Bunicuţa karatistă a obţinut centura galbenă în arte marţiale mixte. „Pentru mine e un miracol ce se întâmplă. Mă simt ca la 20 de ani“

Bunicuţa karatistă din Târgovişte, Luminiţa Mihai (61 de ani), a obţinut centura galbenă în arte marţiale mixte, iar în cel mult trei ani vrea să o câştige pe cea neagră şi să devină antrenor. Pensionara i-a uimit şi pe străini cu pregătirea ei fizică. Prezentă într-un club de karate din Italia, a primit din partea senseiului o diplomă de membru onorific în toată lumea.

În vârstă de 61 de ani, Luminiţa Mihai a luat centura galbenă la MMA, în urmă cu o lună, după cum spune ea, după ce a făcut 30 de sparringuri în Bucureşti. În aceeaşi perioară a fost şi în Italia, unde un sensei italian a văzut în ea o dorinţă nestăvilită de luptă contopită cu mult antrenament, motiv pentru care i-a acordat o diplomă de membru onorifc în toată lumea. 

„Am fost la fata mea în Italia. Ea face judo. N-au vrut să mă primească iniţial, dar am stat pe margine şi, după ce am stat cu ei de vorbă, m-au invitat ei. Am făcut puţină încălzire, m-au bătut cu vreo doi băieţi şi apoi mi-au dat o diplomă de membru onorific la judo în toată lumea”, spune târgovişteanca.

“Bunicuţa” şi-a propus ca în cel mult trei ani să fie deţinătoarea centurii negre. “Până acum am avut centura albastră cu tresă galbenă. La şase luni ai dreptul să dai examen pentru o treaptă superioară. Mi-am propus ca peste doi, trei ani să am centura neagră şi să pot preda din ce am învăţat şi eu în toţi aceşti ani. Ar trebui în vară să dau pentru următoarea centură, dar cred că cel mai sigur în toamnă o să dau pentru tresă verde. După aceea urmează centura verde, tresa maro şi centura maro şi tot aşa”, spune karatista, care crede că centura neagră e mai mult un prag psihologic peste care treci cu răbdare şi mult antrenament. 

Luminiţa s-a apucat de sport în urmă cu patru ani. Se îngrăşase prea mult, spune ea, şi avea şi probleme de sănătate.

“Eu vreau să îi ajut şi pe alţi pensionari de vârsta mea să facă mobilitate, să se simtă bine, aşa ca mine. Dacă tot am găsit oamenii potriviţi la locul potrivit şi rezonăm împreună, mergem mai departe. La Ager Club am găsit oamenii care m-au ajutat în tot ce am făcut eu. Vorbesc de domnii Viorel Staicu şi Gabriel Staicu. Când am venit la ei aveam şi probleme de sănătate, discopatie lombară, dureri la genunchiul stâng şi la o gleznă. Încă mai am dureri şi acum, dar acum dau vina pe lupte”, spune pensionara.

Acum a ajuns să poată face 100 de săriturii coreene şi să poată alerga la un semimaraton (21 de kilometri).

Pe 24 iunie este aşteptată la un cros de 10 kilometri, în Spania, în condiţii de traseu de munte, la care sunt aşteptate peste 500 de femei. Până atunci, însă, va alerga la a treia ediţie a Semaratonului de la Târgovişte, de 21 de kilometri, cursă care durează două ore şi 40 de minute.

“Pentru mine e un miracol ce se întâmplă”

Luminiţa îi îndeamnă pe toţi să facă sport, indiferent de vârstă, pentru că mişcarea înseamnă sănătate şi fericire.

„Mişcarea face bine. Pentru mine e un miracol ce se întâmplă. Eu mă antrenez cu pensionarii la club marţea şi joia de la 15.00-16.30, iar de la 17.00 la 18.00 fac antrenament cu fetele mele. Le spun tuturor pensionarilor să vină la sală, e atât de frumos. Stau şi mă gândesc că pensionarii care stau acasă omoară copii din ei pentru că nu mai ştiu să se joace, să râdă. Sportul îţi drumul la articulaţii, dar la sală te şi joci. Noi zicem aşa: clasa de copii e clasa de copii mici şi clasa de pensionari e clasa de copii mai mari. Cu toţii avem nevoie de afecţiune. Unii au durere mai mare, unii au viaţa în faţă. Eu, pe lângă condiţia fizică mi-am recăpătat şi un tonus excelent, râd mult, glumesc”, mărturiseşte ea.

Este o diferenţă ca de la cer la pământ între pensionarii din străinătate şi cei din România, crede sportiva trecută de prima tinereţe.

“Mă duc prin Spania sau Italia pentru că am nepoţii acolo, intru în sălile de sport şi văd că sunt pline de pensionari. Toţi sunt veseli, glumesc, se îndeamnă la mişcare. Ai noştri îi auzi că vorbesc numai de medicamente, de tratamente, de ce le-a găsit doctorul la analize. Îi îndemn pe toţi să găsească joaca, prietenii, să citescă o carte sau să vadă un spectacol”, mai spune ea.

“Eu mă simt ca la 20 de ani”

Chiar dacă sportul nu te fereşte de accidentări, pensionara nu se plânge, pentru că totul depinde de cum priveşti lucrurile.

“Ne mai lovim, mai facem întindere la genunchi, trec vreo 3-4 luni până te vindeci, dar trecem peste probleme. Nu îţi imaginezi cum treci peste probleme. Eu mă simt ca la 20 de ani pentru că sunt vioaie. Corpul e corp şi peste el trec anii, dar starea de spirit o poţi modela tu. Eu cred că nu trebuie să trăim în trecut. Toţi greşim, dar dacă trăim în trecut, acolo rămânem. Nu există un elixir al tinereţii. Fiecare trebuie să trăiească în felul lui. E ca şi în dragoste: dacă stai şi plângi că te-a părăsit iubitul, iubita, rămâi pe loc. Trebuie să trecem peste...”, adaugă bunicuţa karatistă.