VIDEO Live pe Facebook din casa părintească a lui Nicolae Ceauşescu: „Ăsta-i patul, lada de zestre, războiul de ţesut, aicea este sora, aicea este soba…“

La 102 ani de la naşterea lui Nicolae Ceauşescu, câţiva nostalgici şi curioşi au făcut un tur al curţii şi casei părinteşti a  fostului dictator comunist din Scorniceşti, judeţul Olt. Nişte angajaţi veniţi „cu conducta de gaz“ au transmis live „momentul de glorie“

Nu multă lume se mai înghesuie la 102 ani de la naşterea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu şi la 30 de la execuţia sa să-i cinstească memoria în locul în care a văzut lumina zilei. La Scorniceşti vin însă an de an, pe 26 ianuarie, membrii Partidului Muncitoresc Român şi, atunci când e vremea bună, şi unii curioşi.
„Nu, nu venim cu lumânări. Păi, ce, se aduc lumânări la statuie?! Am venit să vedem, să ne amintim, că a făcut şi bine!“, spun oamenii care, pentru că a fost o duminică frumoasă şi nu s-au abătut mult din drumul european care leagă Craiova de Bucureşti, au ajuns la Scorniceşti.

E locul vizitat în comunism în cadru organizat. Astăzi, aici pătrunzi însă doar dacă ai norocul să-i găseşti pe cei ce îngrijesc de casă la înţelegere cu proprietarii - rudele cuplului Ceauşescu. Casa nu face parte din circuitul turistic, iar oamenii care sunt lăsaţi să o viziteze sunt, cumva, cernuţi de către „administratori“. „Nu lăsăm nici noi pe oricine, vă daţi seama. Nu au voie, dar mai sunăm, îi mai întrebăm sau, dacă sunt persoane cunoscute…“, spune doamna care îngrijeşte gospodăria.

În jur, totul e pus la punct. Toamna trecută, a fost înlocuit acoperişul din şiţă care era aproape distrus, în grădina de aproape de stradă s-a început „desfundatul“, totul se întâmplă ca într-o gospodărie ca oricare alta. Câinele de pază din grădina din spate, deşi impunător prin prezenţă, pare că s-a obişnuit cu lumea şi nu deranjează pe nimeni.

Panou cu spusele lui Ţuţea prins în gard

Poarta s-a deschis, duminică, 26 ianuarie 2020, după ora 13.00, când cel care are grijă de casă a ajuns în Scorniceşti, de pe unde a avut treabă. A găsit o coroană în poartă şi un panou realizat de Partidul Socialist Român cu spusele lui Petre Ţuţea despre Nicolae Ceauşescu prins pe gard. Au mai venit apoi reprezentanţii Asociaţiei de Prietenie Română-Coreeană şi alte câteva persoane, la baza soclului pe care e aşezat bustul fostului preşedinte adunându-se mai multe coroane de flori. 

Pentru că poarta a rămas deschisă, încep să oprească şi alte maşini în faţă şi oamenii îşi fac curaj şi intră în curte.

„Suntem cu conducta de gaz. Am mai trecut pe aici pe la poartă şi astăzi, dacă am terminat mai devreme, am zis să… (…)  A fost foarte bine în comunism. Dacă mai trăia un pic, un an, aveam şi eu casă. S-a terminat după. Am plecat din ţară: Germania, Suedia….“, spune unul din cei trei lucrători care în această perioadă au de dus la capăt un contract în Scorniceşti.

Câţiva muncitori care au scăpat mai repede de la lucru s-au grăbit să viziteze. Ei au făcut şi transmisiunea pe Facebook

Curioşi, urcă cele câteva trepte, pătrund în pridvor şi de acolo în casă. Omul mai schimbă câteva vorbe, se mai codeşte, dar în cele din urmă scoate telefonul din buzunar şi începe transmisiunea live pe Facebook:
„Secretar general Nicolae Ceauşescu... Ne aflăm în casa memorială a lui Nicolae Ceauşescu, unde a copilărit. Ăsta-i patul, statuia  tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Aicea ce avem? Lada de zestre, războiul de ţesut, aicea este sora lu’ tovarăşu Nicolae Ceauşescu, aici este soba, fumos… Asta ştii cum se numeşte? Corlată, cum e-n Teleorman“, comentează bărbatul în timp ce filmează. „Dorule, ce faci, mă! Iar am ajuns la casa tovarăşului Nicolae Ceauşescu, la casa memorială!“, răspunde omul unui comentator de pe contul de Facebook, iar transmisiunea continuă în aceeaşi notă.

Vizitatori din Salcia, Teleorman

În curte vin apoi alţi vizitatori, şi ei încurajaţi de poarta deschisă şi de celelalte persoane adunate. Sunt din Teleorman, unii au mai trecut pe aici, au mai văzut, dar au zis să-i aducă şi pe membrii grupului care n-au văzut niciodată „casa în care s-a născut tovarăşu’“. Oamenii au aceleaşi nostalgii: era mai bine, aveai de lucru, avea toată lumea, aveai bani, Revoluţia i-a prins cu depozitul la CEC pentru maşina Dacia pe care n-au mai reuşit să o cumpere în primii ani de capitalism, pentru că leul s-a devalorizat rapid. După cei din Teleorman vin două doamne din Caracal, tot pentru prima dată, care spun că ar fi văzut pe Internet că e deschisă casa, deşi nu se află în circuitul turistic.

Două doamne de la Caracal au vizitat pentru prima dată casa

„Astea cred că de atunci sunt, se vede, sunt vechi. Şi rogojinile astea, la cât sunt de uzate, sigur de atunci

sunt…“, îşi dau vizitatorii cu părerea păşind în interior. Obiectele sunt în linii mari aceleaşi. Mai puţine decât în primii ani de după 1989, spun cei care au vizitat casa şi atunci. S-au adăugat, în schimb, tot felul de tipărituri aduse de vizitatori, câte o revistă „Scânteia“ editată de nostalgici, câte o fotografie mai nouă, ba o carte despre regimul comunist…

„E, a fost şi el, săracu’, un om!“

Aproape de ora 15.00, doamna care îngrijeşte gospodăria ne spune cât poate de politicos că ar cam vrea să scurteze programul de vizită, pentru că trebuie să plece, are o treabă de rezolvat şi aşa se încheie şi turul neghidat prin cele două camere plus camera de vatră.

„E, a fost şi el, săracu’, un om! Nu trebuia să-l omoare aşa, da’ şi lumea era prea supărată atunci, prea suferise!“, se aude de undeva, ca o concluzie, în timp ce trei bărbaţi, oameni de-ai locului, apropiaţi ai familiei chiar, provocaţi, îşi amintesc de decembrie 1989 şi de cum localnicii s-au năpustit în vila din spatele casei memoriale, proprietate a surorii lui Nicolae Ceauşescu, Elena Bărbulescu, şi au devastat totul, în căutare de lucruri scumpe. „Ei, şi ce-au găsit? Un casetofon, jaf, dom’ne, nu ceva… şi un televizor alb negru!“.