Fascinanta poveste a soţiei lui Ion Pillat. De ce a fost interzisă de comunişti şi plasată în arest forţat la domiciliu

Maria Pillat Brateş, soţia poetului şi omului politic Ion Pillat, a fost o acuarelistă apreciată, care a fost interzisă de comunişti. Aceasta a ajuns chiar în arest şi să aibă domiciliul forţat.

Maria Pillat Brateş este fiica juristului Ion Procopie-Dumitrescu şi a Ecaterina, născută Iliescu. Maria a luat lecţii de la pictori importanţi ai vremii. „Ion Procopie-Dumitrescu (1845-1921) de profesie jurist, fusese ajutor de primar şi locţiitor al lui C. A. Rosetti la 1877, după demisia căruia n-a îngăduit trupelor străine să se instaleze în Bucureşti, decizie ce i-a adus felicitările lui vodă. Iar mama, Ecaterina, născută Iliescu, (...) era fiică de doctor. Maria Procopie-Dimitrescu a urmat în particular clasele primare şi secundare, a studiat pianul şi a luat lecţii de desen cu pictorii Costin Petrescu (autorul frescelor din Sala Mare a Ateneului) şi Jean Steriadi, sub al cărui îndemn a debutat la Salonul Tinerimii Artistice (1914, cu pseudonimul Brateş, denumirea unui afluent al Prutului, şi nu acela de dinaintea căsătoriei, cum am găsit într-un respectabil volum dedicat Scrisorilor lui Liviu Rebreanu)“, arată Corneliu Lupeş în lucrarea „Maria Pillat Brateş - o acuarelistă interzisă“. 

S-a căsătorit cu poetul Ion Pillat

Maria Pillat Brateş s-a căsătorit, în anul 1915, cu poetul Ion Pillat, devenind din ce în ce mai apreciată. „În anul 1915, debutanta pictoriţă se căsătoreşte cu poetul Ion Pillat, ce făcuse, la rându-i, câţiva importanţi paşi lirici. Din pertinente informaţii familiale reiese că alături de soţul ei a făcut călătorii în Franţa, Spania, Italia, Yugoslavia, Grecia, Germania, Cehoslovacia şi că a fost deosebit de apreciată de criticii vremii, George Oprescu, Alexandru Busuioceanu, Ion Frunzetti, Ştefan Neniţescu, dar şi de maeştriii artelor frumoase, precum Nicolae Tonitza, Olga Greceanu, Ion Ştefănescu“, se prezintă în lucrtarea „Maria Pillat Brateş - o acuarelistă interzisă“. 

.

A fost prigonită de comunişti

După moartea soţului ei, care a coincis cu preluarea puterii de către comunişti, a început calvarul pentru artistă. Totul a culminat arestare ei şi a fiului. „După decesul soţului - poetul, parlamentarul şi diplomatul cultural Ion Pillat (1945) - începe calvarul elitelor naţionale. Maria Pillat, ca şi fiul lor Dinu, intrând din plin în acest diavolesc joc. În anul 1949 „a făcut închisoare la Botoşani pentru că nu plătiseră dările pentru cele zece hectare de pământ, pe care le avusese la Hăvârna (localitate vecină cu Livenii lui Enescu n.n.), în nordul Moldovei şi care fuseseră deja naţionalizate. (...) A avut cinci ani de domiciliu forţat la Miercurea-Ciuc, de unde n-au lipsit preocupările plastice: acuarele şi desen. În anul 1959 este pusă din nou în faţa unui nefericit eveniment, poate cel mai dureros: arestarea fiului său, Dinu“, mai menţioneză Corneliu Lupeş. 

Scoasă la pensie de Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Populară Română

Între timp, este scoasă forţat din Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Populară Română. „După ce, la 1 octombrie 1955, a obţinut legitimaţia de membră a Uniunii Artiştilor Plastici (nr. 278), la 31 iulie 1958, „primeşte prin adresa nr. 6.308 o corespondenţă oficilală de la Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Populară Română, semnată de preşedinte, sculptorul Ion Jalea, şi secretarul Uniunii, pictorul Alexandru Ciucurencu, prin care este anunţată că i s-a retras calitatea de membru fiind «în situaţia numai de membru pensionar al Fondului Plastic... »", susţine Corneliu Lupeş.

