reghin, dar am locuit în cartier alături de copii maghiari. Am învăţat limba maghiară. Dacă locuiam în cartierul în care stăteau saşii, poate ştiam şi limba germană. Dar am putut să acced aşa la documentele din Miercurea Ciuc. Lucrând cu documente ţi se deschide “apetitul”. Sunt informaţii deosebit de interesante, e o fascinaţie când găseşti un document pe care nu l-a mai văzut nimeni de 100- 200-300 de ani şi pe care îl foloseşti tu ca cercetător. Acesta e rolul arhivistului”, completează profesorul Liviu Boar.
Diferenţa dintre arhivar şi arhivist
“Există două curente în ştiinţa şi teoria arhivistă din Europa. Este curentul anglo-saxon în care există termenel de “arhivar”- care nu se face deosebirea între nivelul de studii. Arhivari sunt toţi. În schimb, în terminologia neo-latină, românească, franţuzească, spaniolă, italiană se face o distincţie clară între cele două funcţii. Arhivist de la specialist, cu studii superioare, mulţi având doctoratulul şi “arhivar” e un fel de ajutor al acestuia, păstrând proporţile, ca între medic şi asistent(ul) medical. Medicul este cel care are viziunea, iar asistentul este cel care face o meserie mai puţin calificată. Aşa este şi la arhivist şi arhivar. Arhivistul are viziunea, iar arhivarul face operaţiunile de rutină: numerotarea, introducerea documentelor, scoaterea la sală” explică Liviu Boar, fostul director al Arhivelor Naţionale, Filiala Mureş
Lucrările scoase de directorul arhivelor din Mureş de-a lungul celor 38 de ani de activitate
De-a lungul anilor, Liviu Boar a publicat o serie de volume, printer care: “Îndrumător în Arhivele Statului, Judeţul Harghita” - 1988, “Despărţământul Reghin al Astrei, Documente 1874 - 1940”: în două ediţii 2001 si 2014, „Românii din Scaunele Ciuc Giurgeu şi Casin în secolul al XIX-lea“ - 2001, “Arhivişti ardeleni, dicţionar biobibliografic”, 2014, precum şi “Anuarul arhivelor Mureşene” – Seria Veche 2002-2005 şi Seria Nouă, primul număr publicat în 2012 din care au apărut 4 numere.
“Are două componente importante munca de arhivă: să pregăteşti documentele pentru a fi puse la dispoziţia cercetătorilor în sala de stiudiu, dar tu fiind primul care ai acces, dacă ţi se pliază pe temea de cercetare le foloseşti tu primul. În acest sens, am găsit documente deosebit de importante privind istoria românilor din acea zonă (nr. Ciuc). S-a scris foarte mult despre secui, însă despre români mai puţin, probabil era şi bariera de limbă. Mi-am propus ca temă de cercetare istoria românilor din acea zonă, care s-a materializat printr-o teză de doctorat, susţinută la Cluj în 2004 titlul era aşa: Românii din Scaunele Ciuc, Giurgeu şi Casin în secolul al 19-lea. Cel mai intersant moment în care românii s-au afirmat, am găsit documente de la parohii, şcoli. Am scos în evidenţă viaţa omului simplu. Am găsit contracte privind numirea învăţătorilor, relaţia dintre preot şi enoriaşi, am studiat registrele de stare civilă, acolo sunt însemnate naşterile, căsătoriile, decesele. Până în 1895 în Transilvania nu exista o evidenţă de stat în domeniul stării civile. Botezul cu naşterea, căsătoriile şi decesele erau consemnate de către preoţi. Astfel, la 1 noiembrie 1895 prin legea 33 s-a introdus în Transilvania starea civilă de stat. A fost un lucru deosebit de important. În fiecare primărie exista un registru în care erau trecuţi toţi născuţii, căsătoriţii, decedaţii, dar în paralel şi preoţii făceau acelaşi lucru. Astfel e mai mare şansa să nu se piardă registrele, informaţia. Era practic o informaţie dublă, chiar triplă. Ei erau obligaţi să facă copii să le trimită la judeţ”, mai spune Liviu Boar, fostul director al Arhivelor Naţionale, Filiala Mureş.
Meseria de arhivist presupune o serie de activităţi: de la publicarea de îndrumătoare, anuare, la publicarea de documente importante, recenzii şi prezentări de cărţi sau organizarea de sesiuni de comunicări ştiinţifice.
