PORTRET: Ioana Geacăr îi învaţă pe copii să se exprime în versuri

Scriitoarea a câştigat numeroase premii literare, atât pentru activitatea sa poetică, cât şi prin copiii pe care-i pregăteşte la Clubul Elevilor din Târgovişte.

A atras-o titlul ciudat al unei cărţi din biblioteca prietenei sale din clasa a III-a şi de atunci a rămas fidelă poeziei pe care tocmai o descoperise. Volumul „Fiinţele abstracte”, de Gabriela Melinescu, i-a stârnit interesul pentru acest gen literar.

„Cu cât citeam mai mult, cu atât nu înţelegeam nimic, iar asta mă făcea să citesc şi mai departe. Mi se părea ceva misterios”, povesteşte Ioana Geacăr.

Doar câţiva ani mai târziu, în Gimnaziu, a hotărât împreună cu o verişoară să organizeze un concurs de creaţie. „Trebuia să scriem o poezie despre un castel. Tot noi eram juriul, dar am recunoscut că poezia verişoarei mele era mai frumoasă”, rememorează profesoara cu plăcere acele momente.

Destinul a vrut însă ca Ioana să fie cea care merge mai departe pe tărâmul creaţiei, peste ani fiind răsfăţata multor concursuri literare naţionale. A publicat până acum trei plachete de versuri în limba română, una în franceză, o carte de critică literară şi trei cărţi pentru copii. Tema preferată a Ioanei Geacăr – viaţa, în aspectele ei cele mai obişnuite.

Conduce Cenaclul „Radu Petrescu”

Din 2005, scriitoarea Ioana Geacăr activează ca profesor la Palatul Copiilor din Târgovişte. A înfiinţat aici Cenaclul Literar „Radu Petrescu” şi a pus bazele concursului internaţional de creaţie „Părul Berenicei”, care se adresează copiilor şi tinerilor, cu vârste între 6 şi 19 ani. Ediţia de anul trecut a reunit peste 500 de participanţi din întreaga lume, lucrările fiind structurate pe trei secţiuni: proză, poezie şi teatru.

Copiii pregătiţi de Ioana Geacăr în cadrul Cenaclului Literar „Radu Petrescu” sunt cunoscuţi pe plan naţional şi internaţional, dând dovadă de mult talent. Creaţiile acestora au fost dezvăluite publicului în numeroase reviste de profil. „Vreau să umblu în sufletul lor, să-i învăţ să aibe curajul să-şi exprime sentimentele. De obicei, vin şi repetă mecanic ceea ce au învăţat la şcoală sau acasă. Cu cei mici încep prin a ne juca. Apoi, abordăm mai întâi acrostihul, care pare simplu, însă nu este deloc aşa. Copilul trebuie să se gândească să înceapă cuvântul cu anumită literă, să aibă grijă să nu spună decât lucruri personale, văzute prin prisma trăirii lui, nu preluate din şcoală, din familie. Cu toţii vin la Cenaclu din plăcere, nu chinuiţi de cineva şi se simte lucrul acesta”, spune Ioana Geacăr.

Poezia, o broderie fascinantă

Eforturile poetei nu se limitează doar la a-i învăţa pe copii cum să-şi pună gândurile pe hârtie, în versuri sau în proză. Periodic, organizează excursii la muzeele şi casele memoriale din judeţ. De asemenea, nu scapă întâlnirile cu scriitorii consacraţi.

„Uneori, vin şi îmi spun: «Nu am scris nimic. Nu am avut inspiraţie». Le explic imediat că acest lucru nu este cu putinţă, fiindcă ei acumulează trăiri în fiecare moment şi îi provoc printr-un joc, printr-o schemă. Îmi imaginez un exerciţiu creativ. De exemplu, ne-am închipuit că suntem la semafor şi privim oamenii şi fiecare a văzut şi a scris altceva. De asemenea, se poate porni de la un vers pe care să brodezi şi să faci altceva. Le-am dat odată un vers mărunt. Ceva de genul mă duc să iau o cutie de lapte praf şi au ieşit nişte poezii grozave, pentru că fiecare a pornit din alt loc şi a ajuns în alt spaţiu”, mărturiseşte Ioana Geacăr.

Întrebări şi răspunsuri:

Aţi scris o carte de critică literară despre opera experimentală a lui Mircea Nedelciu. L-aţi cunoscut personal sau doar i-aţi citit opera?

Da. L-am cunoscut în 1983, pe când mă întorceam de la un concurs de poezie de la Brăila. Am petrecut câteva ore cu dumnealui. Era un scriitor fascinant. Mircea Nedelciu este cel mai bun romancier experimentalist din România. Din păcate, nu este prea citit. Şi dacă nu este prea citit, lumea nu poate învăţa de la el. Opera lui este un laborator minunat. Poţi învăţa să scrii numai citindu-l pe Mircea Nedelciu.

În critica dumneavoastră literară, obişnuiţi să desfaceţi romanele în bucăţi şi să-l lăsaţi pe cititor să le construiască la loc. Consideraţi că tehnica este importantă şi în scris?

Astăzi, tehnica este foarte importantă. Nu doar în economie, în industrie, ci şi în scris. În Occident, există de mai mult timp această orientare către tehnica de concepere a creaţiei. Nu trebuie să aştepţi doar inspiraţia. Trebuie să fii şi conştient de felul în care amesteci toate ingredientele.

Omul scrie când este inspirat, dar apoi trebuie să organizeze materialul într-un mod conştient. Marii romancieri au întotdeauna o reţetă mereu altfel. Schimbă ingredientele şi eşti plăcut surprins de fiecare dată să vezi că începe şi termină altfel. Se poate scrie despre acelaşi subiect în diferite feluri.

Ce îi place:

„Îmi place lumina, iar când nu scriu îmi place să pictez  şi să fotografiez. Îmi plac în mod deosebit instantaneele”, afirmă profesoara.

Ce nu îi place:

„Nu îmi plac prostia şi răutatea, mai ales atunci când se întâlnesc. Nu îmi place intoleranţa”, spune Ioana Geacăr.

Profil:

Născută: 27 ianuarie 1959, Ghirdoveni - Dâmboviţa
Studii: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere
Familie: Căsătorită, doi copii