 Moartea pictoriţei, descrisă într-o scrisoare a fiului 

Dinu a relatat într-o scrisoare către sora sa, Pia, refugiată în Occident, cum a murit Maria Pillat Brateş: 

„Sfârşitul mamei a fost de un dramatism cu totul neaşteptat. După o fractură de col femural, făcută cu aproape trei săptămâni în urmă, care a traumatizat-o şi psihic, până a o face să nu mai comunice prin cuvânt până la moarte, au urmat chinurile imobilizării la pat, cu complicaţia internelor escare, precum şi mai ales, cu chinurile legate de declanşarea unei insuficienţe cardiace şi a unei embolii pulmonare. În câteva zile, biata de ea şi-a schimbat expresia până la nerecunoaştere. Starea de inerţie vegetativă, privirea fixată mai mult în gol, ca un fel de stupoare tragică şi reducerea treptată a funcţiilor vitale, până la imposobilitatea - în faza finală - de a mai mesteca şi înghiţi”.

Activitatea artistică 

„Prima ieşire publică a artistei (1914, înainte de a se căsători) se consumă într-o expoziţie colectivă, la Salonul Tinerimii Artistice, unde a expus două acuarele, semnate Brateş, la îndemnul lui Jean Steriadi, din care una, Bujorii, a fost premiată. De aici încolo, deschisă-i fuse calea: 1916, 1918 – expoziţii la Ateneul Român. Acuarelele M. P. B. sunt prezente, în acelaşi an, pe simezele Expoziţiei pictorilor şi sculptorilor de sex feminin din Sala Sindicatului Artelor Frumoase. În anul 1927 este prezentă din nou pe simezele de la Ateneu. În acelaşi an este prezentă alături de Olga Greceanu şi T. Teoderini la o expoziţie de pe malul Tamisei. Peste un an, creaţiile sale pot fi admirate pe simezele sălii Palette Francaise 152 Boulevard Haussmann, din Paris, unde participă cu 12 acuarele, iar în următorii doi ani (1929) expediază două acuarele la Chicago: „Portretul poetului Vasile Voiculescu“ şi „Ţăranul bătrân“. În cunoscuta, pe atunci, Sală Ileana (Cartea Românească), acuarelele artistei perseverează în a «răsădi» flori şi a oglindi peisaje, dar şi, de acum, portrete, ce-i reprezintă pe Ion Pillat, Ion Marin Sadoveanu, Vasile Voiculescu, şi nu numai. O «personală», ca cea din 1933, nu a putut trece

neobservată de criticii domeniului, amintindu-l, de astă dată pe G. Oprescu, vecin, în acelaşi cartier, cu sediul donaţiei de care ne ocupăm şi al amintitelor muzee, cărora în acelaşi Cotroceni li se alătură şi muzeul ce poartă numele cartierului cuprins între aceleaşi ziduri cu sediul Preşedinţiei României, formând, împreună cu Muzeul Grădinii Botanice, un veritabil triunghi muzeistic, ce înnobilează această elitistă zonă bucureşteană“, arată Corneliu Lupeş.

În intervalul 14 februarie - 5 martie 1937, acuarelistă expune în Sala Ileana 63 de acuarele grupate tematic, într-o companie vestită: Marius Bunescu, George Catargi, Elena Constante, Dimitrie Ghiaţă, Aurel Jiqidi, Schweitzer-Cumpăna, Ion Teodorescu Sion, V. M. Arnold, Dona Delavrancea. „Nu ne-am putea ierta omiterea unui eveniment monden de răsunet: prezenţa Reginei Maria la expoziţie. (...) În acelaşi început de an, 1937, este prezentă la Paris în cadrul «Exposition des femmes artistes d' Europe», găzduită de Muzeul «Jeu de Paume» cu amintita lucrare Paysanne de Transylvanie“, mai arată Corneliu Lupeş.. 

În anul 1938 a avut loc ultima expoziţie personală cu 73 de acuarele. „Expoziţia Anuală de Stat, din 1958, a fost ultimul „favor” artistic pe care, „în mărinămia sa”, i l-a putut face noul regim“, a mai precizat Corneliu Lupeş..