“La Miercurea Ciuc am scos prima mea lucrare de autor, prima mea carte este o lucrare care nu are un titlu spectaculos, dar este foarte importantă. Este vorba de “Îndrumător în Arhivele Statului, judeţul Harghita”. Un cercetător care vrea să studieze arhiva din Miercurea Ciuc, prima data ia acest îndrumător, în care sunt prezentate cele mai importante fonduri, grupate de exemplu fondurile administrative, fondurile economice, fondurile de învăţământ. În 1988 a apărut această lucrare. Cel mai important este că are indice. Noi arhiviştii nu suntem numai gestionarii acestor documente. Noi le şi valorificăm prin publicarea de documente: în primul rând prin publicarea de îndrumătoare, după aceea prin publicarea de volume de documente. Pe lângă acest lucru, o modalitate importantă este cea de a scoate anuare, publicaţii proprii. Judeţul Mureş a fost primul care şi-a scos anuar. Ne-a urmat Bacăul şi Maramureşul” precizează fostul director
“Digitalizarea documentelor medievale din Arhivele Naţionale ale României”
Un proiect deosebit de important, în care a reuşit să-şi lase amprenta şi directorul Liviu Boar este proiectul “Digitizarea documentelor medievale din Arhivele Naţionale ale României”. Proiectul a pornit la începutul lunii ianuarie 2015 şi va fi disponibil publicului larg începând cu luna mai a acestui an.
“Proiectul a început în 13 ianuarie 2015 şi se numeşte “Digitizarea documentelor medievale din arhivele naţionale ale României”. Proiectul reprezintă un parteneriat al Arhivele Naţionale ale României cu cele din Norvegia. Ideea a fost a Universităţii din Bucureşti, a unui profesor – Marius Diaconescu, fost arhivist, trecut la universitate. El este managerul de proiect. Este vorba despre digitalizarea unor documente, de scanarea lor cu ajutorul unor instrumente performante. Totul s-a făcut la faţa locului, cu un aparat care se monta la fiecare judeţ şi se făcea scanarea la o super-rezoluţie a fiecărui document medieval, considerat până la 1600, cele mai vechi documente. La arhivele din Târgu-Mureş avem documente de la 1369 originale şi până în 1600. Sunt câteva mii de file de documente, peste 1000 la noi. Dar la Sibiu, la Cluj, la Braşov sunt mii. Au fost scanate documente medieval în toate cele 32 de instituţii arhivistice din ţară. Se va crea o bază de date, accesibilă online gratuit. Este foarte important. Fiecare va putea să acceseze documentele. Proiectul va fi lansat în luna mai în Bucureşti şi În Cluj în acelaşi timp. În plus în 7 direcţii locale va fi creat câte un portal web în cadrul căruia va exista o secţiune dedicată unui muzeu virtual” precizează Liviu Boar
Documentele sunt organisme vii, iar operaţiunea de restaurare este deosebit de importantă. Directorul Liviu Boar ne spune cum întreaga operaţiune presupune o muncă minunţioasă. Se lucrează cu ajutorul unei hârtii speciale, japoneze, iar operaţiunea de restaurare este foarte scumpă. În momentul de faţă în România există doar un singur laborator de restaurare, la Arhivele Naţionale din Bucureşti, însă fostul director consideră că fiecare regiune istorică ar trebui să aibă un astfel de laborator.
Un alt proiect foarte important, care va porni anul acesta este cel de digitalizare a registrelor de stare civilă. Acest proiect va porni de la Cluj Napoca, pentru care deja s-au pus bazele.
În judeţul Mureş există peste 1400 de registre de stare civilă din perioada 1700 – 1895, iar după finalizarea proiectului, acestea vor putea fi accesate online şi fiecare doritor va putea să-şi creeze propriu arbore genealogic.
Legea arhivelor naţionale, lipsa spaţiului suficient şi schema de personal, principalele probleme ale arhivelor naţionale
La încheierea frumoşilor ani în care a condus instituţia Arhivelor Naţionale, Filiala Mureş, Liviu Boar subliniază şi câteva situaţii şi probleme care, speră el, îşi vor găsi rezolvare în următorii ani. Directorul precizează necesitatea personalului calificat şi diversificarea acestuia, nevoia de extindere a spaţiului de arhivare şi modificarea Legii Arhivelor Naţionale.
Majoritatea sediilor arhivelor din ţară au fost construite în perioada 1980-1990, iar după revoluţie au fost inaugurate doar două sedii, unul la Covasna, iar celălalt la Oradea – la standarde europene.
