Povestea lui Papură Vodă, domnitorul în timpul căruia Moldova a fost lovită de o foamete cumplită
0
În timpul domniei lui Ştefăniţă Lupu, Moldova a fost lovită de o foamete cumplită, încât oamenii au ajuns să mănânce papură. Din acest motiv, domnitorul s-a ales cu porecla de Papură Vodă.
Ştefăniţă Lupu (1641 – 1661) a fost domnitorul Moldovei între 1659 şi 1661. Acesta a fost fiul voievodului Vasile Lupu şi a ajuns pe tronul ţării la vârsta de doar 18 ani, după ce tatăl său aflat la Constantinopol a reuşit să-l convingă pe sultan să-l înlăture de la conducere Moldovei pe Gheorghe Ghica.
Tânărul Ştefăniţă Lupu nu a avut o domnie uşoară. Domnitorul Constantin Şerban al Ţării Româneşti a încercat în mai multe rânduri să-l alunge de pe tronul Moldovei pentru a pune în fruntea ţării un domn apropiat lui. De asemenea, în timpul domniei lui Ştefăniţă Lupu, ţara a fost lovită de o foamete cumplită încât oamenii au ajuns să mănânce papură de foame. Din acest motiv, el s-a ales cu porecla de Papură Vodă.
„Ţara într-aceia foamete era într-acela anu – 1600 – cât mâncau oamenii papură uscată în loc de pâine, măcinând-o uscată. Şi de aceia foamete porecliia şi pre Ştefăniţă vodă, de-i dziceau Papură vodă”, menţiona cronicarul Miron Costin.
În tinereţe, la vârsta de doar 12 ani, Ştefăniţă Lupu a fost închis împreună cu mama şi sora sa Ruxandra în fortăreaţa de la Buciuleşti – Bistriţa, după ce boierul Gheorghe Ştefan a reuşit să obţină tronul Moldovei detronându-l pe Vasile Lupu.
Fiul lui Vasile Lupu a fost eliberat de către turci şi pus pe scaunul Moldovei. El era descris de către istorici drept un tânăr firav, dar foarte isteţ, care a reuşit să readucă ţara pe linia de plutire după ce a fost lovită de o foamete cumplită.
Ştefăniţă Vodă s-a dovedit a fi un conducător extrem de iscusit. Acesta a întărit relaţiile cu ţările vecine, reuşind să dezvolte economia Moldovei. El a eliminat dările impuse ţăranilor, fapt ce a adus nemulţumirea boierilor. Aceştia ar fi pus la cale asasinarea domnitorului în timp ce se afla la Tighina în sprijinul turcilor care duceau o campanie împotriva cazacilor.
„Ştefăniţă – vodă dzicu unii că pentru vrăjmăşia lui şi supărarea ce făcè boierilor, atunce la Tighine, la Bender, când s-au bolnăvit, să fie murit de otravă. Dar adevărul nu să ştie, că letopisăţul nu scrie nemică de acest lucru”, scria cronicarul Ion Neculce.
Alte ştiri pe această temă:
Cum erau mesele de Revelion la curţile domneşti şi cine mergea cu colindul în urmă cu sute de ani