Povestea ghidului montan care a urcat pe Moldoveanu în opinci „cum făcea Badea Cârţan când ducea cărţi peste munţi“

0
0

Daniel Sîngeorzan este ghid montan, iar în 2015 a urcat pe Vârful Moldoveanu în opinci şi port tradiţional românesc. Predă cursuri de alpinism, cursuri de supravieţuire şi îi învaţă pe oameni frumuseţile muntelui. În luna februarie Daniel organizează “Şcoala de iarnă” cu ABC-ul montan, de la vocabular şi până la cele mai curajoase lecţii de supravieţuire .

Încă de când era copil munţii i s-au părut, lui Daniel, un vis greu de atins, iar o profesoară i-a spus încă din clasele gimnaziale că într-o zi va fi un bun explorator.

Am fost atras tot timpul de dealuri şi păduri. Copil fiind, familia nu mi-a oferit posibilitatea de a merge pe munte, deşi aceştia se trag de la poalele Munţilor Rodnei. De când eram foarte mic, undeva pe la 7 ani, mă retrageam în pădure când eram trist şi ascultam foşnetul copacilor, urmăream animalele şi încercam să inteleg natura. Munţii erau pentru mine, la acea vârsta, un vis care mi se parea greu de atins. Dorinţa de a merge pe munte mi s-a accentuat tot mai mult citind cărţi despre exploratori care au cucerit zone necunoscute şi de către profesoara mea de fizică din gimnaziu care mi-a spus: «tu o sa fii un explorator»”, ne povesteşte Daniel Sîngeorzan.

Peripeţii: ud prin ploaie şi ajutat de un ţăran să ajungă în primul oraş

Primul munte l-a urcat la 14 ani împreună cu unul din cei mai buni prieteni. Tânărul spune că diferenţa între o tură reuşită şi una mai puţin reuşită, o face de obicei echipamentul şi greutatea rucsacului.

Am urcat fără să am echipament montan, fără experienţă, doar cu dorinţa hrănită în ultimii ani din cărţi şi poze. Îmi amintesc cu drag prima încercare de a urca pe Pietrosul Călimanului când rucsacul era pregatit pentru o tură de o săptămână, şi după 25 de km de drum forestier, am adormit instant pe un bolovan uriaş. Ulterior am ajuns noaptea aproape de vârf. Vremea s-a stricat, a început să plouă şi să ningă. Mi-am montat cortul sperând că a doua zi vremea se va îmbunătăţii. Noaptea cortul s-a inundat şi tot echipamentul s-a udat, iar a doua zi am mărşăluit prin ploaie, ud, cu adidaşii la care li se deslipise talpa, timp de 10 ore până unde m-a luat o căruţă şi m-a dus în primul oraş. Am invatat cu aceasta ocazie că echipamentul şi greutatea rucsacului pot face diferenţa dintre o tură reuşita şi una nereusită”, îşi aminteşte Daniel.

În căutarea unui tărâm neumblat şi dorinţa de a insufla oamenilor plăcerea de a merge pe munte

Apoi tânărul a început să înveţe tot mai mult despre munte, să-şi cumpere echipamente şi să-şi propună mereu obiective greu de atins.

Am început să urc tot mai multe vârfuri, să cobor în peşteri, să caţăr pereţi, să traversez văi în speranţa că voi descoperi ceva neştiut, un tăram neumblat. Am urcat pe toţi masivii importanţi din România, atât vara cât şi iarna, şi am început ascensiunile afara în Munţii Tatra şi în Alpi. Am început să fac voluntariat în diferite organizaţii, să merg la cursurile celor mai buni specialişti în supravieţuire, alpinism şi de ghid montan. Mi-am adăugat la specializări competenţe precum planorismul, parasutismul. De asemenea, am început să organizez proiecte pentru comunitate în care includeam cursuri gratuite de alpinism, căţărare, protecţia mediului, din dorinţa de a insufla oamenilor plăcerea de a merge pe munte”, ne mai spune Daniel Sîngeorzan, ghid montan.

