Copilăria lui Tudor Vladimirescu: s-a născut într-un bordei, iar tatăl lui era un emigrant ardelean stabilit în Oltenia

Tudor Vladimirescu a scăpat din numeroase situaţii periculoase

Tudor s-a născut în comuna Săliştea Săracă, comuna Vladimir de astăzi, din judeţul Gorj. Tatăl lui Tudor s-a numit Nicolae.

„A sosit în comuna Săliştea Săracă cu şaua pe o vacă şi soţia gravidă. Sosind în Săliştea Săracă s-a oprit în creierul pădurii, în locul denumit astăzi „La bordei”, fiindcă pe acest loc Nicolae – ungureanul ardelean - şi-a făcut un bordei în pământ, unde după o perioadă de timp soţia sa a născut pe Tudor. În acel timp cetăţenii din comuna Săliştea Săracă nu ştiau ce este acela bordei“, menţiona scriitorul gorjean Alexandru Doru Şerban în cartea „Personalităţi gorjene ~ adevăr, curiozităţi, anecdote, legende“.

Legenda ursului 

În folclorul străvechi al zonei a exitat o legendă potrivit căreia tatăl lui Tudor s-ar fi luptat cu un urs şi astfel ar fi primit porecla de „Ursu“: „Nicolae a primit porecla, devenită nume, de «Ursu», după ce s-a luptat şi a omorât un urs pe o vale, care de atunci s-a numit Valea Ursului. În altă variantă a legendei se spune că Tudor s-a luptat cu ursul şi l-a omorât, de aceea l-a şi chemat iniţial Tudor Ursu“, se mai arată în volumul autorului gorjean.

Semnul lui Tudor

În folclorul literar au apărut cântece–legende legate de destinul eroului. Mama sa a visat ce i-au hărăzit ursitoarele lui Tudor la naştere: „Ursitoarea-o auzeam / Că vei fi, mamă, voinic, / Spaimă pentru venetic, / Că vei fi, mamă, om drept / Ca inima mea din piept / Şi vei fi, mamă, om mare, / Cum n-a fost nimeni sub soare!”.

O altă povestire care circulă relatează despre un semn pe care Tudor Vladimirescu în avea pe piept.

„Tudor, fiind copil, a stat la boierul Glogoveanu, la Glogova. Până i-a venit vremea să înveţe carte, boierul îl folosea la mai multe munci. Odată, când era copil la porci, s-a dus să se scalde în Motru. La scăldat s-au adunat mai mulţi copii, iar printre ei era şi fata boierului Glogoveanu. Aceasta a văzut pe pieptul lui Tudor un semn şi a alergat să-i spună tatălui său:«– Tată, Tudor al nost’ este însemnat cu spicul grâului pe piept (în alte variante „cu soarele şi luna”)». Glogoveanu l-a chemat atunci pe fecior, s-a convins de adevărul spuselor copilei şi i-a zis lui Tudor: «– Tudore, tu nu eşti de stat la noi aici, tu o să ajungi om mare!» Şi de atunci l-a luat de la porci şi l-a trimis să înveţe carte la Craiova“,

descrie Alexandru Doru Şerban această întâmplare.

Popa Ciuhoiu l-a învăţat carte pe Domnul Tudor

Popa Ciuhoiu l-a învăţat să scrie pe nisip ud şi pe coajă de tei. Altă legendă culeasă de la Diţescu Nicolae din Hurezani aminteşte de Tudor: „El era isteţ foc, nu ca ăi de seama lui. Păştea vitele pe culmea Căprenilor, aproape de Plopi şi el trăgea mereu la un stejar bătrân. Lua frunzele lui şi cu un plaivaz de lemn ascuţit scria pe ele ce-l învăţa moş Zdroncea. Aşa a învăţat primele buchii, ca pe vremea aia. Ce-au învăţat alţii în trei ani, el a învăţat într-o vară. Şi tot scriind el, învăţat de moş Zdroncea, a venit Magheru al bătrân, la care i-a plăcut de el. (...) În timp ce mergea cu vitele la păscut, Tudor exersa scrisul pe coaja copacilor, pe frunză de fag şi pe bruma de pe iarbă. Aşa l-a cunoscut boierul Glogoveanu, care l-a trimis pe cheltuiala sa la Craiova, să înveţe carte, fiindcă avea nevoie de un fecior în casă“.  

Unde s-a ascuns Tudor ca să scape de arnăuţi

Tudor s-a înrolat între pandurii din Mehedinţi de la vârstă mică. Curajos şi îndemânatic în mânuirea armelor a fost ales căpitanul haiducilor care jefuiau pe boierii greci, ce deţineau comori şi bani. De aceea boierii greci au hotărât să-l omoare. Tudor a aflat că este căutat de arnăuţi şi s-a retras la Vladimir. „Când aceştia au ajuns acolo, să scape de ei a fugit la soră-sa din Negreni. Era vreme de toamnă, când se culegeau viile şi se adunau dovleţii. I-a spus sorei ce foc îl arde şi a rugat-o să-l ascundă. Ea i-a pus pe jos o velinţă, în mijlocul curţii. Tudor s-a culcat acolo şi peste el a aşezat postava ţarcului, apoi peste postavă a pus dovleţi. Când au venit arnăuţii, oamenii continuau să aducă dovleţi, pe care-i aşezau în locul unde era ascuns Tudor. Arnăuţii au căutat peste tot, doar în grămada cu dovleţi, nu.

Tudor Vladimirescu s-a deghizat în călugăr

După războiul ruso-turc (1806–1812), sultanul a iertat pe toţi creştinii răzvrătiţi împotriva lui, în afară de Tudor. Legenda spune că un capugiu a fost trimis de sultan, ca să-l aducă pe Tudor ori viu ori mort, la Constantinopol. „Grecul Samurcaş l-a sfătuit pe Tudor să fugă de la Bucureşti. Aşa a ajuns la Târgu-Jiu în casa prietenului Vasile Moangă, care l-a chemat şi pe egumenul schitului Lainici. Acesta l-a îmbrăcat pe Tudor în haine de călugăr, până a trecut primejdia. Turcii l-au căutat, dar spunându-li-se că a trecut în Austria, s-au dus la Cerneţi, unde i-au incendiat gospodăria, apoi prinzând un ţăran pe malul Dunării, i-au tăiat capul şi l-au dus la paşa din Rusciuc, spunându-i că «acesta este capul înfricoşătorului Tudor comandirul». Când totul s-a liniştit Tudor a trecut graniţa cu paşaport fals, ajungând la Viena“, arată alexandru Doru Şerban .