Românul devenit stăpân al Ţării de Foc. Julius Popper, globe-trotter-ul numit „Conchistadorul român al Patagoniei“
0
Julius Popper (1857 – 1893) a fost un explorator român care a întreprins mai multe expediţii în Ţara de Foc. Pentru activităţile desfăşurate în această zonă, el a fost numit „Conchistadorul român al Patagoniei”.
Născut în Bucureşti, Popper şi-a făcut studiile la Paris, unde a dobândit mai multe cunoştinţe de inginerie, fizică, geografie şi etnografie. De asemenea, acesta vorbea mai multe limbi străine, precum franceza, portugheza, spaniola, engleza, germana, italiana, greaca, latina sau indiş.
Primele sale expediţii au fost făcute în Orientul Mijlociu, însă a reuşit să ajungă până în India, China şi Japonia. În anul 1881, Popper a trecut printr-un moment dificil, când statul român a refuzat să-i acorde cetăţenia română, deşi era născut şi crescut în Bucureşti. Profund dezamăgit, acesta a plecat din România şi nu s-a mai întors niciodată.
Julius Popper îşi continuă călătoriile trecând prin Siberia, Alaska, Canada, Statele Unite, Cuba şi Mexic. În tot acest timp, el a participat la tot felul de programe de dezvoltare a unor localităţi din aceste ţări.
La mijlocul secolului al XIX-lea, Ţara de Foc a devenit un motiv de dispută între Argentina şi Chile. Totul a pornit de la aurul din zonă, la care râvneau atât chilienii cât şi argentinienii. În anul 1886, Julius Poppe era contactat de Guvernul Argentinian, care i-a propus să meargă în Ţara de Foc pentru a descoperi unde se află cele mai mari zăcăminte de aur. Aici, acesta a avut mai multe conflicte cu căutătorii de aur chilienii, între cele două părţi având loc mai multe schimburi de foc.
„Astfel în toamna anului trecut d. inginer Jules Popper a întreprins, sub auspiciile guvernulul Argentin, o expediţie de explorare în «Ţara de foc». Tânărul şi cutezătorul explorator a studiat în curs de mai multe luni această întinsă regiune înca necunoscută atât din punctul de vedere fisic cât şi economic şi la 5 Martie 1877, a expus într'o conferinţă ţinută la Institutul Geografic Argentin din Buenos-Ayres, înaintea unei numeroase adunări, rezultatele obţinute în cutezătoarea şi reuşita sa expediţiune”, scria jurnalistul George Ioan Lahovary într-un articol publicat la data de 23 mai 1887 în ziarul „Epoca”.
Datorită activităţilor sale, Popper a primit privilegii importante din partea Guvernului Argentinian. Acesta a avut dreptul de a-şi face propria armată, să bată monede şi să aibă propriile sale timbre poştale. Toate privilegiile primite de Popper au adus şi nemulţumirea guvernanţilor, care au început să-şi piardă încrederea în exploratorul de origine română.
„ŢARA DE FOC ! Nu e nicidecum o ţară fierbinte, cum s'ar putea crede, ci a fost numită astfel pentru că descoperitorii ei văzuseră de pe corabie focurile băştinaşilor. (...) Şi ţara asta a avut un rege? Un despot care nu se sinchisea câtuşi de puţin de guvernul argentinian şi totuşi <<domnea>> ? Şi omul acesta, să fi fost un român, un bucureştean? Sună fantastic, de necrezut, sună ca o farsă, dar totuşi e un strict adevăr istoric. Monsegnorul de Agostini, în cunoscuta lui scriere asupra Tării de foc, îi numeşte pe tovarăşii lui Popper <<fugari si criminali de cel mai rău soi>>, ceea ce ar reedita în plin modernism, tabloul romantic al expediţiilor conchistadorice. Oricum, oamenii lui Popper erau bine echipaţi, bine înarmaţi şi sub isteaţa şi îndrăsneaţa conducere a inginerului Popper, pătrunseră repede în Ţara-de-foc, prin strâmtoarea Magellan. (...) Pe Popper îl apucă grandomania cezariană, tocmai ca pe Cortez, Pizaro, etc., înainte cu 400 ani: puse să bată monedă din propriul lui aur, pe o faţă având o lamă, pe verso o piele-roşie, introduse mărci proprii pentru corespondenţa cu El Paramo, creeă o justiţie şi o miliţie. Tot pe atunci, începu să procedeze fără milă, contra pieilor roşii Aino, pe cari îi impuşca cu sutele. După câte spune monsegnorul Agostine, Popper s'ar fi fotografiat chiar, lângă un indian ucis”, se arată într-un articol publicat în revista „Realitatea Ilustrată”.
În anul 1893, Julius Popper a demascat mai multe ilegalităţi realizate de către funcţionarii din Ţara de Foc. De aici a pornit un proces în care au fost implicaţi mai mulţi politicieni din zonă. La data de 6 iunie 1893, el este găsit mort în casa lui din Buenos Aires. Anchetatorii au stabilit că a murit din cauza unui stop cardiac, însă presa vorbea despre o sinucidere sau chiar un asasinat la comandă.
Alte ştiri pe această temă:
Se încarcă comentariile...
