Povestea frumoasei Marghioliţa şi războiul pornit pentru cucerirea sufletului acesteia

Maria, fiica lui Dumitrachi Ghica, era de o frumuseţe rară, la care se adăuga educaţia aleasă şi o zestre considerabilă. Tânăra era dezmierdată Marghioliţa.

„Am rămas trăsnit la vederea acelei frumuseţi, căci era într–adevăr ceva ce nu mai văzusem, ceva ce nu mai putusem visa, ceva ce–mi închipuiam în mintea mea pe Ileana Cosânzeana, pe Elena Menelau sau pe Afrodita din mitologie”, scria Gheorghe Sion, după ce a cunoscut-o. 

Tânăra îl iubea pe Beldiman, căruia îi promisese că se vor căsători, însă într-o zi la conac veniră cinci călăreţi, care au cerut să se întâlnească cu prinţul Dumitrachi Ghica. Aceştia erau trimişii doamnei ţării, Catrina Surza, care veniseră cu o cerere din partea acesteia: căsătoria Marghioliţei cu fiul ei. „Degeaba boci pe rupte Marghioliţa, degeaba îşi imploră părinţii: porunca domniei fu mult mai tare. Vrând, nevrând, ea îşi făcu bagajele şi porni spre Iaşi. Întrevederea cu doamna Catrina fu scurtă: logodna va avea loc peste câteva zile, după care vor merge împreună la Stambul, unde se va oficia cununia. Marghioliţa nici nu ridică ochii, făcu o plecăciune şi începu pregătirea. Înprima duminică de octombrie, avu loc logodna la curtea dom-nească din Iaşi, fără mire, aflat la turci, «prin procuraţiune»“, scrie istoricul Eugen Şendrea, în lucrarea „Iubiri vestite“.

Nunta a avut loc la Constantinopol

Nunta urma să se facă la Istanbul. Pentru că loniţă Vodă nu–şi putea părăsi scaunul, urma ca el să fie înlocuit prin altcineva. Mama mirelui, care a pus la cale căsătoria, a fost cea care l-a reprezentat pe domnitor. În noiembrie 1847, ea a părăsit Iaşiul cu mireasa, o escortă de 100 de turci sub comanda lui Ahmed Aga. Aceasta avea asupra ei toate bijuteriile şi argintăria. La începutul lunii decembrie, alaiul domnesc a sosit la Constantinopol, unde a avut loc slujba religioasă de cununie. Doamna Catrina a plecat la Iaşi, iar la Constantinopol au rămas cei doi soţi proaspăt căsătoriţi.

„Cavalerii cei mai străluciţi din legaţiile puterilor europene, înşişi unii ambasadori se roteau împrejurul frumoasei moldovence ca albinele împrejurul roiurilor şi se făceau certuri mari, chiar sângeroase, între cei ce aspirau la amiciţia sau la favorurile sale. S–a vorbit că însuşi seriosul sultan Mahomed, care domnea pe atunci, văzând-o într-o zi la paradă, la Sf. Sofia, ar fi fost fulgerat de vederea ei şi, aflând cine este, a trimis de a o aduce, împreună cu soţul ei, pentru ca să o admire de aproape. S-a vorbit chiar că padişahul, într–un moment de exaltaţiune, ar fi invitat-o să viziteze haremul imperial...”, nota Gheorghe Sion. 

A născut trei copii şi a divorţat

Cât a trăit la Constantinopol, Marghioliţa a dat naştere la trei fete: Zoe, Catrina şi Pulcheria. După ce s–au întors în Moldova, Marghioliţa s-a despărţit de beizadea Niculachi. La scurt timp, aceasta s-a iubit cu generalul–cneaz Muhanov, dar relaţia nu a durat mult timp. 

Marghioliţa a trecut, apoi, în braţele marelui logofăt Costache Sturdza, poreclit „Beţivul”. „El avea 60 de ani, patru copii mari şi era proprietarul palatului de la Ruginoasa, dar şi posesorul unei uriaşe averi. Fără să stea pe gânduri prea mult, se căsători cu el. Noul soţ o iubea «la nebunie». Liniştea şi dragostea păreau că s–au instalat în casa lui Costache Sturdza. Spera la o bătrâneţe tihnită alături de o soţie tânără, frumoasă şi iubitoare. N-a fost să fie aşa. Necazul cel mare al lui avea să fie «unul dintre donjuanii Iaşiului vremii», Nicolae Rosetti–Roznoveanu. Primind o educaţie aleasă, în Franţa şi Germania, el a ocupat slujbe înalte, mare spătar, agă, vistiernic, a candidat la căimăcămie şi chiar tindea la tronul Moldovei. A fost însurat cu Catinca Ghica, de la care a avut trei fete. (...) Crai mare, Roznoveanu puse ochii din prima clipă pe Marghioliţa, care nici ea nu plecă ochii în jos“, menţionează istoricul Eugen Şendrea. 

Războiul pornit pentru cucerirea Marghioliţei

Ca să-şi salveze căsnicia, Costache Sturdza a hotărât să facă o călătorie în Rusia, însă Nicolae Roznoveanu a venit şi aici după Marghioliţa. S-a întors în Moldova şi la scurt timp a primit vestea că este numit de Domn în funcţia de ministru de Interne. El spera că rivalul său va sta la distanţă ca urmare a funcţiei pe care o ocupă, dar lucrurile nu au stat aşa. Cei doi se întâlnesc tot mai des, profitând de faptul că soţul era ocupat mai mult cu problemele de la minister. Marghioliţa voia să se căsătorească cu amantul ei şi a pus la punct un plan. I-a transmis soţului faptul că vrea să se retragă la castelul de la Ruginoasa. Acesta a primit ideea cum nu se poate mai bine, dar l-a pus pe Săndulache, fiul său, cu 10 arnăuţi şi 50 de plăieşi, să o însoţească. După numai o săptămână, castelul a fost atacat de 60 de arnăuţi în fruntea cărora se afla Roznoveanu. Săndulache a căzut în luptă, iar Roznoveanu a reuşit să o ia pe Marghioliţa şi s-o ducă la proprietatea sa din Stânca-Iaşi.

Căsătoria cu Roznoveanu

Foarte supărat de cele întâmplate, Sturdza a poruncit ca 100 de lăncieri să atace castelul, care era, însă, bine apărat. Soluţia adoptată a fost izolarea celor aflaţi în interior şi înfometarea, lucru care s-a şi întâmplat după un timp. Marghioliţa îl sfătui pe Roznoveanu să nu se predea şi  să–i trimită o scrisoare cu următoarea propunere: ea se va întoarce acasă, dar Roznoveanu să fie liber! Costache Sturdza acceptă. Asediul a fost întrerupt şi ancheta închisă. Cei doi şi-au reluat viaţa conjugală, însă, după nouă luni, Marghioliţa a fugit cu Roznoveanu. Cei doi se vor căsători până la urmă şi au avut doi copii. Costache Sturdza a murit după puţin timp în urma unei congestii cerebrale, iar după doi ani a decedat şi Nicolae Roznoveanu. Marghioliţa a trăit mulţi ani după moartea celor doi soţi ai săi.