“Aş vrea ca cei care vin după mine să rezolve câteva probleme fundamentale: să fie promulgată noua lege a Arhivelor Naţionale: în momentul de faţă noi am şi făcut propuneri. În luna februarie a fost promulgat un proiect a noii legi a Arhivelor Naţionale. Legea în momentul de faţă este din 1996 şi nu mai corespunde. Atunci era o anumită situaţie. Această nouă lege, face o delimitare foarte clară între arhiva publică şi privată. Noua lege prevede o structurare, o schimbare din temeilii a întregului sistem. O a doua problemă, foarte importantă este extinderea sediului şi construirea unui sediu nou, precum şi mărirea schemei de personal, pentru că suntem la limita subzistenţei. Sunt absolvenţi de universitate care îşi doresc să muncească, dar nu avem posturi pentru ei” ne spune Liviu Boar
Cele mai importante documente aflate la arhivele din judeţul Mureş
“Câteva documente importante: sunt documentele semnate de Mihai Viteazu. Avem 13 documente provenite din timpul său din Cancelaria lui Mihai Viteazu, 5 sunt semnate autograf de către el, restul sunt date în numele lui – se referă la probleme ale oraşului. Totodată, aici sunt documente medievale provenind de la breslele care au funcţionat în zona Mureşului şi a Sighişoarei şi de asemenea documentele importante de la parohiile evanghelice din zona Sighişoarei. De asemenea, la arhivele din Târgu-Mureş mai avem documente importante privind învăţământul românesc – de la primul liceu românesc din Tîrgu-Mureş – liceul Papiu, înfiinţat în 1919, documentele liceului Unirea, ale fostei şcoli Normale de învăţători, care a fost cea mai importantă şcoală ce a pregătit învăţători în România Mare” mai spune Liviu Boar
Relaţia arhivelor naţionale cu statele vecine
Arhivele nu pot funcţiona singure. De cele mai multe ori pentru a completa unele documente, e nevoie de accesul la documentele ţărilor vecine. Având în vedere poziţia geografică a ţării noastre, aceasta s-a aflat la confluenţa celor trei imperii importante: ţarist, austro-ungar şi ottoman. Relaţiile cu Turcia şi cu occidentul sunt deosebit de bune, însă la cea cu Rusia mai avem de lucrat.
“Arhivele nu pot să trăiască singure. Trebuie să intre în relaţii cu celelalte arhive, din Europa mai ales. Se ştie că România a fost aici la intersecţia a trei mari imprerii ţarist, austriac şi imperiul otoman. Este normal ca în arhivele acestor ţăru să existe documente deosebit de importante privind istoria României, relaţia ei cu celelalte ţări. Cu Turcia au fost şi sunt legături destul de intense. Cu Rusia a fost o perioadă de deschidere, dar după aceea s-a închis. Se încearcă reluarea parteneriatului. În schimb, cu cei din vest: Ungaria, Austria sunt relaţii deosebit de bune. În 1994 s-au reluat legăturile dintre cele două ţări – Ungaria şi România, când s-au încheiat acorduri de colaborare. De atunci anual câte o delegaţie formată din 2 arhivişti români şi doi arhivişti maghiari au reuşit să facă schimburi reciproce, studii în arhive şi microfilmarea mai multor documente. Prin intermediul acestei colaborări am reuşit să studiem documente privind relaţiile dintre România şi Ungaria de-a lungul timpului.”
După ce şi-a încheiat mandatul de director al Instituţiei Arhivelor din Judeţul Mureş, Liviu Boar îşi propune să publice un volum de documente care să reflecte viaţa oraşului Reghin – o altă istorie a Reghinului în documente despre viaţa cotidiană. De asemenea vrea să continue şi teza de doctorat şi să studieze viaţa românilor din Scaunele Ciuc, Giurgeu şi Casin în secolul al XIX-lea, iar în timpul liber vrea să se ocupe de pomicultură.
În meseria de arhivist cel mai mult l-a sprijinit soţia lui, profesoară de limba română, precum şi cei doi copii, care i-au pornit uşor pe urme. Fiul este grafician şi îi realizează grafica fiecărul volum publicat, iar fiica lui este şi ea pasionată de istorie.
Fostul director spune că meseria de arhivist nu este niciodată plictisitoare şi doar lucrând cu documente ţi se deschide apetitul pentru cunoaştere.
Se încarcă comentariile...
