Istoria neştiută a fugii Regelui Mihai din calea nemţilor. Monarhul s-a ascuns timp de trei săptămâni într-un sătuc din Gorj

Regele Mihai I s-a refugiat într-un conac dintr-un sat gorjean după evenimentele din 23 august 1944

Timp de trei săptămâni, regele Mihai I şi familia regală s-au refugiat într-un conac dintr-un sat gorjean, pentru a fi protejat de atacul armatei germane după anunţul privind ieşirea României din Alianţa cu puterile Axei.

La 22 august 1944, după arestarea mareşalului Ion Antonescu, s-a transmis la radio, începând cu ora 22.00, Proclamaţia Regelui Mihai, prin care s-a anunţat ieşirea României din Alianţa cu puterile Axei, încetarea războiului împotriva Naţiunilor Unite şi formarea unui guvern de uniune naţională.

„La 23 august, ora 24.00, Hitler a dat ordin armatei germane din România «de a suprima puciul, a-l captura pe rege şi camarila de la Palat şi a constitui un guvern condus de un general filogerman, în cazul că mareşalul Antonescu nu ar mai fi disponibil». Să se conformeze ordinului lui Hitler, trupele germane urmau să acţioneze de îndată pentru înfrângerea puciului, ţinta principală fiind Regele Mihai. Să-l salveze, C. Sănătescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, a propus Regelui să plece din Bucureşti. Locaţia stabilită Suveranului a fost Dobriţa din judeţul Gorj. În noaptea de 23/24 august, la ora 1.00, patru maşini, una condusă chiar de rege, au părăsit incinta Palatului Elisabeta, cu destinaţia Dobriţa“, scrie Alexandru Doru Şerban, în cartea „Vremelnic trecători prin Gorj".

Decretul Regal emis de la Dobriţa

De la Dobriţa s-a dat, în conformitate cu jurnalul Consiliului de Miniştri, Decretul Regal din 31 august 1944, publicat în Monitorul Oficial nr.202 din 2 septembrie, care prevedea:

„Art.I. Drepturile românilor sunt cele recunoscute de Constituţia din 1866, cu modificări ce ulterior au fost aduse şi de Constituţia din 29 martie 1923. Art.II. Sub rezerva celor cuprinse în art.III şi art.IV, puterile statului se vor exercita după regulile aşezate în Constituţia din 1923. Art.III. Un decret dat în urma Hotărârii Consiliului de Miniştri va organiza Reprezentanţa Naţională. Art.IV. Până la organizarea Reprezentanţei Naţionale puterea legislativă se exercită de Rege, la propunerea Consiliului de Miniştri“.

Măsuri de siguranţă

Regele a revenit în Bucureşti din „exilul gorjean” la 10 septembrie 1944 şi i s-a stabilit reşedinţa în Palatul din şoseaua Kiseleff, iar la 13 septembrie 1944 Guvernul format la 23 august a depus jurământul în faţa Suveranului. 

Profesorul D. Dănău, colonel în rezervă, a consemnat în publicaţia „Gorjul aviatic”, măsurile de siguranţă care au fost luate pentru ca viaţa regelui să nu fie pusă în pericol: „În anii ’80, generalul – colonel (r) Emilian Ionescu fost şef al Casei Regale, a „deconspirat” secretul prezenţei Regelui la Dobriţa“.

„Generalul Sănătescu, aflat în compania lui Lucreţiu Pătrăşcanu, Emil Bodnaraş şi Titel Petrescu, i-a dat ordin lui Emilian să-i pregătească Regelui un refugiu sigur. Ales, iniţial la Sadu, în cele din urmă acesta a fost fixat în munţii noştri gorjeneşti, la Dobriţa. în conacul lui Petru Petrescu, pe atunci directorul militar al Uzinelor Reşiţa. Regele mai era însoţit de Regina-mamă, de Vergoti, Negropontes, Bossy (şeful Casei militare), Udriţky (pilotul avionului re gal). Sosea în mod regulat, şi Mocsony Stârcea, devenit mareşal al Palatului. Conacul-cetate dispunea de o apărare circulară şi de măsuri severe de interzicere a comunicaţiilor dinspre Turnu-Severin, Valea Sadului, Târgu Jiu. Legătura cu Capitala era asigurată printr-o linie aeriană Bucureşti - Stăneşti. Aici a sosit avionul-şcoală al Regelui, pilotat de comandorul Udriţky. Pe 10 septembrie, precizează generalul Emilian Ionescu, la chemarea comandamentului insurecţional, Suveranul părăsea conacul generalului Petrescu, iar odată cu aceasta, şi Gorjul“.

Regele a vizitat «cazinoul» coloniei din Valea Sadului 

Scriitorul Alexandru Doru Şerban aminteşte în volumul „Vremelnic trecători prin Gorj“ de consemnările din ziarul Gorjeanul ale dr. Dan Aurelian Duminică, care s-a întâlnit, copil fiind, cu Suveranul: „În seara zilei de 26 august. 1944, cred, jucam mingea împreună cu alţi copii de seama mea pe strada din partea de sud a coloniei Valea Sadului (n.r. - Bumbeşti-Jiu), stradă care era închisă spre drumul principal de o mare poartă. Locuiam în colonia Valea Sadului încă de la începutul războiului, deoarece tatăl meu lucra la «Pirotehnia Armatei». La un moment dat, apare un şir de autoturisme care virează brusc spre intrarea coloniei. Cum porţile coloniei erau închise şoferul din primul autoturism a oprit şi a strigat la noi copiii, să le deschidem, ceea ce a am şi făcut. Toţi am rămas cu gurile căscate, pentru că printre ocupanţii locurilor din autoturism am recunoscut pe Regele Mihai şi pe Regina-Mamă Elena. Cunoşteam bine chipurile celor doi suverani, ca şi pe cel al Mareşalului Ion Antonescu, pentru că aveam tablourile lor deasupra catedrei în fiecare clasă, iar în manualele şcolare aveam pe primele pagini pozele celor trei. Şirul de autoturisme a trecut destul de încet pe lângă noi, după care s-a îndreptat spre clădirea din centrul coloniei, căreia pe vremea aceea i se zicea «cazinou». Nu peste mult timp uimirea noastră, a copiilor, a fost şi mai mare, când ne-am trezit cu o unitate militară care a înconjurat colonia şi a luat poziţia de luptă”.

Regele Mihai, bărbierit de un tâmplar

În monografia „Bumbeşti-Jiu”, autoarea Victoria Stolojan Munteanu notează prezenţa Regelui Mihai în casa lui Penescu Constantin, în zilele ce au urmat datei de 23 August 1944.
 

„Radu Ion, angajat al atelierului de tâmplărie la Uzina Sadu, practica pe lângă meseria de bază şi pe cea de frizer. El a mers la Cazinou pentru a-l bărbieri pe rege. Frizerul era supravegheat de doi ofiţeri“.