Pe Vf-ul Moldoveanu, în opinci: “poţi traversa Carpaţii, cum făcea Badea Cârţan când ducea cărţi peste munţi”

După ce ani de zile s-a pregătit şi a cutreierat munţii României în lung şi-n lat, Daniel şi-a propus să vadă cum mergeau altădată oamenii pe munte, iar gândul i-a zburat la bunicul său, la costumul tradiţional românesc. Şi-a pus opincile şi costumul popular şi s-a urcat pe cel mai înalt vârf din România, Vf. Moldoveanu, 2544 de metri.

Am vrut să încerc ceva nou, să înţeleg ce însemnă să mergi pe munte în opinci, fără echipamentele moderne care ne apără de ploaie, de frig. Să văd cum erau condiţiile atunci. Mă aşteptam că îmi va fi foarte greu, că voi simţi fiecare pietricică, dar chiar a fost foarte ok. Opincile sunt asemănătoare unor espadrile de căţărat, n-am simţit fiecare pietricică, aşa cum credeam că va fi. Aderenţa lor e foarte scăzută pe iarbă, dar pe piatră a fost ok. Bastonul de cioban m-a ajutat să-mi ţin echilibrul. Aveam îmbrăcăminte din cânepă şi in chiar mă gândeam că o să-mi ţină transpiraţia şi va fi rece, dar s-a uscat foarte repede. Sincer, am fost surprins!”

Chiar dacă vremea a fost bună cu el atunci, ghidul Montan Daniel Sîngeorzan recomandă celor care vor să urce pe munte să fie echipaţi corespunzător.

“Şcoala de iarnă” 19-21 februarie – Bâlea Lac, Munţii Făgăraş: lecţii de alpinism şi supravieţuire

În anul 2010 tânărul a combinat dorinţa de a fi independent financiar cu plăcerea de a arăta oamenilor un alt stil de viaţă. Atunci a luat fiinţă Adventure Life.

În luna februarie, mai exact în perioada 19 – 21 februarie compania condusă de Daniel organizează Şcoala de iarnă. Cei care îşi doresc să exploreze munţii şi să înveţe noţiuni elementare şi importante pe munte, dar şi cum pot supravieţui în mijlocul naturii, se pot înscrie pe site-ul amintit mai sus.

Urcăm un vârf de 2505 m - Vânătoarea lui Buteanu şi unul  de 2417 - Iezaru Caprei. Învăţăm noţiuni elementare despre echipamentul de iarnă (ham, colţari, cască, coardă, carabiniere, aneuri, dispozitive de asigurare şi frânare, etc), vocabularul utilizat pe munte - limbajul montan şi comenzile folosite în timpul căţărării şi deplasării, călcarea zăpezii, traversări, cum trebuie să te caţeri pe gheaţă, cum se construieşte un adăpost în zăpadă – în care vom petrece o noapte, coborâm în rapel şi învăţăm să ne asigurăm unul pe celălalt, învăţăm să ne deplăsăm cu rachetele de zăpadă, cum se folosesc colţarii şi pioleţii, exersăm frânarea cu şi fără piolet şi multe alte lucuri interesante. Vom organiza chiar şi un atelier de noduri - noduri de legat în coardă, de legare a două corzi, de salvare, de tracţiuni. Întreaga activitate se va desfaşura în siguranţă, sub supravegherea specialiştilor echipei” spune ghidul montan, Daniel Sîngeorzan

Pentru a participa la Şcoala de iarnă, cei care vor să se înscrie trebuie să aibă peste 16 ani şi un echipament montan adecvat. Pentru primii zece înscrişi echipa organizatoare poate oferi o parte din echipamentul necesar. Ceilalţi, vor trebui să aibă la ei: un rucsac suficent de mare pentru a încăpea echipamentul şi mâncarea,  Bocanci de iarnă şi colţari, Suprapantaloni şi geacă impermeabilă, parazapezi, pantaloni termici, polar, haine de schimb, piolet de tură, sac de dormit şi izolir, 1 Ham, 2 aneuri, 3 carabiniere, 1 cască, mâncare pentru 3 zile, dar se poate mânca şi la restaurant; lopată de avalanşă, frontală, ochelari de schi, cremă de soare, mănuşi şi căciulă.

Târgu-Mureş


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri