Video Focul lui Sumedru se aprinde pe dealuri. Sărbătoare ancestrală pentru arderea relelor VIDEO
0„Focul lui Sumedru” se va aprinde și în acest an în comunele de pe Valea Dâmboviței. Locațiile pentru „arderea relelor” sunt stabilite de anii trecuți, departe de zonele locuite.

Focul lui Sumedru se va aprinde în localități precum Malu cu Flori, Bărbulețu, Voinești sau Cândești din Dâmbovița. Este prilej de voie bună, de mâncat produse tradiționale și de stat la foc de tabără.
Pe lângă focul lui Sumedru, în comuna Malu cu Flori, la căminul cultural, va avea loc și un spectacol artistic de cântece și dansuri populare oferit de ansamblurile folclorice Mugurași de la Chindie, Florile Chindiei, Cununa Brăneștiului, Datina Voineșteană și Florile Malului, din comună și din județul Dâmbovița.
Și la Bărbulețu se întâmplă la fel. Oamenii fac o grămadă mare de lemne și dau foc aproape de miezul nopții. Se împart produse făcute în casă de către gospodine, iar bărbații cinstesc un pahar cu vin sau cu țuică.






Ce spune tradiția
„Focul lui Sumedru” este o tradiție românească, ce are loc în noaptea de 25 spre 26 octombrie, dinaintea sărbătorii Sfântului Dimitrie, apărătorul păstorilor.
Obiceiul se mai păstrează în satele din județele Argeș, Dâmbovița, Brașov și Bacău.
Ziua Sfântului Dimitrie, 26 octombrie, figurează în „Calendarul Popular” drept „Ziua lui Sumedru”, ziua când se desfac stânile.
Tradiţia spune că focurile se fac pe dealuri pentru a fi observate de la distanță. În foc se pune și tulpina unui copac tăiat din pădure (de obicei brad), ca simbol al zeului care moare și renaște în fiecare an. Se fac focuri peste care sar copiii sau tinerii, să fie sănătoşi, să se căsătorească, iar oamenii pun cărbuni în livadă ca să rodească pomii. Tot atunci, femeile dau copiilor nuci, mere, struguri, prune uscate.
Legendele spun că dacă în anul respectiv există un belşug de gutui şi nuci, atunci iarna va fi grea.
În jurul unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului şi întreţinut cu lemne uscate şi resturi vegetale, dar și cauciucuri, se adună întrega suflare a satului şi se strigă, în cor, formula consacrată „Hai la Focu’ lui Sumedru!”.
La plecare, participanţii iau cărbuni aprinşi cu care fertilizează grădinile şi livezile. Momentul cel mai așteptat este prăbușirea bradului incinerat, care indică renașterea simbolică a zeului mort.
Viața Sfântului Dimitrie
Basilica, publicația Patriarhiei Române, ne învață că Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284-311). Era fiul dregătorului cetăţii Tesalonicului, botezat în taină de părinţi, de frica prigoanei împotriva creştinilor.
„Şi îl învăţau părinţii, în cămara cea ascunsă a casei lor, toate tainele sfintei credinţe, cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum şi milostenia cea către săraci.
Şi, aşa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar mai ales, a început a lucra în el harul lui Dumnezeu. Şi tânărul creştea cu anii şi cu înţelepciunea, urcând scara virtuţilor, din putere în putere.
Ajungând la vârsta cea desăvârşită, părinţii lui s-au dus din vremelnica viaţă, lăsând pe tânărul Dimitrie moştenitor nu numai al multor averi, ci şi al bunului lor nume.
Deci, împăratul Maximian, auzind de moartea dregătorului Tesalonicului, l-a chemat pe Dimitrie şi, cunoscându-i înţelepciunea, l-a făcut dregător în locul tatălui său.
Şi a fost primit Sfântul cu mare cinste de cetăţeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind pe faţă dreapta credinţă şi aducând pe mulţi la Hristos.“, scrie Basilica.ro.

Cărțile sfinte povestesc mai departe că nu după multă vreme, împăratul a aflat că dregătorul Dimitrie este creştin şi s-a mâniat „foarte“.
„Drept aceea, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, în anul 306, Maximian a poruncit să se facă praznic în fiecare cetate, în cinstea zeilor, şi a venit împăratul şi în Tesalonic.
Iar Dimitrie, fiind întrebat de sunt adevărate cele auzite despre el, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creştin, şi a defăimat închinarea cea păgânească. Atunci împăratul a poruncit să-l închidă în temniţă până la încheierea jocurilor în cinstea biruinţei sale.
Şi se bucura împăratul, văzând mai ales pe un luptător vestit, Lie, vandal de neam, înalt, puternic şi înfricoşător la chip, că se lupta cu cei viteji şi-i ucidea, aruncându-i în suliţe. Deci, era acolo un tânăr creştin, anume Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acesta, văzând pe Lie ucigând fără cruţare pe oameni, mai cu seamă pe creştini, s-a aprins de râvnă.
Şi, vrând să se lupte cu Lie, a alergat mai întâi la Sfântul Dimitrie, în temniţă, cerând de la el rugăciuni şi binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaş de oameni. Şi, însemnându-l cu semnul Crucii pe frunte, Sfântul i-a zis: „Du-te! Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!”.
Deci, intrând în luptă cu Lie, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”. Şi îndată, aruncându-l pe Lie în ascuţişul suliţelor, acela şi-a dat sufletul. Şi s-a întristat împăratul de moartea lui Lie“, se arată în cărțile teologice.
Aflând însă că Sfântul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a trimis ostaşii, poruncindu-le să-l străpungă cu suliţele pe Sfântul, în temniţă, pentru că a fost pricina morţii lui Lie.
„Ostaşii au mers la temniţă, unde l-au găsit pe Sfânt rugându-se, iar când s-au apropiat să-l străpungă cu suliţele, Sfântul şi-a ridicat mâna dreaptă, primind prima însuliţare în coastă, asemenea Mântuitorului. Ucis de ostaşi, marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. A doua zi, din porunca împăratului, s-a tăiat capul şi Sfântului Nestor.
Moaştele Sfântului Dimitrie, izvorâtoare de mir, au săvârşit multe minuni şi preaslăvite tămăduiri. Ele se află şi astăzi în biserica sa din Tesalonic, în Grecia“, mai scriu teologii de la Patriarhia Română.